Despre Andrei Ungureanu am mai scris – că-și va lansa ultimul roman, „Gava nebunul”, la Târgul de carte „Gaudeamus” de la București. Acum discutăm cu romanul pe masă. Influențat de Marin Preda, Mario Vargas Lossa și Dostoievski, Andrei pleacă de la realitatea crudă.
Ca elev de liceu, eroul Alexandru Gava face eforturi pentru a nu ceda imaginarului, pentru ca restul colegilor să nu-și dea seama că e altfel, că e, de fapt, colegul conștiincios și puțin cam tipicar, altminteri băiat bun, ci un nebun, un inadaptat, un om care nu gândește la fel ca ei și care nu are ce căuta în acel colectiv.
Acțiunea începe la Câmpulung-Muscel, un orășel de provincie pe care îl numește „Mica Indie”, după care se mută în București și Sibiu. Nu înainte de a vorbi de jaful de la „ARO”.
Andrei Ungureanu este un martor neputincios al evenimentelor social-politice și economice de după 2010 (autorul e născut în 1992). Pare și nu pare a se identifica cu personajul central. Nu reușește să se integreze nici printre colegii de facultate, nici în societate, fugind de realitate. Imaginează înțelesuri obscure, caută adevărul, își proiectează idealuri.
Deși participă la experiențe sociale – întâlniri cu prietenii prin cluburi, seri petrecute în căminul plin de șoareci sau experiențe artistice – întrebările lui Alexandru Gava cresc enorm și revolta lui față de minciuna din jur devine tot mai accentuată.
Romanul lui Andrei Ungureanu e o carte formatoare, cum crede Clelia Ifrim, un du-te vino între realismul istoric și realismul magic. Credem că, pe viitor, va opta pentru realismul istoric, având în lucru două cărți despre partizanii din zona comunei Mihăești, despre care nu a scris nimeni până acum.
Citește și Lucia Hossu-Longin lansează două cărţi despre partizanii din Argeş şi iubirile lor
Citește și Semnal editorial. „Libertatea de a fi om”, de Bogdan Ezechil
0 Comentarii