Deşi s-a născut în Bucureşti, la 28 martie 1970, campioana europeană, mondială şi olimpică la scrimă, Laura Badea, îşi are originile în judeţul Argeş, mai exact la Stolnici, acolo unde părinţii săi sunt fii ai satului şi unde campioana a primit de curând titlul de cetăţean de onoare al comunei argeşene. Laura Badea este sportiva argeşeancă ce a dominat scrima românească în ultimele decenii aducând sportul românesc pe cele mai înalte culmi ale performanţei mondiale.
Palmares greu de egalat
Laura Badea a început scrima la Clubul Sportiv Şcolar nr. 1 din Bucureşti şi s-a consacrat la CSA Steaua. A cucerit titlul olimpic la floretă, individual, în 1996 la Atlanta şi are şi o medalie de argint (1996) şi una de bronz (1992, Barcelona), ultimele două cu echipa. La Campionatul Mondial a ocupat locul 1, la individual, în 1995 (Atena), şi cu echipa de floretă, în 1994 (Haga). Mai are în palmares cinci medalii de argint (1993, 1995, 1997, 1998, 2004) şi două de bronz (2002, 2003) cu echipa de floretă a României. A fost campioană europeană atât la individual (1996, 1997, 2004), cât şi cu echipa (2004). A mai obţinut patru medalii de argint şi două de bronz. Din anul 1992 este Maestru Emerit al Sportului şi este căsătorită cu Adrian Cârlescu, fost sabrer, actualmente antrenor de scrimă, cu care are o fetiţă, Maria. Ocupă funcţia de vicepreşedinte al Federaţiei Române de Scrimă din 2005. Laura Badea este absolventă a Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport şi a obţinut şi doctoratul în sport. De asemenea, fosta mare sportivă este director la Departamentul de Educaţie Olimpică, Sport Şcolar şi Universitar în Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR) şi are gradul de locotenent-colonel în rezervă. A absolvit cursurile de antrenori organizate de FR de Scrimă şi Federaţia Internaţională de Scrimă (FIE). A fost preşedintele Comisiei Sportivilor din cadrul Comitetului Executiv al COSR şi este membru în Comisia de Regulament din cadrul Federaţiei Internaţionale de Scrimă (FIE). Totodată, Laura este Ambasador naţional pentru sport, toleranţă şi spirit sportiv pe lângă Consiliul Europei. A primit Ordinul Naţional „Pentru merit”, în grad de comandor (2000) şi Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I (2004).
„Visam să ajungem d’Artagnan, Athos, Porthos şi Aramis”
Vicepreşedintele Federaţiei Române de Scrimă spune că pentru a face performanţă n-a fost nevoită să renunţe la o viaţă normală, dar s-a pregătit exemplar în fiecare zi. Actualul director din COSR mărturiseşte că sportul a învăţat-o să-i respecte pe oamenii din jurul ei, de la femeia de serviciu până la preşedintele unei federaţii. Şi nu consideră că, pentru a atinge marea performanţă, a fost nevoită să renunţe la multe. „Am avut o viaţă destul de normală. Am mers la antrenamente, dar şi la şcoală. Atunci când am început să fac sport, în 1982-‘83, copiii aveau două tabere gratuite, una de vară, cealaltă de iarnă. Plecai la mare, la munte sau în străinătate, iar cluburile sportive şcolare aveau mai mulţi bani. Veneau foarte mulţi copii la sport. Nu existau multe atracţii pentru ei. Nu aveam computer, cursuri de karate sau dans sportiv. Nici program la televizor. Îţi petreceai timpul liber într-o sală de sport sau pe stadion. Făceai unele sporturi care erau mai mult mediatizate decât sunt acum. Erau mari sportivi, legende adevărate, care mergeau în şcoli, să facă selecţie, să te îndemne să practici sportul de performanţă. Eu am fost selecţionată, la şcoală, de doamna Rodica Popescu. Pe atunci era antrenoare la Clubul Sportiv Şcolar numărul 1 din Bucureşti. Lucra împreună cu doamna Maria Vicol, cea care pe urmă mi-a îndreptat paşii spre marea performanţă, şi doamna Ana Pascu, actualul preşedinte al Federaţiei Române de Scrimă. Am mers la început din joacă. Citeam pe atunci cărţile lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari”… Visam să ajungem d’Artagnan, Athos, Porthos şi Aramis. Fiecare copil îşi iubea eroul său. Făceam multe ştafete, multe jocuri de mişcare. După un timp, am început să lucrăm cu floreta. Mi s-a părut interesant că aveam un adversar. Trebuia să gândesc, să găsesc procedeul prin care să-l înving. Asta m-a atras cel mai mult la scrimă. Era ca un joc de şah”.
„Cel mai plăcut moment al carierei a fost prima participare la Jocurile Olimpice”
„Mulţi s-ar aştepta să spun că la Atlanta, când am câştigat titlul olimpic a fost cel mai plăcut moment al carierei mele. Şi acela a fost un moment frumos, însă cea mai dragă medalie este aceea de la Barcelona, de bronz cu echipa. Era prima mea participare la Jocurile Olimpice, acolo unde orice sportiv visează să ajungă. Acea ediţie a fost una specială. Îmi doream să iau medalie. Aşa că am participat doar cu echipa şi am avut o contribuţie foarte mare în câştigarea meciului cu China, care ne-a dus în semifinale. Am pierdut cu Germania, dar am reuşit apoi să învingem Rusia. În acest ultim meci, n-am evoluat grozav, însă mi-am susţinut coechipierele, făcând tot ce se putea pentru a lua acea medalie. Poate şi pentru că tatăl meu, care era acasă, bolnav, îşi dorea foarte mult ca eu să vin cu medalie de la Barcelona”.
„Familia a contat foarte mult în cariera mea”
Despre familie, Laura Badea a spus că părinţii originari de la Stolnici, dar şi soţul său au avut un rol determinant în performanţele obţinute de-a lungul timpului. „Familia a contat foarte mult în cariera mea. M-am născut într-o familie de nivel mediu originară din Argeş, din comuna Stolnici, satul Fâlfani. Părinţii mei n-au făcut sport, dar m-au sprijinit enorm. Fratele meu a făcut fotbal, la Dinamo Victoria. Îmi aduc aminte când am fost selecţionată la Steaua a venit un reprezentant al clubului ca să ia informaţii despre familie, cum era atunci. Şi tata le-a spus că voi fi mai bună decât Reka Szabo, care, pentru mine, a fost un idol. Mi s-a părut a fi cea mai tehnică trăgătoare din lume. Şi a rămas şi astăzi. Familia are un rol important pentru un sportiv. În primul rând, când e copil trebuie să-l îndemne să facă sport, să se mişte, să alerge, să înoate. Alături de mine a fost şi soţul meu, înainte şi după ce am născut. Amândoi încercăm să ne educăm fetiţa la fel cum au făcut-o şi părinţii noştri” a punctat poate cea mai mare sportivă din România la scrimă. (M.I.)
0 Comentarii