Evenimentele din decembrie 1989 prind revista pe picior greşit. Mulţi scriitori locali cereau o schimbare. Sergiu I. Nicolaescu face pasul înapoi şi îl propune ca redactor-şef pe Nicolae Oprea, afirmat deja ca unul dintre cei mai importanţi critici literari ai generaţiei sale. Numărul pe decembrie (periat de articolele politice) apare sub denumirea de… „Meşterul Manole”!, nume la care se renunţă imediat, de teama pierderii sediului, a stocului de hârtie și a celor 700.000 de lei din cont, strânși de Sergiu I. Nicolaescu din publicitate.
Până la urmă, primul număr în libertate al revistei „Argeş” apare „sub îngrijirea unui colectiv redacţional coordonat de Nicolae Oprea’’, colectiv clarificat la nr. 2 (Miron Cordun şi Călin Vlasie). Din cauza orientării sale, este dată afară din sediul ziarului județean, transformat din „Secera și ciocanul” în „Argeșul liber”. Începând cu nr. 7, revista „Argeş” vine cu alte noutăţi: e editată de către Inspectoratul Judeţean pentru Cultură Argeş, iar responsabil de număr este Călin Vlasie. De numărul 8 este responsabil S.I. Nicolaescu, de nr. 9 – Dan Rotaru, de nr. 10 – Al. Th. Ionescu. Revista este dată afară şi din clădirea Prefecturii Argeş, tot pe motive politice, pentru un birou al… Armatei. Cu nr. 11-12 (noiembrie-decembrie 1990), revista „Argeş” îşi îmbogăţeşte colectivul. Alături de Nicolae Oprea (redactor-şef), Călin Vlasie (secretar responsabil de redacţie) şi Miron Cordun, apar Ştefan Găitănaru, Ion Lică Vulpeşti, Mihai Moşandrei, Vasile Novac.
Dar apare şi anunţul către cititori că: începând cu nr.1/1991 noua denumire a revistei „Argeş” va fi „Calende”. În acest fel, se urmărea, „evitarea strictei localizări, precum şi confuzia iscată după Revoluţie între publicaţia noastră şi ziarul local rebotezat Argeşul liber’’. Colectivul redacţional îşi propunea să continue cu fermitate tradiţia valoroasă a celor două publicaţii (Kalende şi Argeş, în seriile lor cele mai bune), menţinând Calendele la acelaşi nivel de reprezentativitate naţională’’.
Citește și O istorie a revistei de cultură ARGEŞ (1)
Vreo câţiva ani, „Argeş” a apărut ca supliment trimestrial al revistei „Calende”
În ianuarie 1991 a apărut, astfel, în acelaşi format, noua revistă „Calende”, avându-şi sediul la Casa Cărţii. Comitetul director era format din vechea echipă: Nicolae Oprea – redactor-şef, Călin Vlasie – secretar responsabil, Miron Cordun, Al. Th. Ionescu. Încă din primul său număr (din ianuarie 1991), „Calende” preciza: redacţia revistei „nu renunţă definitiv la denumirea veche de Argeş, care va fi folosită ca titlu al suplimentului trimestrial consacrat fenomenului cultural local. Orice tentativă de utilizare a acestei denumiri de către instituţii sau persoane din afara redacţiei Argeş/Calende se consideră ilegală şi va fi tratată ca atare’’. O situaţie mai grea nici nu se putea imagina pentru fosta (şi glorioasa) revistă „Argeş”! Vreo câţiva ani, „Argeş” a apărut ca supliment trimestrial al revistei „Calende” (un alt supliment, de pildă, se numea „Eros”), până când aceasta din urmă (prin modificările succesive ale echipei redacţionale) a renunţat definitiv la supliment.
La un moment dat, „Calende”, din cauza greutăţilor financiare deosebite, dar şi din pricina loviturilor sub centură din partea unor literaţi (se acuza că nu sunt publicaţi autori locali) şi-a suspendat apariţia. Mulţi ani, singura publicaţie culturală locală a fost suplimentul ziarului „Argeşul”, „Săgetătorul”.
Cel care are un merit extraordinar în reînvierea revistelor culturale la Piteşti îl are fostul director al Centrului Cultural Piteşti, Liviu Martin, care, în anul 2001, a convins autorităţile locale, obţinând banii necesari pentru editarea unei reviste (totul se reduce la finanţe, în definitiv, restul sunt vorbe, oricât de frumoase sau patetice). Referent la Centrul Cultural, poetul Virgil Diaconu a organizat o amplă „anchetă’’ în acest sens, animând astfel pe scriitorii locali, chemaţi chiar să propună un colectiv.
Dacă Virgil Diaconu şi alţi câţiva scriitori apropiaţi doreau, pur şi simplu, înfiinţarea unei reviste literare, denumită „Scrib”, pe parcursul „anchetei’’ s-au conturat şi alte curente: unii se gândeau la „Calende”, alţii la „Argeş”, câţiva la „Argeşul literar şi artistic”. S-a ajuns şi la un concurs de proiecte, la dispute, nemulţumiri (asupra acestora nu insistăm aici şi acum). Până la urmă, Centrul Cultural Piteşti a decis înfiinţarea revistei „Argeş”, sub egida Consiliului Local şi a Primăriei Piteşti, şi sub conducerea lui Mihail Diaconescu, aceasta fiind înregistrată rapid la registrul de mărci (un lucru pe care revista trimestrială „Cultura” din Piteşti nu l-a făcut, ulterior apărând la Bucureşti o revistă cu aceeaşi denumire). Simultan, a reapărut şi „Calende” (prin grija lui Călin Vlasie).
Nici viaţa noii serii a revistei „Argeş” nu a fost una liniştită, chiar din prima zi. După ce revista a aniversat doi ani de la reapariţie, obţinând mesaje impresionante de solidaritate, Mihail Diaconescu şi-a depus demisia, conducerea fiind preluată de subsemnatul… (va urma)
Citește și O istorie a revistei de cultură ARGEŞ (2)
0 Comentarii