La Editura „Contrast” din București, poetul piteștean Virgil Diaconu a publicat o nouă carte de versuri, intitulată „Sufletul peregrin”. Volumul beneficiază de o prezentare de Alex Ștefănescu, una elogiativă. Și pe bună dreptate.
Spune cunoscutul critic literar: „Volumul cuprinde multă dinamită lirică, poetul aruncând în aer indiferența noastră cronică față de poezie (și față de orice altceva). Este o carte care ne trezește, așa cum îl trezește pe poet în fiecare dimineață o armată de vrăbii (…) Într-un moment istoric nefavorabil poeziei, Virgil Diaconu a făcut din poezie o religie și a ajuns unul din cei mai buni slujitori ai ei”.
Ce e/cine e „Sufletul peregrin”? E chiar sufletul poetului. Cităm: „Nu am fost și probabil că nu voi fi/ niciodată un om obișnuit./ Deosebirea dintre mine și voi/ este aceea că eu trăiesc din lucruri bizare -/ floarea de cireș face pentru mine/ tot atât cât un vers de Eminescu,/ păsările cerului cu care mă întâlnesc uneori/ prețuiesc cât mângâierile mamei”…
Citește și Remember. Toma Biolan, poet, prozator, dramaturg, umorist
Citește și Concursul naţional de poezie de dragoste „Leoaică tânără, iubirea…”
Multumesc pentru prezentare si ospitalitate Jurnalului