# La aniversară…! Luna aceasta, Prinţul din Trivale ar fi împlinit 69 de ani
Într-un interviu acordat săptămânalului Jurnal de Argeş în luna omagierii lui Dobrin (născut pe 26 august), Victor Jigman, primul om de afaceri din Romania care a înfiinţat o şcoală privată de fotbal, şcoală pe care i-a dedicat-o maestrului neegalat al fentelor, vorbeşte despre şansele care i s-au refuzat Prinţului din Trivale, de-a lungul carierei sale, dar şi despre demnitatea şi nobleţea care nu l-au părăsit până la sfârşitul vieţii. Victor Jigman face și dezvăluiri în premieră despre neconvocarea lui Dobrin la Mexico ’70.
„Eu cred că lui Dobrin i se cuvine mult mai mult decât a ne vedea o dată pe an ca să aducem aminte şi să vorbim frumos despre el. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat cu Dobrin în ultimii 10 ani nu mai seamănă cu ceea ce și-ar dori iubitorul de fotbal, tehnicianul în fotbal, artistul care vrea să ştie despre Dobrin. Sunt lucruri care ne scapă. Ar trebui să facem și lucruri importante pentru el”, aşa îşi începe Victor Jigman pledoaria pentru Prinţul din Trivale, cel care, într-adevăr a făcut ceva pentru numele Prinţul din Trivale, din 1996 de când a înfiinţat şcoala privată de fotbal: „Centrul de pregătire Nicolae Dobrin” / Sporting Piteşti.
„Dobrin avea un nivel de tehnicitate și de inspirație chiar mai mare decât Pele”
„Pentru mine, Dobrin a fost copilul cu care am început fotbalul în zona Maracana a Piteștiului. Pentru mine, Dobrin a însemnat o evoluție din zona aia. L-am văzut cum a crescut și cum a devenit un mare fotbalist. În sinteză, pentru cine vrea să-și aducă aminte de el o dată pe an, Dobrin rămâne un fotbalist de primă mână în scena fotbalistică a ultimilor 50 de ani. Este, după mine, cel mai talentat fotbalist pe care l-am putut vedea în generațiile de după 50. Unul dintre fotbaliștii care, dacă ar fi avut puțin mai multă șansă, ar fi putut să arate și Europei, mai mult decât a arătat-o în câteva meciuri internaționale în care a fost angrenată echipa noastră de fotbal, că într-adevăr a fost excepțional. Nu de puține ori, mai ales după Campionatul Mondial din Mexic, multă lume a încercat să-l asemuiască lui Pele, pentru că erau, într-adevăr, fotbaliști comparabili din punct de vedere al talentului.
Eu cred că de multe ori el avea un nivel de tehnicitate și de inspirație chiar mai mare decât al lui Pele. Sigur, nu avea calitățile fizice pe care le avea Pele, nu se angrena din punct de vedere tactic, așa cum se angrena Pele sau mulți alţi fotbaliști mari ai Europei sau ai lumii. Dobrin a fost întotdeauna un talent de marcă. Eu pot să spun că pentru ultimii 50 de ani, fără niciun fel de supraevaluare, nu greșim dacă îl punem în primii cinci fotbaliști ai lumii, fără să stabilim care e locul lui. El a rămas însă un boem, a rămas un băiat care n-a ascultat niciodată până la capăt ce înseamnă jucător în cadrul unei echipe, jucător tactic și, indiferent care i-au fost antrenorii, el a avut această libertate totală de a face ceea ce simțea. A fost ca un actor care şi-a jucat rolul, nu în teatru, ci în fotbal. A făcut-o aşa cum credea el, în perimetrul gazonului. Sigur că antrenorii pe care i-a avut el plecau de la această regulă. Printre aceştia s-a numărat și Teașcă, un antrenor din rândul intelectualilor, care știa să spună o glumă, care știa să motiveze, un antrenor care atunci când Dobrin intra în teren îi spunea: «Gică, faci ce crezi tu și ce știi tu». Ăsta era marele fotbalist Dobrin care a ştiut întotdeauna singur ceea ce trebuie să facă”, mărturiseşte Victor Jigman, preşedinte al clubului de fotbal F.C. Argeș Pitești între anii 2000-2002.
Marele Ioan Chirilă urma să scrie o carte cu motivele neconvocării lui Dobrin
Fostul om de fotbal vorbeşte despre marea nedreptate care i s-a făcut carierei lui Nicolae Dobrin, aceea că n-a fost lăsat să joace niciun minut la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970, deşi el însuşi fusese fotbalistul căruia i se datorase obţinerea calificării, dar şi despre motivele pedepsirii „Gâscanului”. Motivele acestea urmeau să fie desluşite de regretatul jurnalist sportiv Ioan Chirilă, cel care i-a fost sfătuitor lui Victor Jigman, atunci când s-a hotărât să facă la Piteşti o școală de fotbal pentru Nicolae Dobrin, omul pe care afaceristul argeşean îl numeşte, patriarhul presei sportive românești şi care n-a mai apucat să-şi vadă ieşită de sub tipar cartea despre Dobrin și despre misterele legate de ce s-a întâmplat la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970.
„De ce n-a jucat Dobrin la Guadalajara” este o carte pe care am avut-o în manuscris în mână. Am citit-o și eu, și Dobrin și a fost foarte aproape să fie publicată atunci. Numai că în 1997 s-a întâmplat să moară Ion Chirilă și lucrurile au trenat. În primul rând trebuie spus că dintr-o demnitate sportivă și umană rară, niciodată Dobrin n-a vrut să arate cu degetul pe nimeni pentru nefolosirea lui în Campionatul Mondial. A fost un om cu o demnitate peste care nu s-a putut trece. Întrebările legate de subiectul ăsta au avut și ele o limită. Nu poți să-i ceri unui om de 20 de ori să-ți vorbească despre un subiect pe care el îl evită frumos, elegant. Întrebarea a rămas: de ce n-a jucat? N-a jucat pentru că avut câteva atitudini care au ieșit din cadrul de normalitate al vremurilor de atunci. În ‘72 era o epocă în care lumea, în general, stătea drepți. Partea sportivă, stătea și ea tot drepți. Printre cei din echipă erau și oameni din FRF care aveau sarcini și misiuni să vadă dacă lucrurile şi comportamentele sunt în regulă, să ştie exact ce se întâmplă în cadrul antrenamentelor şi în afara lor”, spune Victor Jigman.
Cum l-a înfruntat Dobrin pe un oficial al FRF
Omul de afaceri argeșean ne-a dezvăluit și cum pe vremea lui Ceaușescu, marele Dobrin a înfruntat cu mare curaj un oficial al FRF. „El a avut o ieşire deloc elegantă, o atitudine directă puţin cam nepoliticoasă şi extrem de curajoasă pentru acele vremuri faţă de un oficial al FRF. Era legată de un meci amical, în care Dobrin încerca să stea pe o zonă de umbră a terenului, pentru că acoperişul arenei dădea posibilitatea aceasta doar pe jumătate de teren. Indiferent cum i se cerea să joace, el juca numai pe fâşia respectică, la care unul dintre reprezentanţii FRF a avut o observaţie: «Bă, dar tu numai acolo vrei să joci?». Dobrin s-a uitat la el sfidător. Avea această bonomie, nu făcea risipă de cuvinte. El doar se uita. Iar la o şedinţă de analiză a meciului respectiv, la care era prezent şi acel oficial, acesta din urmă a deschis din nou subiectul, iar Dobrin i-a dat o replică pentru care a fost foarte aproape să fie trimis acasă: «Domnule, nu te băga, ocupă-te de pază şi lasă-ne pe noi să ne facem treaba». Avusese un curaj mare, conformă cu demnitatea lui mare”, mai spune Victor Jigman.
„Când Angelo Niculescu nu voia să te bage în teren, nu te băga indiferent de motive”
Victor Jigman nu scoate din calcul nici celelalte două variante vehiculate ca motive ale nefolosirii lui Dobrin la Campionatul Mondial din 70: „Cea de-a doua variantă este cea care s-a şi vehiculat, că el ar fi ieşit într-una din serile de cantonament cu Rică Răducanu şi n-ar fi venit la timp înapoi. Dar doar atât vorbim, de timpi, nu de altceva. Deşi multă lume a creat o legătură cu subiectul legat de băutură, ţin să spun că Dobrin nu era un tip care să bea. Iar eu l-am cunoscut pe Dobrin. Se întâmpla, ca oricărui om, să mai scape şi el câteodată, dar astea erau lucruri care se întâmplau foarte rar. Dar atunci când era în competiţie şi erau obiective de atins, era un tip absolut extraordinar. Sigur că în afara acestor motive, unele puţin inventate, altele puţin extrapolate, au fost şi chestiuni legate de personalitatea antrenorului Angelo Niculescu, care când voia el să nu te bage în teren, nu te băga în teren, indiferent de motive. Probabil că Niculescu a fost puţin călcat pe coadă şi cred că şi-a pus şi o ambiţie la care n-a renunţat. Cred că maşinăria „de ce n-a jucat” este o combinaţie sofisticată între atitudinea faţă de un oficial, o ieşire şi o discuţie cu un Angelo Niculescu puţin exagerată”.
Victor Jigman vorbeşte despre motivele politice care ar fi putut să ducă la această decizie de a nu-l băga pe Dobrin în meci
„Există această parte mai puţin ştiută a faţetei potrivit căreia nu a fost folosit în acest meci pentru că, din afară, se simţea un interes foarte mare să fie cumpărat. Exista această evidenţă că mulţi dintre cei care şi l-ar fi dorit, vorbesc de cluburile foarte mari, ar fi vrut să-l vadă undeva lângă Pele. Aşa că l-au ţinut puţin ascuns ca să nu vadă toată lumea cine e, cât e, să nu existe o cerere foarte mare, o presiune politică de genul: «Dacă e aşa de bun, lăsaţi-l să joace la un club mare». Este varianta pe care am auzit-o de la persoane politice din perioada postdecembristă, în care nu ştiu câtă poezie este, dar şi ea o o variantă plauzibilă. Totuşi, ea n-ar fi rezistat în faţa unui antrenor, pentru că un antrenor nu-şi ţine un jucător mare pe bancă, ca, apoi, să-i spună toată lumea că a pierdut pentru că nu l-a folosit, mai ales când joci cu Brazilia”, mai spune Victor Jigman.
Ca mulţi alţii, consideră că nefolosirea lui Dobrin în acel meci a fost o greşeală uriaşă: „N-am spus-o doar eu. A spus-o toată lumea care trăieşte fenomenul fotbalistic. Vorbim aici de tehnicieni care au spus: «Domnule, una-i una şi alta-i alta. Dacă face o greşeală e una, dar dacă el e un fotbalist reprezentativ, lasă-l să joace». Eu ştiu momente în care Dobrin a dispărut o zi-două, din cantonamentul lui FC Argeş, după care a fost băgat într-un meci cu Bacăul şi a dat trei goluri, fără să se antreneze de două zile. Acelaşi lucru putea să fie şi aici”.
Material realizat de Cristina Stancu
0 Comentarii