De multe ori, într-o comunitate se propagă anumite idei, confecționate sau deduse, de către persoane cu mai multe sau mai puține cunoștințe despre un domeniu anume care, în condițiile repetării de suficient de multe ori, ajung să fie veritabile mituri.
În materia sistemului judiciar și a noțiunilor juridice în general, activitatea de a se propaga acest gen de informații fără certitudinea acurateței acestora e destul de periculoasă, având în vedere că poate avea ca rezultat luarea unor decizii foarte nefericite de către persoanele care își însușesc aceste mituri ca fiind date sigure.
1. După cinci ani de concubinaj/căsnicie, bunurile concubinilor/soților devin comune
Fals. Bunurile dobândite de oricare dintre concubini anterior stării de concubinaj/de soți anterior încheierii căsătoriei ramân bunuri proprii ale respectivei persoane.
2. Partenerul meu (concubinul) va moșteni în mod automat bunurile din averea mea atunci când voi muri
Fals. Concubinii, spre deosebire de soţi, nu au vocaţie reciprocă la moştenirea celuilat, dar nimic nu îi împiedică să lase un testament prin care să-l instituie moştenitor pe partenerul său.
3. Soțul care se separă de celălalt soț și își stabilește domiciliul în altă parte poate să fie acuzat de infracțiunea de părăsire a domiciliului conjugal
Fals Nu există această infracțiune în Codul Penal, astfel că fiecare este liber să plece de acasă chiar împreună cu copiii când este cazul, înainte de demararea divorțului, fără a avea dubii cu privire la consecințele legale ale acestui fapt și că o să răspundă penal.
Dar este important să nu confundăm o astfel de situație cu abandonul de familie, adică cu fapta săvârșită de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, în următoarele modalități: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale; b) neîndeplinirea, cu reacredință, a obligației de întreținere prevăzute de lege; c) neplata, cu reacredință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.
4. La partajul de bunuri comune soții împart părțile sociale deținute de unul dintre ei într-o societate comercială, dar și bunurile din „firmă”
Fals În ceea ce privește părțile sociale, pentru a stabili natura juridică a acestora (bun comun/bun propriu), va trebui să stabilim mai întâi natura juridică a bunului ce a fost aportat în cadrul societății sau cu care au fost achiziționate părțile sociale în cadrul societății.
Mai exact, dacă sumele de bani care au fost efectiv vărsate în contul de capital social, cu consecința dobândirii de către soț a calității de asociat în cadrul societății, erau la momentul respectiv bunuri proprii, atunci este clar că și părțile sociale vor avea natura juridică tot a unor bunuri proprii.
În caz contrar, dacă bunurile (sumele de bani) cu care au fost achiziționate părțile sociale sau care au fost vărsate în contul de capital social erau bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, în acest caz părțile sociale vor avea natura juridică de bun comun.
Bunurile societăților comerciale la care doar unul dintre soți este asociat nu se împart niciodată în cadrul partajului de bunuri comune.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Modalități speciale de recuperare a creanțelor din contractele de transport
0 Comentarii