De-a lungul anilor, Argeșul a avut antrenori de calitate, specialiști în adevăratul sens al cuvântului, oameni care au preferat să vorbească mai puțin, dar care au ajuns să aibă rezultate uimitoare prin munca, seriozitatea și devotamentul față de profesia pe care și-au ales-o. Un astfel de antrenor a fost Tănase Dima (88 de ani).
Acesta a avut șansa de a lucra încă de la juniori cu Nicolae Dobrin, apoi, peste ani, la Sportul, a pregătit un alt mare „greu” al fotbalului românesc, pe Gheorghe Hagi. Este, de altfel, unicul tehnician care i-a antrenat, la echipe de club, atât pe „Prințul din Trivale”, cât și pe „Rege”.
Domnule Tănase Dima, ce a reprezentat pentru dumneavoastră FC Argeș?
– Enorm. A fost a doua mea casă și prima dragoste. Aici m-am format și am avut posibilitatea de a mă afirma. Mi-a dat totul clubul din Trivale, dar și eu am dat tot ce-am avut mai bun pentru culorile alb-violete. Am debutat, în sezonul 1961-1962, ca antrenor secund, la Dinamo Pitești, în Divizia A; „principal” era Ștefan Vasile. Un aspect trebuie menționat de la început. În acea perioadă, fiecare grupare din primul eșalon avea echipă de tineret-rezerve. Am avut și noi, aici, la Pitești, o echipă strălucită, al cărei antrenor principal am fost chiar eu.
Dinamo Pitești a fost câștigătoarea morală a campionatului ediției 1961-1962, dar, peste trei săptămâni, după încheierea sezonului competițional, FRF ne-a anulat titlul, în urma unei contestații nejustificate, și i l-a dat echipei Steaua București.
În acel sezon, Nicolae Dobrin s-a evidențiat la tineret, dar a debutat și la seniori, într-un meci disputat la Cluj, fiind unul dintre cei mai tineri jucători din fotbalul românesc.
Știu că ați plecat, la un moment dat, de la FC Argeș…
– Așa este. În perioada 1962-1968, am fost inspector școlar metodist. Sportul școlar al regiunii Argeș a cunoscut o creștere în acea perioadă, obținând o serie de premii și medalii. Erau în ascensiune multe discipline sportive. Am înființat Liceul Național de Atletism de la Câmpulung, fiind numit directorul acelei instituții de învățământ, dar am pus și bazele mai multor școli sportive, la Curtea de Argeș, Slatina, Drăgășani. Apoi, la insistențele conducerii județului, am fost readus la FC Argeș.
Ați revenit acasă, cum s-ar spune. Cum ați găsit echipa?
– Nu se afla deloc într-o situație fericită, dimpotrivă, era la coada clasamentului. Am venit antrenor secund, principal fiind Florin Halagian, în anul 1970. Aveam multe sarcini: mă ocupam de pregătirea fizică a echipei, iar problemele administrative tot eu le rezolvam. Împreună cu Florin Halagian am reușit să ridicăm echipa, iar la finalul sezonului s-a situat la mijlocul clasamentului.
În semn de recunoștință pentru performanța reușită, oficialii clubului i-au oferit echipei un sejur în Germania, de o săptămână, la invitația clubului FC Munchen 1860. Era în preajma Crăciunului. Îi aveam în echipă, printre alții, pe Bebe Barbu, Dobrin, Pigulea, Ivan, Remus Vlad, Marin Radu 1, Jercan, Prepurgel.
A urmat sezonul 1971-1972, în care FC Argeș a strălucit.
– Exact, la propriu și la figurat, deoarece atunci am obținut primul titlu național din istoria clubului, după o luptă aprigă cu UTA. Atuurile noastre au fost că am avut în componență jucători talentați, cu calități deosebite, am avut o echipă omogenă, puternică, ce a prestat un fotbal colectiv, ofensiv, creativ, modern; s-au evidențiat foarte mulți jucători, care ulterior au format nucleul de bază al echipei naționale olimpice. De asemenea, de la an la an, de la meci la meci, a strălucit Nicolae Dobrin, care a devenit unul dintre cei mai buni jucători ai campionatului.
Citește și La ceasul amintirilor. Doru Toma: „Am luat istoria bătrânilor noştri şi am dus-o mai departe”
„Dobrin dădea culoare jocului de fotbal”
Cum a decurs colaborarea dumneavoastră cu ”Gâscanul”?
– A fost o colaborare senzațională. Pentru FC Argeș, Nicolae Dobrin a fost „luceafărul” ce dădea siguranță ”stelelor” echipei și le făcea să strălucească în jurul său.
I s-a spus ”Prințul din Trivale”, pe bună dreptate, pentru că avea o eleganță aparte în joc, era un fotbalist imprevizibil. Era iubit peste tot în țară, dădea culoare jocului de fotbal.
Două calități și două defecte ale omului Tănase Dima…
– În ceea ce privește calitățile, aș adăuga pregătirea profesională, respectul pentru sportivi, dragostea și pasiunea pentru profesie.
Bunătatea și încrederea exagerată în oameni sunt defectele mele majore.
„Mi-aș fi dorit eventul cu FC Argeș”
Aveți un vis rămas neîmplinit?
– Mi-aș fi dorit să câștig Cupa României, am fost foarte aproape de îndeplinirea visului, în ediția 1977-1978, puteam obține atunci eventul, am fost la un pas de a lua titlul. Pentru că nu mi-am îndeplinit acest obiectiv, am ales să plec de la FC Argeș. Am ajuns la Dinamo, tot antrenor secund, principal era Ion Nunweiller.
Și a venit finalul sezonului 1978-1979, când FC Argeș a obținut cel de-al doilea titlu, și ultimul, după un joc spectaculos, în deplasare, în Ștefan cel Mare. Erați la Dinamo. Ce-ați simțit dumneavoastră?
– Cu un ochi zâmbeam și cu celălalt plângeam. La finalul jocului, băieții de la FC Argeș au venit să mă invite să fac poza de grup cu ei, deoarece acolo era și o părticică din munca mea. Le-am spus chiar așa: „Dragilor, vă mulțumesc pentru că v-ați gândit la mine, dar nu vin, nu ar fi corect. Este doar munca voastră, meritul vostru, bucurați-vă din plin de acest succes!”
Dumneavoastră ați jucat fotbal?
– Da, am iubit de copil fotbalul, mingea. Am jucat la Curtea de Argeș, împreună cu trei frați, eram toți titulari în echipa care, în perioada 1951-1956, a disputat trei meciuri de baraj pentru promovarea în Divizia B.
Cum era la școală elevul Tănase Dima?
– Am fost un elev silitor, ordonat, disciplinat, dornic de a învăța, de a cunoaște cât mai multe lucruri din diverse domenii, aveam o curiozitate aparte. Am fost pasionat de limba și literatura română și de istorie.
Am terminat Institutul de Cultură Fizică din București și am fost unul dintre cei mai buni studenți, fiind foarte apreciat de către profesori.
Puteți compara fotbalul de acum cu cel din trecut?
– Nu există termen de comparație. În perioada mea, existau foarte mulți jucători talentați, cu calități deosebite, care au avut rezultate și pe plan internațional. Era un fotbal mai spectaculos atunci, creativ, datorită jucătorilor cu calități excepționale. Atunci nu alerga nimeni după bani. Acum, fotbalul este exagerat de tacticizat, spectacolul lipsește de cele mai multe ori, lipsesc tenacitatea, dârzenia, sacrificiul jucătorilor pentru culorile clubului; nu mai joacă pentru spectatori, nu mai vedem un fotbal plăcut ochiului. Înainte, oamenii mergeau ca la un spectacol, ca la o piesă de teatru, pe când astăzi, deși stadioanele sunt arhipline, oamenii nu mai pleacă acasă cu satisfacția unui spectacol, a unei reușite, nu mai există mândria personală.
În încheiere, vă rog să transmiteți un mesaj pentru suporterii FC Argeș.
– În primul rând, vreau să transmit un mesaj părinților: îndrumați-vă copiii către sport, încurajați-i să facă mișcare! În timp, veți descoperi ce abilități au aceștia și, în funcție de calitățile pe care le posedă, îi puteți ghida către practicarea unui sport de performanță, dacă vă doriți acest lucru pentru copilul dumneavoastră. Dacă nu, spuneți-le că sportul dă viață zilelor și zile vieții.
În ceea ce privește echipa FC Argeș, îi îndemn pe suporteri să-i susțină pe elevii lui Bogdan Andone, indiferent de rezultatele pe care le obțin, și să aibă încredere că Argeșul va reveni acolo unde trebuie.
0 Comentarii