În ziua de 2 Septembrie 1829 a fost semnat Tratatul de pace ruso-turc de la Adrianopol. Foto principal: Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov (Pavel Kiseleff), portret de Franz Krüger, 1851.
La finele Războiului Ruso-Turc din 1828-1829, pe 2/14 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de la Adrianopol sau Pacea de la Adrianopol (azi Edirne, Turcia), un tratat care a avut implicatii deosebite asupra Principatelor Române, Moldova şi Valahia, si a reconfigurat harta politica a Balcanilor.
Acest tratat a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european.
Turcia învinsă a fost nevoită să facă importante concesiuni şi obligată să slăbească controlul asupra Tărilor româneşti.
În timp ce Rusia cauta să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei , interesele economice englezeşti au jucat un rol decisiv. Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grîul românesc, ajunge pînă la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele.
Arcul de Triumf de la St.Petersburg (1836-1838), care comemorează victoria Imperiului Rus în Războiul Ruso-Turc din 1828-1829
Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăreau tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate.
Semnat la Adrianopol (Turcia Europeană) , tratatul prevedea recunoaşterea independenţei Greciei, autonomia Serbiei precum şi autonomia administrativă a Moldovei şi Valahiei (titlul V al acestui tratat), inclusiv retrocedarea celei din urmă cetăţilor turceşti de la Turnu Măgurele, Giurgiu şi Brăila.
Prevederile economice ale tratatului pentru Principatele Româneşti au constituit un puternic imbold pentru agricultură şi comerţ, scutindu-le de obligaţia de a aproviziona Constantinopolul şi recunoscîndu-le libertatea comerţului cu toate ţările.
Poarta a fost de asemenea de acord cu redactarea unor noi regulamente administrative referitoare la Principate, sub supravegherea Rusiei, şi a acceptat ocupaţia rusească din Principate, pînă la plata unor mari despăgubiri de război.
Prin tratat s-a consolidat astfel poziţia Rusiei în Principate, dar, totodată, s-au făcut paşi importanţi pentru împlinirea idealurilor boierilor reformatori, de scuturare a dominaţiei otomane.
Acum rămîneau valabile doar o parte a elementelor de suzeranitate otomană – tributul anual şi dreptul sultanului de a confirma alegerea domnilor.
Titlul V din Tratat prevedea:
„Deoarece cnezatele Moldovei şi Valahiei s-au supus în baza capitulaţiilor speciale puterii supreme a Porţii Strălucitoare şi deoarece Rusia s-a angajat să garanteze bunăstarea lor, atunci acestora li se păstrează toate drepturile, avantajele şi beneficiile, acordate în aceste capitulaţii sau acorduri, semnate între ambele case imperiale sau în hatti-şerifuri, editate anterior.
Citește și:
- „ENESCU, jupuit de viu” – PRIMUL FILM ROMÂNESC DESPRE VIAȚA LUI GEORGE ENESCU – PREMIAT LA VENEȚIA
- Reorganizarea Operei Române. E benefică unificarea cu Orchestra de Tineret?
- Fii parte din echipa arhanghelilor la festivalul din Topoloveni!
De aceea acestor cnezate li se acordă libertatea religioasă, securitatea deplină, administrarea populară locală şi dreptul de comerţ liber. Articolele suplimentare acordurilor anterioare, considerate necesare pentru ca aceste regiuni neapărat să se poată folosi de drepturile lor, specificate într-un document separat, care este şi va fi respectat identic cu celelalte părţi ale prezentului acord.”
Tratatul avea anexat „Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Valahia” care prevedea:
– raialele turceşti din stînga Dunării sunt restituite Valahiei;
– autonomia administrativă;
– domni pămînteni aleşi pe viaţă;
– libertatea comerţului pentru toate produsele;
– dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii româneşti şi libera folosire a porturilor româneşti;
– scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii;
– limitarea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate;
– menţinerea ocupaţiei ruseşti pînă la plata despăgubirilor de război de către turci;
– interdicţia pentru musulmani de a stăpîni pămînturi în Principate.
Ţarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseliov (Pavel Kiseleff), ofiţer energic şi bun administrator, cu transpunerea în practică a prevederilor Tratatului de la Adrianopol.
El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la Bucureşti. De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice din Principate.
0 Comentarii