# Exodul. Medici argeşeni care au dat România pe Germania (2)
România pierde anual câteva sute de medici, oameni dezamăgiți de sistemul sanitar național, care aleg să profeseze într-o țară care știe să-l respecte și pe pacient, și pe cel care-l tratează, în care simt că pot face cu adevărat medicină și în care pot uita de lipsuri. Jurnal de Argeș vi l-a prezentat, recent, pe George Crivac, argeșeanul care a plecat să facă neurologie de vârf în Germania, inițiatorul unui grup care funcționează pe Facebook, grup ce numără peste 4000 de medici care au plecat sau vor să plece în Germania – dintre care câteva sute sunt argeșeni. Ne-am propus să vă spunem poveștile unora dintre cei care s-au lovit de realitatea cruntă a sistemului sanitar românesc și au decis să facă acest pas, în exodul îngrijorător pe care autorităţile din ţară îl privesc mult prea senin. Costin Matei este unul dintre ei: are 27 de ani, este argeşean şi a plecat în Germania în 2014, imediat după ce a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, chiar înainte de rezidențiat.
„Era o atmosferă sumbră prin spitale, iar noi, ca studenţi, nu prea simţeam că suntem suficient de stimulaţi, la facultate nu prea eram băgați în seamă și cam toată lumea vorbea de plecare. Pe mine m-a motivat şi această conjunctură. Aproape toți din grupa mea de la facultate voiau să plece. Nu vedeam România ca o ţară în care să-ţi faci rezidenţiatul, în care să câştigi viitorul… În septembrie mi-am dat licența, iar în ianuarie eram deja în Germania… A fost, cumva, şi gândirea de grup. De fapt, dintre colegii mei, doar unul a rămas în țară”, povestește, pentru Jurnal de Argeș, Costin Matei.
Era familiarizat cu sistemul sanitar german pe care îl cunoscuse în anul 6 de facultate și realiza foarte bine cât de mare este diferența între Germania și România, când vine vorba de domeniul sănătate.
„Începutul a fost foarte, foarte greu, mai ales că eram singur”
„În 2013, făcusem practică într-un spital german și primisem o propunere să continui acolo după absolvire. Așa am și făcut. Am stat la spitalul respectiv două luni, pentru că avem nevoie de o hârtie – renumitul Approbation, referitor la dreptul de practică – iar din luna martie, m-am mutat la un alt spital. Într-adevăr, începutul a fost foarte, foarte greu, mai ales că eram singur. Ulterior, am reuşit să-mi atrag nişte colegi din grupă pe aici, prin zonă, și e altceva, pentru că ne susținem reciproc”, mai spune Costin Matei.
Lucrează la Spitalul Alexianer din Krefeld. Remunerația pe care o primește, condițiile de muncă, accesul la informație, respectul pe care-l primește, îi confirmă în fiecare zi că a făcut alegerea corectă.
„E o diferenţă mare, care s-a simţit mai ales la început, prin compararea veniturilor unui rezident din România, cu ale unui rezident din Germania. Am făcut doi ani şi jumărate de psihiatrie, iar acum fac un an de neurologie în cadrul rezidenţiatului. O să lucrez ca psihiatru”, spune Costin Matei.
Speră ca, în câțiva ani, România să mai reducă din handicapul care o desparte de Germania în ceea ce privește sistemul sanitar, singura soluție care ar putea stopa exodul medicilor români către Occident și care ar mai putea să readucă în țară specialiștii plecați să profeseze în afară.
„În primul rând, e nevoie de stimulente financiare pentru medici. Fără bani, e clar că nu se poate. Apoi, s-ar putea face câte ceva și în privința rezidențiatului. În România, rezidenţiatul se face numai în centre universitare, pe când în Germania sau Elveţia, e altfel. Eu am început într-o clinică orăşenească, un spital dintr-un oraş de mărimea Piteştiului și am trecut, apoi, într-un spital oarecum mai mare. Rezidenţiatul se poate face şi în spitale periferice. Mi s-ar părea o variantă bună şi pentru România, ca măcar o parte din rezidenţiat să se facă şi în oraşe mai mici, chiar la sate, evident, cu susţinere financiară, pentru că fără, nu se poate. Asta ar fi o soluţie pentru rezidenţi. Lumea se aglomerează în centre universitare, câte cinci inşi la 10 pacienţi, și nu învaţă nimic. Pe când în zonele rurale, sunt pacienţi care, pur şi simplu, nu au acces la medici. Iată un dezechilibru care ar putea fi corectat”, mai spune Costin Matei.
„Banii pot fi un imbold, într-adevăr…”
Ia în considerare posibila sa întoarcere în România, însă nu imediat după rezidențiat.
„Mai degrabă aş înclina către o întoarere în România în viitor. De ce nu? În ţară am prieteni, am familie… Nu sunt lucruri pe care să le ignori. Mi-ar plăcea însă ca atunci când o să mă întorc, să creez ceva al meu, în care să implementez idei pe care le-am învăţat aici, în Germania. Romania e, până la urmă, țara de unde am pornit drumul, așa că e normal să fac ceva și pentru oamenii printre care am crescut, m-am format. Banii pot fi un imbold, într-adevăr, dar asta la începutul carierei. Pe parcurs, mi-am dat seama că, de fapt, mi-ar plăcea să deschid un cabinet sau o clinică în care să pot pune în aplicare în România tot ce învăț în Germania și în felul ăsta să ajut la dezvoltarea societății în țara mea. Sunt sigur că vor fi unele obstacole birocratice, dar cred că sunt uşor de trecut… Cred că şi prietenii mei apropiaţi tind către o întoarcere în România la un moment dat, dar cunosc şi persoane care s-au stabilit, s-au căsătorit aici, care, încet, încet, îşi creează familii şi am senzaţia că, odată ce se întâmplă asta, e mai greu să schimbi domiciliul”, mai spune tânărul rezident român.
Despre Costin Matei…
Este piteștean. A absolvit Colegiul „IC Brătianu”, însă dorința de a deveni medic o are încă din școala gererală
”Îmi plăceau anatomia, chimia, îmi plăcea să lucrez cu oamenii, îmi plăcea ideea de a face medicină, pur şi simplu. Am devenit licean cu visul de a da la medicină, apoi student la medicină care să facă bine, să ajute…”, povestește Costin Matei.
Isabela Moiceanu
0 Comentarii