Nu mi s-a mai întâmplat până acum în cariera de gazetar, dar toate au un început. Cu două săptămâni în urmă, în luna ianuarie, în timpul unui proces la Judecătoria Pitești, când a aflat că în sală se află un reprezentant al presei, președinta completului de ședință a vrut să știe cine sunt și să mă întrebe, oarecum iritată, cum se face de tot apar în „Jurnalul de Argeș” detalii legate de modul în care decurg lucrurile în sala de judecată. M-a întrebat dacă înregistrez ceea ce se discută și i-am răspuns că nu am voie să fac așa ceva. Până aici, nimic anormal. De aici încolo însă…
Doamna magistrat mi-a spus că data viitoare, înainte de a mai participa la ședință, să fac o cerere la conducerea Judecătoriei, pentru că – și aici nu prea am înțeles – nu se poate să scriu chiar așa, orice… Eram total nelămurit, așa că am întrebat de ce trebuie să fac cerere pentru a participa la o ședință care este publică. Și apoi am adăugat: „Sunt jurnalist”. Și atunci, în fine, d-na președintă a spus: „Bine, domnule, faceți ce vreți!”
Lucrez în presă din 1994 și, cu puține excepții, nimeni nu m-a împiedicat să scriu așa cum am considerat eu, cum mi-a dictat conștiința. Despre procesul la care fac aici referire, scriu de cel puțin doi ani, cunosc dosarul în detaliu, îl studiez, să zic așa, ca pentru examenul de licență. În noiembrie, anul trecut, când am publicat cel mai recent articol pe această temă – care, probabil, a produs iritare în justiție – spuneam, printre altele, că în procesul jafului forestier de la Direcția Silvică Argeș, în care sunt implicați șeful de ocol Sorin Balaș și tatăl secretarei lui Armand Chiriloiu, circul continuă! Redau un fragment din acel articol.
„Credeam că le-am văzut pe toate de când asistăm la procesul de pomină al lui Sorin Balaș & Co privind infracțiuni comise – atenție! – cu zece ani în urmă în pădurile județului. Modul în care a fost făcut dosarul, instrumentat de nespecialiști, întârzierea cu anii până la trimiterea în judecată a unor «grei» ai Silvicului argeșean și lungirea, tot cu anii, a procesului, astfel încât niciun inculpat să fie tras la răspundere pentru faptele penale comise, toate acestea au compus un tablou pe cât de scandalos, pe atât de rușinos pentru justiție. Da, credeam că le-am văzut pe toate, dar miercuri, 30 octombrie, când la Judecătoria Pitești a fost programat un nou termen în acest proces – cine mai știe al câtelea! – ne-am dat seama că ne-am înșelat. Indignată de motivul «cusut cu ață albă» invocat de apărătorul unui inculpat, privind absența de la dosar a expertizei pe baza căreia se poate stabili prejudiciul, judecătoarea a explodat pur și simplu, exclamând că așa ceva n-a trăit în viața ei”.
Revin și spun: de mai bine de trei decenii îmi exercit profesia de jurnalist, pe care o înțeleg ca fiind de utilitate publică. Și mă bucur că nimeni nu-mi poate lua acest drept.
Citește și Primarul fără viceprimar sau Bolojanul de la Vlădeşti
Citește și Ziceam să nu-i mai criticăm pe medici. Dar de faptele unora chiar te împiedici
0 Comentarii