La Consfătuirea cu activul de bază al aparatului securității statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat că „în condițiile social-politice actuale ale țării noastre perfecționarea activității organelor de securitate… constituie o sarcină deosebit de actuală și importantă pentru dezvoltarea societății”.
Printre măsurile luate a fost și înființarea, în 1968, a unui „Buletin intern pentru aparatul Securității Statului”. Din redacția primului număr au făcut parte general maior Constantin Stoica – președinte, general maior Nicolae Stan – vicepreședinte, colonel Ovidiu Diaconescu, colonel Alexandru Dumitrașcu, locotenent colonel Mioc Anculia, locotenent colonel Constantin Iancu, locotenent colonel Emilian Georgescu, locotenent colonel Constantin Mazilu, locotenent colonel Ion Geaglă, locotenent colonel Vladimir Biriș și căpitan Mihai Dima – redactor șef.
Buletinul era destinat, se precizează, ofițerilor din aparatul informativ-operativ, cadrelor de conducere din sectoarele tehnico-operative și din școlile de specialitate și elevilor. Se mai indica faptul că buletinul (de 64 de pagini, format carte) va fi dat spre studiu respectându-se regulile privind mânuirea, folosirea și evidența documentelor strict secrete. Multiplicarea și copierea materialelor din această publicație erau interzise.
Sumarul, privind astăzi, nu pare spectaculos, limba folosită fiind cea de lemn. Din editorial reiese clar că Securitatea era pusă în subordinea Partidului Comunist, să apere orânduirea socialistă. De cine să o apere? De imperialismul american și de către dușmanii interni. La 1968, cum reiese din sumar, locotenent colonelul Aurel Iana publică articolul mobilizator: „Intensificarea activității informativ-operative împotriva elementelor legionare active”. Sunt vizați legionarii cu preocupări literare, dar și unii legionari care, aflați pe șantierele patriei, au executat lucrări de proastă calitate!!! Sabotori! Dar posibilitatea legionarilor de a acționa este foarte limitată, o spusese și Ceaușescu, din care Iana citează. Un articol interesant este „Mijloace tehnice moderne folosite în spionaj”, ilustrat cu mijloace de înregistrat, dar altceva ne atrage atenția, anume rubrica „De vorbă cu cititorii”! Revista era ultra-secretă, cititorii erau doar securiștii. Se miza, credem, pe faptul că și un securist de rând poate avea o idee, una pe care să o folosească în acest buletin.
Practic, securiștii-cititori (profesori sau/și elevi) erau îndemnați să trimită spre publicare diverse texte în „genuri publicistice din cele mai variate: articolul, reportajul, foiletonul, nota, informația, povestirea, schița, traduceri etc”. Iată cum încuraja Securitatea scrierea de povestiri, de schițe! Unii au ajuns și membri ai Uniunii Scriitorilor, dacă nu erau deja!
Ne oprim aici. Nu avem voie să copiem din revistă, doar așa scrie la indicații. Noroc că nu mai suntem în anii 1968-1989. Oare, în prezent, S.R.I. are propria revistă de uz intern? Ori trebuie să ne mulțumim cu volumele lui George Cristian Maior („Un Război al Minții”), general brg. (r) Aurel I. Rogojan („Puterea umbrei”, „Factorul intern”) ori Florian Coldea („Despre serviciile de intelligence”)?! Dar are sigur, doar autorii s-au schimbat. Nu știm, însă, din cine mai dau citate!
Citește și Eminescu, despre două alegeri parlamentare din Argeş
Citește și Un roman postum de Radu Gabriel Pârvu
0 Comentarii