„Mai am puțin și fac 75 de ani. La noi în sat, la dracu’ în praznic, am rămas doar babe și moși. Ei sunt vai de mama lor, că au muncit mult în viață, dar au și băgat în burți vedre de țuică. Medica de familie mi-a zis că ea nu mai știe ce să-mi dea, că le am și cu inima, și cu oasele și, mai ales, cu pielea. Orice pastile înghit, nu-mi trece mâncărimea, iar noaptea nu mă ia somnu’ de atâta perpeleală.
Totu’ e pe sistemu’ nervos, din cauza bărbatului care m-a părăsit după 53 de ani de când ne-am luat. L-a apucat nebunia la 75 de ani. N-are școală decât atâta cât să citească și să se iscălească. Dar pretenții… cât cuprinde.
A fost cam frumușel și i-a plăcut să fie cochet, spălat, călcat, iar femeia lui să nu-i iasă din ce spune el. De CAP a fugit ca dracu’ de tămâie. S-a dus ba pe șantiere, ba pe la sonde, a schimbat trei mașini la care ținea mai mult decât la mine și la copii. Are pensie 40 de milioane vechi. De când și-a luat lumea în cap nu m-a mai ajutat cu nimic și nu-mi dă decât rar telefon. După ce i s-a pus pata, eu mă descurc singură, că a plecat într-o comună din Olt, că acolo s-a născut.
Se laudă că trăiește cu vreo trei nebune, niște consătence care au și ele peste 60 de ani și sunt văduve. Mândrele astea îi gătește, îi face curat în casă și toate mendrele lui de afemeiat. A zis că dacă nu faci dragoste, viața oricum trece. Îmi spune că atunci când se iubește cu ele, alea creone. Fi-mi-ar scârbă!”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „România se poate vindeca prin educaţie”. Poveşti!
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. O „peştoaică” şi un „peştoi”
0 Comentarii