FC Argeș e într-o perioadă de căutări, iar victoria de la Metaloglobus a picat cum nu se poate mai bine și pare a mai fi liniștit apele la club. L-am abordat pe omul cu banii de la FC Argeș la un dialog amical despre viața și copilăria sa.
A acceptat pe loc provocarea, vorbindu-ne cu nonșalanță despre prima sa pasiune, echitația, precum și despre disciplinele școlare care l-au captivat când era elev. Originar din județul Buzău, Viorel Tudose este absolvent al Liceului „Alexandru Vlahuță” din Râmnicu-Sărat și al secției Economia și Dreptul Afacerilor de la ASE București. De mai mulți ani, el este stabilit în București.
Care sunt șansele de promovare?
– Păstrăm în continuare șanse foarte mari pentru a reveni în Liga I. Am mare încredere în Bogdan Andone, este un antrenor de calitate. Sunt sigur că va reuși să-și pună în aplicare planul și să obțină rezultate frumoase în Trivale. Suporterii trebuie să aibă răbdare și încredere.
Unde vă vedeți peste zece ani?
– Conducând aceeași companie pe care am fondat-o în anul 1995, Getica 95. În acel an am terminat Academia de Științe Economice din București și m-am apucat de afaceri.
Regretați ceva din trecutul dumneavoastră?
– Nici vorbă. Dacă aș avea vreo putere să dau timpul înapoi, aș face aceleași lucruri.
„Bunicul meu avea o fermă de cai. Echitația e unul dintre cele mai mari vicii ale mele”
Care sunt viciile sau obiceiurile nesănătoase de care nu puteți scăpa?
– Marele meu viciu este FC Argeș. Bunicul meu se numea Dobrin. Aveam patru ani când ascultam împreună cu el meciurile de fotbal la Radio România Actualități. Inegalabilul și regretatul Sebastian Domozină comenta meciurile Argeșului, iar Dobrin era Zeul. Eu îl întrebam pe bunicul meu dacă el este acolo, pe stadion. Am avut o copilărie foarte frumoasă și îmi amintesc cu plăcere. Nu iubeam numai fotbalul. Bunicul meu avea o fermă de cai și mi-a transmis și mie microbul echitației. Și la ora actuală iubesc hipismul. Călăritul este precum un zbor fără aripi, este o experiență unică, specială, care te transformă ca om. Echitația este un sport cu o doză ridicată de eleganță, este fascinantă comuniunea omului cu calul. Acest sport implică și respectarea unui set de reguli stricte. Concluzionând, fotbalul și echitația sunt cele mai mari vicii ale mele și nu vreau să scap de ele.
O calitate și un defect pe care credeți că le aveți…
– Sunt inteligent. La capitoul defecte, adaug două: FC Argeș și faptul că mă atașez foarte mult de oameni. Când cineva mă roagă ceva, nu pot să refuz.
Ați fost un elev silitor? Ce materii vă plăceau la școală?
– Am fost mai degrabă sclipitor decât silitor. Mi-au plăcut istoria, geografia, am fost olimpic la matematică. Am citit foarte mult, conștient fiind că doar lectura te face învingător. N-aveam nicio trăire pentru fizică, dar am fost singurul elev din liceu care a obținut nota 10 la cel mai exigent profesor, Ion Dincă.
Cea mai mică notă pe care ați primit-o vreodată a fost…
– Nota 1, în clasa I, pentru că am copiat din abecedar. Nu mă pregătisem, iar doamna învățătoare ne-a dat lucrare și eu mi-am aruncat ochii sub bancă, unde aveam deschisă cartea. Mi-a trecut nota în carnet, nu a avut nicio milă. M-am reîntâlnit în urmă cu câțiva ani cu doamna învățătoate și a spus că nota 1 de atunci mi-a prins bine. Am devenit numărul 1 din țară, Getica 95 fiind cel mai mare furnizor de energie electrică de pe piața concurențială românească.
„Am fost un zăpăcit, făceam numai prostii”
Ați fost un copil cuminte? Făceați trăsnăi?
– Niciodată nu am fost și nici acum nu sunt cuminte. Am fost un zăpăcit, făceam numai prostii. Am copilărit la bunicii mei, în comuna Buda, din județul Buzău, și făceam numai nebunii. Aveam 8 ani și alergam oamenii cu calul prin comună. Bunicul era șef de fermă și mai veneau hoții să fure mere, pere, porumb, iar eu îi pândeam și îi prindeam. Mă știau de frică toți prin comună.
Un vis rămas neîmplinit aveți?
– Da, dar sper să mi-l îndeplinesc într-o bună zi. Vreau să duc o echipă românească în Champions League.
Citește și Viorel Tudose: „Toată lumea îl susține pe Bogdan Andone”
Citește și Dani Coman: „Eu l-am pus pe Dică şi tot eu l-am dat afară”
0 Comentarii