# Dr. Elena Crăciun: „O viitoare întoarcere în România ar fi, din punct de vedere profesional, o greşeală”
Într-un număr precedent al ziarului nostru vi-l prezentam pe George Crivac, argeșeanul care a plecat să facă neurologie de vârf în Germania, inițiatorul unui grup de peste 4000 de membri, care ce funcționează pe Faceboog, grup ce numără peste 4000 de medici care au plecat sau vor să plece în Germania – dintre care câteva sute sunt argeșeni. Jurnal de Argeș vă va spune poveștile câtorva dintre cei care s-au lovit de realitatea cruntă a sistemului sanitar românesc și au decis să facă acest pas, în exodul îngrijorător pe care autorităţile din ţară îl privesc mult prea senin. Elena Alina Crăciun este unul dintre ei: are 28 de ani, este argeşeancă şi a ales să facă medicină în Germania, unde a plecat împreună cu prietenul său, Alexandru-Claudiu Păun, medic şi el, fost coleg de facultate.
“Nu pot să spun că a fost un lucru anume care m-a dezamăgit şi m-a determinat să caut un alt sistem medical în care să profesez. Pe parcursul studiului şi ulterior, în cei 2 ani petrecuţi lucrând în Bucureşti, mi-a devenit destul de clar că există bariere de nepenetrat. Performanţa cere sacrificii, însă lucruri de bun simţ precum materialele sanitare elementare devin un element de stres şi un motiv suplimentar de frustrare atunci când lipsesc. Un alt motiv, poate mai greu de menţionat, deşi adevărat, a fost acela că am trăit adeseori senzaţia că nu practic cu adevărat medicină, ci mai degrabă o muncă de secretară, care întâmplător consultă şi ia decizii medicale”, declară, pentru Jurnal de Argeş, medicul Elena Crăciun.
“Avantajele sunt întotdeauna mai numeroase”
În Germania a plecat la sfârşitul lunii octombrie în 2015. Nu i-a fost uşor să se adapteze rigorilor germane, dar e convinsă că a meritat efortul şi n-are niciun dubiu că, pentru cariera sa, a făcut exact ce trebuia.
“Prietenul meu a fost primul dintre noi care a găsit un post. Deşi actele mele şi dreptul de practică, renumitul Approbation, încă nu erau gata, am plecat la rândul meu din dorinţa de a progresa cât mai repede cu nivelul de limbă. În acest scop începusem să lucrez încă din ianuarie 2015 alături de dna. prof. Andreea Prodan, o persoană căreia nu îi pot mulţumi suficient pentru tot sprijinul şi toată prietenia pe care a demonstrat-o. Desigur, familia a fost extrem de surprinsă de decizia noastră de a pleca, însă după cei 6 ani de studiu şi 2 ani de rezidenţiat, consider că primiseră suficiente informaţii încât să ne susţină demersurile către ceea ce s-a dovedit a fi cea mai mare provocare de până acum. Adaptarea în Germania este şi acum un proces în desfăşurare. Regulile sunt nenumărate, birocraţia este adeseori sufocantă şi raportul avantaje/dezavantaje este mereu în schimbare, însă avantajele sunt întotdeauna mai numeroase”, mai spune tânărul medic.
A locuit 5 luni în Sachsen-Anhalt, în Schönebeck, un orăşel pe malul Elbei. Dialectul în acest land a fost primul hop pe care l-a avut de sărit.
“Ulterior am aflat faptul că acest dialect pune adeseori probleme inclusiv vorbitorilor nativi de germană. Prin intermediul prietenului meu am început să fac un Hospitation pe o secţie de Angiologie şi Diabetologie în clinica Ameos. Concomitent am depus şi, după luni de aşteptare, neînţelegeri şi stres, am primit mult râvnitul Approbation. Între timp, prietenul meu a schimbat locul de muncă, în prezent el practicând Chirurgie Cardiacă în renumita Clinică Universitară Charité din Berlin, motiv pentru care ne-am mutat şi locuim şi în prezent în capitală. Mi-am depus CV-ul în mai multe spitale, atât în Berlin, cât şi în apropiere, am optat însă în cele din urmă pentru un spital în afară oraşului. Lucrez de 5 luni în Clinica Havelland din Rathenow, pe o secţie de geriatrie, însă am în continuare posibilitatea să îmi obţin specializarea pe Medicină Internă, sau Geriatrie, opţiunea îmi aparţine. De 3 luni de zile am început să fac şi gărzi, în medie 4 pe lună, în cadrul cărora sunt răspunzătoare pentru 4 secţii de medicală şi concomitent pentru gardă, în timpul cărora primesc ajutor din partea şefului de garda sau a colegilor de pe chirurgie sau terapie intensivă, însă de cele mai multe ori, deciziile îmi aparţin exclusiv”, mai spune ambiţioasa tânără din Pitești.
„La raportul de gardă din fiecare dimineață, din 13 medici, 4 suntem din Romania”
A găsit în sistemul sanitar german multe din lucrurile pe care și le-a fi dorit și pentru cel românesc. „În această etapă, o zi de lucru durează minim 8 ore şi presupune vizitarea a circa 8 pacienţi internaţi şi, în medie, 15 pacienţi ce vin în regim ambulatoriu. Mie îmi revine sarcina de a urmări toţi aceşti pacienţi, ceea ce presupune recoltarea şi repetarea analizelor de laborator, iniţierea sau întreruperea unui tratament, investigaţiile în scop diagnostic şi externarea cu recomandările de rigoare. Pentru eventualele întrebări am primit întotdeauna răspunsuri şi ajutor fie din partea superiorilor, fie de la asistente. Respectul pe care l-am întâlnit aici este însă remarcabil, iar recunoştinţa pacienţilor este pe măsura efortului depus. Şi încă un lucru ce contribuie la senzaţia de împlinire la locul de muncă este spiritul de echipă, noţiune cu care nu am avut mereu contact în România. Iar ziua liberă de după garda este un drept câştigat, având în vedere volumul de muncă din gărzile de medicină internă. Aș mai vrea să menționez că la raportul de gardă din fiecare dimineață, din 13 medici, 4 suntem din România”, precizează tânărul medic.
S-a născut şi a crescut în Piteşti, unde a absolvit Liceul Zinca Golescu, iar opţiunea sa de a profesa în domeniul medical a fost o surpriză pentru ea însăşi, dat fiind faptul că nu există niciun precedent printre rudele şi cunoştinţele sale.
“Primii paşi către medicină i-am făcut în timpul şcolii generale, moment în care am luat primul contact cu chimia şi biologia. Pentru aceasta îi sunt recunoscătoare dnei. prof. Domnica Uţă. Limba germană am început să o studiez încă din clasa a II-a împreună cu dl. prof. Eugen Bârsan. Mai departe mi-a părut natural să aleg liceul Zinca Golescu, datorită profilului disponibil la acel moment, şi anume Ştiinţe ale naturii/Bilingv Engleză, iar germana am continuat să o studiez şi pe parcursul liceului sub îndrumarea dnei. prof. Cornelia Azamfire. Chimia a fost în continuare materia mea preferată şi a rămas astfel datorită dl. prof. şi fost director de excepţie Silviu Nenciulescu. Încă nu reuşesc să compun o lista clară de motive pentru care am ales medicina, poate pentru că sunt atât de multe, poate pentru că am încercat să mă pun în pielea tuturor celor care lucrau deja într-un alt domeniu şi nu mă simţeam inspirată să urmez acelaşi drum, astfel că am ajuns stundenta la Facultatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, Bucureşti”, povesteşte Elena Alina Crăciun.
În anul 4 de facultate a cunoscut medicul care i-a influenţat în mod pozitiv toate alegerile ulterioare: dr. Laura Tribus, medic primar Medicină Internă şi Gastroenterologie şi actual Şef de Lucrări în Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti.
“Am continuat să vizitez secţia de Medicină Internă/Gastroenterologie şi să iau parte în gărzile doamnei dr, iar specializarea Medicină Internă a fost un pas natural, parţial datorită incapacităţii mele de a alege un domeniu mai restrâns al medicinei, parţial datorită dorinţei mele de a lucra în continuare alături de această persoană extraordinară”, povesteşte Elena Crăciun.
“Evoluţia după doar câteva luni este notabilă”
Perioada în care a profesat în România i-a fost suficientă să înţeleagă sistemul sanitar românesc, iar odată ajunsă în Germania a ramarcat şi fabuloasele diferenţe despre care doar auzise.
“Diferenţele pe care le-am remarcat profesând medicină în Germania sunt surprinzătoare şi nenumărate. În momentul de faţă sunt destul de convinsă că o viitoare întoarcere în România ar fi, din punct de vedere profesional, o greşeală. Evoluţia după doar câteva luni este notabilă. Suntem în continuare în contact cu alţi colegi de facultate care au ales acelaşi drum şi practică la rândul lor medicină în alte oraşe din Germania. Şi ei, la rândul lor, sunt mulţumiţi de alegerea făcută şi de ritmul de învăţare de aici. Dezavantajul financiar de a practica medicină în România nu am reuşit să îl resimt suficient, deoarece cheltuielile s-au împărţit întotdeauna la doi. Cu timpul, în cazul în care aş fi decis să întemeiez o familie, semnele de întrebare ar fi apărut destul de repede. Consider că salariul de medic din Germania este pe măsura eforturilor depuse şi a responsabilităţii pe care avem şi este o uşurare să poţi să mergi la cumpărături fără să fie nevoie de liste concrete şi fără să vânezi ofertele şi reducerile din magazine”, mai spune tânărul medic.
“Generaţia mea nu va cunoaşte schimbările necesare pentru a aduce medicii înapoi”
E convinsă că vor fi medici care vor dori să se întoarcă în România, chiar dacă nu face parte dintre ei, însă crede că nu va fi vorba de foarte mulţ.
“Cei mai mulţi probabil vor rămâne însă în afară. În ritmul actual, generaţia mea nu va cunoaşte schimbările necesare pentru a aduce medicii înapoi sau pentru a-i convinge pe cei care încă profesează să nu plece. Este complicat şi în mod regretabil nu există suficiente resurse în acest sens şi aici nu vorbesc doar despre aspectele financiare. Probabil mulţi ne judecă pentru că nu am rămas să punem umărul sau să contribuim la o eventuală, deşi improbabilă schimbare, însă nu există alt fel mai simplu de a pune problema, decât că la sfârşitul zilei ne dorim cu toţii o formă de linişte şi fericire şi, pentru mine cel puţin, acest lucru s-a produs cu adevărat în momentul în care am schimbat fusul orar”, încheie Elena Crăciun.
Material realizat de Isabela Moiceanu
0 Comentarii