Un copil în vârstă de patru ani a fost dus, sâmbătă noapte, la Urgențele Spitalului de Pediatrie din Pitești. Avea o stare febrilă și tușea. Nu trebuie să fii medic ca să faci legătura cu simptomele unei infecții respiratorii, mai ales acum, în sezonul rece, când pacienții cu viroze, în special copiii și bătrânii, au umplut saloanele unităților medicale. La asta s-au gândit speriate și mama, dar și bunica băiatului, care rapid l-au dus pe băiat cu o mașină personală la Pediatrie. De-aici încolo, o dramă era cât pe ce să se petreacă.
La Urgențe, cam în același timp cu acest copil bolnav au sosit câteva ambulanțe cu pacienți care aveau simptome clare de enterocolită: vomă și scaun lichid. Deci, alte urgențe peste urgențe… Așa că băiatului de patru ani i-a venit rândul să fie consultat la mult timp după miezul nopții. Apoi a fost internat, împreună cu mama lui, cu diagnosticul de enterocolită! După două ore, starea lui s-a agravat. Febra îi crescuse, tusea i se întețise. Nici n-avea cum să fie altfel, dacă tratamentul prescris era pentru… vomă și scaun lichid.
La indicația telefonică a bunicii, fiica ei, adică mămica de-a dreptul panicată, i-a pus băiatului șosete îmbibate în apă rece („rețeta băbească” ar fi cu oțet, dar de unde să să găsești așa ceva în spital?!). Apoi, tot la îndemnul bunicii, fiindcă febra nu se domolea, femeia a cerut ajutorul în spital. Din câte am aflat, a venit mai întâi, deranjată, o asistentă cu gura mare. Apoi, târziu, să fi fost 5 dimineața, o altă doctoriță, nu cea care îi pusese copilului diagnosticul de enterocolită, a confirmat viroza și, în sfârșit, i-a prescris pacientului medicația adecvată.
Îmi propusesem să fiu mai tolerant cu cei care, zi de zi, noapte de noapte, au această misiune nobilă de a salva vieți, de a alina dureri, de a avea grijă de sănătatea noastră. Și care, uneori, fac adevărate miracole, lucrând sub presiune și în condiții de personal insuficient numeric. Nu pot, însă, să rămân indiferent când la Spitalul Călinești un pacient aflat în stadiul terminal este lăsat să moară fără îngrijire adecvată, după ce aparținătorii au fost puși să-i cumpere și perfuzii, și pansamente, și șervețele, iar unitatea medicală avea suficienți bani alocați pentru asta. Nu pot să trec, de asemenea, peste amărăciunea unor pensionari cărora un ortoped de la Spitalul Mioveni le-a spus, după ce îi racolase la clinica lui din privat, că intervențiile la genunchi, deși sunt gratuite, îi costă o groază de bani. În fine, nu pot, n-am cum, să nu mă înfior când aflu că la Spitalul de Pediatrie din Pitești un copil de patru ani cu viroză este tratat de enterocolită. Ziceam să nu-i mai criticăm pe medici. Dar de faptele unora chiar te împiedici…
0 Comentarii