De la an la an, tot mai frecvent, alături de lanurile aurii, de grâu, și cele galbene de rapiță și floarea soarelui, își fac apariția frumoasele lanuri mov, respectiv cele de levănțică – lavandula. Am avut șansa să petrec câteva luni din stagiul desfășurat în Franța, în sud, pe valea inferioară a Rhonului, în fermecătoarea regiune Provence. Alături de întinsele livezi de piersic și cais, de-a lungul coastei mediteraneene, începând din Delta Rhonului, descoperi nesfârșite câmpuri mov, cultivate de secole cu lavandă, floarea minune devenită emblemă a regiunii, care s-a dezvoltat turistic, mai ales datorită acesteia. Primele tufe de lavandă, plantate cu secole în urmă în Franța, se consideră a avea originea în Iranul de astăzi.
De-a lungul timpului, odată cu utilizarea ca floare decorativă, mai ales în peisaje masive, i-au fost descoperite numeroasele calități și folosințe. Chiar numele, dat de romani, are rădăcinile în verbul „lavare” care înseamnă „a spăla”, datorită spălării hainelor cu săpun făcut din lavandă; în afară de decor, de coloritul mov, să-l calificăm drept „vesel”, de mirosul îmbietor și răscolitor al simțurilor, lavanda are multiple utilizări practice, mai ales pentru produsele cosmetice și de igienă corporală. Principalii compuși ai uleiului esențial, linaloul, acetatul de linalil, lavandulaliul, camforul.
Citește și Pastila de frumos. Eveniment comunitar??!!
Datorită acestora, lavanda are mai multe efecte asupra organismului: antidepresiv, calmant, reducerea stresului psihologic, în aromoterapie ș.a. Se folosește în suplimentele alimentare, se consumă ca ceai, limonadă, de asemenea ca insecticid, detergent etc.
La noi câștigă teren mai ales pentru decorul asigurat de „lanurile mov”, care te încarcă de energie de la prima privire, îmbiindu-te la o plimbare în mijlocul lanului și mai ales la eternizarea momentului în fotografii dominate de splendoarea movului. În întreaga țară, mai mici sau mai mari (de ordinul chiar al hectarelor), au apărut câmpurile mov, care și-au atribuit denumiri pe măsura ambianțelor mirifice pe care le reprezintă. În speranța de a fi utile în călătoriile noastre pe meleagurile patriei, mai ales că spiritul întreprinzător a început deja să se manifeste prin organizarea de diverse evenimente – sărbători, festivaluri ale lavandei – și prin valorificarea buchețelelor, uleiurilor esențiale, săpunurilor, lumânărilor, voi enumera câteva locații: „Grădina de Lavandă”, satul Tipărești, județul Prahova; „Lavanda Prahoveană”, la Păulești, de asemenea în Prahova; „Fleurs de Lavande”, în Crevedia, lângă București; „Bicicleta cu lavandă”, la Tâncăbești, pe Șoseaua București-Ploiești; „Romanța Lavandei”, la Vlad Țepeș, Călărași, „Lanul de Lvandă”, la Pecineaga Constanța, „Purple Hill Lavanda” (Dealul mov), la Tecuci-Galați; „Lavanda Alberta”, Brașov, „Lavanda di Mrai”, Târnăveni-Mureș; „Lavanda Lola”, Bonțida-Cluj; „Cerdacul cu Lavandă”, satul Brebi Sălaj, „Lavandă Adrienne”, Lăzăreni, Oradea. Nici Argeșul nu e mai prejos, remarcându-se deocamdată „Atelierul de Lavandă” de la Teiu și „Lavandă Ruxandra” de la Clucereasa, care procesează lavanda sub formă de ulei și apă de lavandă, la fabrica industrială de la Călărași.
Înflorirea maximă a lavandei se petrece în luna iunie. În unele din micile afaceri pionier, vizitele sunt gratuite. În ce mă privește, am încă în memorie, după câteva decenii, Muzeul Lvandei de lângă Avignon, îndemnându-i pe cei ce vizitează Franța să nu evite Provence în lunile iunie-iule. Și, bineânțeles, rețeaua micilor raiuri mov de la noi.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Câteva impresii dintr-o scurtă vizită în nordul judeţului nostru
0 Comentarii