# Pe Nichifor Bălan, demisia l-a ţinut doar trei zile # Ultima „năzbâtie” este dispariţia, demnă de Dosarele X, a caietului de procese verbale al Asociaţiei „Solidaritatea Umană”. Asociaţia „Solidaritatea Umană” din Piteşti, entitate prin care se derulează cel mai mare proiect POS-DRU din sudul României, în valoare de aproximativ 5 milioane de euro, poate ajunge în orice moment în colaps din cauza lipsei de transparenţă, a inconsecvenţei în derularea proiectului amintit şi mai ales a lăcomiei unora dintre cei implicaţi. Supărat pe articolele din Jurnalul de Argeş şi pe faptul că i se pare că majoritatea acuzelor se îndreaptă împotriva sa, Nichifor Bălan şi-a dat demisia atât din funcţia de preşedinte al Asociaţiei, cât şi din cea de coordonator de activităţi. Dar cum orice minune durează trei zile şi pentru a întregi imaginea de bambilici pe care împricinaţii vârâţi în proiect îl joacă pe bani europeni, Nichifor Bălan a revenit subit asupra demisiei, pe care şi-a retras-o „la cererea publicului”, astfel că stă din nou cu buzunarele larg deschise la cişmeaua cu fonduri. Şi astfel toată treaba a devenit caz de targă.
Scandaluri, demisii şi reveniri în cascadă
Ideea accesării proiectului „Copmed- Competenţe pentru protecţia mediului” a aparţinut partenerilor Mondial Casa Group SRL Bucuresti, Universitatea Politehnică Bucureşti şi Stathis Pantazis SRL (Grecia). Pentru derularea proiectului era nevoie de o organizaţie non-profit care să îndeplinească funcţia de ordonator de credit şi să asigure managementul acestuia. Asociaţia „Solidaritatea Umană” (ASU) a ajuns în această postură, graţie relaţiilor deja existente între Tatiana Aurora Dina, fiica fostului viceprimar al Piteştiului, Emil Dina, membru fondator al ASU, şi reprezentanţii partenerilor şi, evident, pentru că Asociaţia îndeplinea condiţiile impuse de lege şi de finanţator. Iniţial, de comun acord, manager de proiect a fost propus şi numit Emil Dina. Însă n-a trecut mult şi a apărut sarabanda tensiunilor în tandemul ASU-Copmed, când managerul Emil Dina a dovedit o atitudine dictatorială, lipsită de transparenţă şi de comunicare cu partenerii. Astfel, la finele lui februarie, reprezentanţii tuturor celorlalte trei instituţii implicate au descins la Piteşti în încercarea de a-l înlocui pe Dina cu alt manager de proiect. Până la urmă s-a decis doar privarea acestuia de ştampilă şi numirea unui responsabil care să asigure comunicarea între parteneri, urmând ca ştampila să rămână la asistentul proiectului, Niculae Jianu, fost colonel de armată dotat, se spune, cu o lăcomie ca de răcan nehalit. Ulterior, Răzvan Condurăţeanu, responsabilul cu relaţia între parteneri, şi George Breazu, coordonatorul de activităţi, despre care se spune că este eminenţa cenuşie a proiectului, şi-au dat demisia. Ambii sunt din Bucureşti şi au acuzat practici la limita penalului în derularea proiectului Copmed. Pornind de la aceste două demisii, Leonard Soare, preşedintele ASU încă de la înfiinţarea acesteia în 1999, s-a autosuspendat şi el din funcţie, nedorind să fie considerat părtaş la eventuale nereguli sau ilegalităţi în derularea proiectului Copmed. Drept umare, Nichifor Bălan a fost numit atât preşedinte al ASU cât şi coordonator de activităţi. Fost consilier judeţean şi băgător de seamă ba pe la PSD, ba pe la UNPR, Nichifor Bălan şi-a deschis larg buzunarele, alături de fiul său, Bogdan, mare şef pe la tineretul pesedist, pentru salariile de zeci de milioane cu care s-au dotat amândoi. A urmat revenirea în proiect a lui Răzvan Condurăţenu şi George Breazu şi demisia din funcţia de secretar general al Asociaţiei a colonelului Jianu, care a păstrat însă (circ total!!) ştampila. Mai nou, a fost anunţată cu surle şi trâmbiţe şi demisia din toate funcţiile deţinute în ASU (Asociaţia Solidaritatea Umană) şi Copmed, începând cu 1 iulie, a lui Nichifor Bălan. Totul s-a dovedit însă o cacealma, întrucât, după principiul că greu se lasă câinele dus de la măcelărie, domn’ Bălan şi-a luat demisia îndărăt, rămânând în continuare jupân peste 5 milioane de euro. Cam acesta ar fi istoricul, în sinteză, al unor activităţi legate de un proiect european de 5 milioane de euro. Mai că te apucă groaza când vezi maniera de lucru a celor implicaţi, toţi dornici să apuce o halcă pe măsură lăcomiei cu care este dotat fiecare.
Nichifor Bălan: „Toţi mă roagă să nu renunţ”
Elocventă pentru întreaga situaţie este declaraţia lacrimogenă a lui Nichifor Bălan, atunci când, scârbit de tot ce se întâmplă, a decis să-şi dea demisia. La doar trei zile avea să revină la castronul cu decizii, semn că toată scârba i-a pierit subit: „Dacă dumneavoastră, presa, aţi vrut ca Bălan să nu mai fie în proiect şi Bălan să moară, aţi reuşit! Bălan şi-a dat demisia şi din proiect şi din Asociaţie, şi Bălan a ajuns la spital cu tensiunea 23! Toată lumea s-a crucit când s-a aflat că mi-am dat demisia şi toată lumea mă sună întruna şi mă roagă să nu renunţ. Profesorii universitari angrenaţi în proiect, savanţi, specialişti de la Iaşi, de la Bucureşti, toţi mă roagă să nu renunţ. Toţi îmi spun că dacă şi eu, singurul care am reuşit să pun ordine în proiectul ăsta voi renunţa, atunci chiar că se alege praful. Dar dacă asta se doreşte, ca să plece Bălan pentru ca proiectul să nu mai meargă, atunci s-a reuşit. Chiar nu ştiu ce să fac, pentru că pe de o parte vreau să plec, în timp ce pe de alta, toţi vor să rămân. Oricum, acum sunt, dacă vreţi, în postura de preaviz pentru că ambele funcţii erau de conducere şi chiar dacă îţi dai demisia, rămâi până la numirea altei persoane. Nici nu ştiu ce să fac, dar probabil voi pleca….”
Câteva precizări…
O primă precizare este aceea că presa nu are nimic nici cu proiectul Copmed, nici cu ASU, nici cu Nichifor Bălan sau altcineva de acolo. Singurii duşmani ai domniilor lor sunt ei înşişi, pentru că toată lumea se comportă ca la concurs, fiecare vrând să arate că el e cel mai deştept, cel mai priceput, cel mai frumos, omul cel mai potrivit la locul cel mai potrivit şi eventual şi cu cele mai multe neamuri ori prieteni agăţaţi în proiect. Este meritoriu că un proiect de 5 milioane de euro a fost accesat din Argeş, dar trebuie să se ştie că vorbim de bani publici, fie ei şi europeni, nu despre o afacere privată. Or tocmai opacitatea totală sub care se cheltuie aceşti bani publici, fie şi în familie sau între prieteni, ridică semne de întrebare care transformă ASU şi Copmed în subiecte de presă. Ba avem informaţii că cercetările s-ar putea extinde nu numai pe teritoriul presei, ci şi al unor organe mai puţin prietenoase, care cică au ciulit deja bine urechile şi adulmecă de zor dâra proiectului de 5 milioane, în care şefii şi-au făcut poştă nişte salarii nesimţite, în vreme ce rezultatele concrete ale proiectului sunt ţinute sub lacăt. Înainte să facă teoria conspiraţiei sau, mult mai bine zis, teoria constipaţiei, exact astfel de informaţii ar trebui să furnizeze domnul Bălan presei şi nu date despre cât de înalţi şi frumoşi sunt toţi de acolo, în frunte cu domnia sa. O ultimă chestiune este faptul că sunt informaţii potrivit cărora caietul de procese verbale al ASU a dispărut. Încă avem rezerve, pentru că dacă ar fi aşa, ar fi extrem de grav. Ne străduim să credem că la ASU cineva a pitit caietul ca să glumească şi să mai destindă puţin atmosfera. Că dacă s-a pierdut cu adevărat acest registru al proceselor verbale ale Asociaţiei, atunci s-a pierdut şi adevărul despre cum a ajun
s Dina manager de proiect, despre plecarea lui Leonard Soare, care s-a autosuspendat nu a demisionat, despre demisiile şi revenirile lui Condurăţeanu şi Breazu, care iniţial au fost angajaţi ai ASU în proiect, despre numirea lui Bălan în cele două funcţii, despre demisia lui Jianu din poziţia de secretar general, şi, mai nou despre demisiile lui Bălan, precum şi efectele produse de-a lungul timpului de toate aceste decizii. Dacă acest registru „s-a pierdut” atunci înseamnă că cineva are interesul ca toate aceste informaţii sau cel puţin o parte dintre ele să se „piardă”.
Leonard Soare rupe tăcerea: “S-a dorit încă de la început neimplicarea mea în proiect”
Referitor la situaţia actuală din ASU dar şi la proiectul Copmed, i-am solicitat un punct de vedere şi lui Leonard Soare, membru fondator al Asociaţiei şi preşedinte al acesteia până în martie 2011, care ne-a declarat următoarele.
“Vă reamintesc că în data de 30 martie 2011 am luat hotărârea de a mă autosuspenda din această calitate dar şi din celelalte funcţii din conducere până la convocarea Adunării Generale, în semn de protest faţă de modul de derulare al acestui proiect. Motivele sunt foarte clar descrise în cererea mea de autosuspendare de la acea dată. Am realizat atunci că se încearcă îndepărtarea mea şi a altor membri fondatori, pentru a nu cunoaşte nimic despre acest proiect aflat deja în derulare. Referitor la aceasta, dar şi la tot ceea ce s-a întâmplat de atunci şi până în prezent, vreau să fac următoarele precizări:
– nu pot să nu trag un semnal de alarmă ca membru fondator şi preşedinte timp de 11 ani, că există un pericol iminent prin noile demisii anunţate, ca acest proiect să nu mai funcţioneze. Ar fi un mare rău ca această finanţare să se piardă din cauza unor lupte interne între persoane şi depăşirea de atribuţii a unora care asigură managementul proiectului.
– am trimis o scrisoare d-lui Nichifor Bălan, care a preluat funcţia de preşedinte interimar, dar şi coordonator de proiect şi i-am spus că în acest moment demisia lui nu este oportună, pentru că ar fi un nou semnal de alarmă că lucrurile nu merg bine şi va pune în pericol derularea proiectului. I-am spus-o în calitate de vechi coleg şi prieten şi consider că unele mesaje primite de la cititori sunt denigratoare şi nemeritate la adresa lui. Atât el cât şi familia lui sunt oameni respectabili şi e bine ca unii să fie reţinuţi în comentarii răutăcioase, mai ales că eu îl cunosc de 35 de ani. Nu m-am supărat că a venit în locul meu, dimpotrivă, am crezut că el va fi bine primit în colectivul de administrare a acestui important proiect pe care ştiu că a încercat să-l redreseze din mers.
– nu comentez angajările din familii în proiect, colegi, prieteni, pentru că responsabilitatea o vor avea cei care au considerat că aşa trebuie să facă şi nimic nu le interzicea aceasta. Ceea ce mă surprinde însă acum este că nimeni nu se gândeşte să convoace Adunarea Generală ASU, pentru că această conducere interimară nu are niciun suport legal, dar aud că se semnează documente de milioane de euro în continuare.
– punerea partenerilor în situaţii jenante, în multe cazuri participând la discuţii de proastă calitate şi sub nivelul cerut de brand-ul nostru, este iar o bilă neagră pentru ASU.
– pot să vă spun însă astăzi că dacă toţi din ASU trăgeau într-un singur sens şi nu apăreau diverse animozităţi între persoane, fără a se exagera cu salariile în proiect, nu se fereau luni de zile de mine cu acest proiect, aş fi rămas şi astăzi alături de colegi. Dar numai dacă mi se demonstra, printr-un audit, că tot ce se întâmplă este legal, pentru a nu îmi pune în pericol liniştea familiei”.
(Florin Silvestru)
0 Comentarii