„Imediat cum am auzit ce s-a întâmplat, mi-am sunat familia”, spune Guzel Firat, inginer la o companie auto din Dârmănești
Sunt imagini apocaliptice după ce, luni 6 februarie, două cutremure puternice au zguduit sudul Turciei. Cel mai grav dezastru natural din acest secol a provocat zeci de mii de victime, iar cadavrele stau unele peste altele, așteptând să fie îngropate. Sicriele nu sunt suficiente. Misiunile de căutare-salvare sunt la foc continuu printre clădirile care au căzut ca într-un joc de domino, iar șansele ca oamenii să mai fie găsiți în viață sunt tot mai reduse. Aproape jumătate dintre locuitori ar putea fi dați dispăruți. Orice ar fi, crește furia, crește și disperarea părinților sau a copiilor care nu își mai găsesc locul în propria țară.
Aceleași sentimente îl încearcă și pe Guzel, un tânăr turc, stabilit temporar în Pitești. Guzel lucrează ca inginer software la o companie din industria auto de la Dârmănești și a venit aici cu alți colegi de muncă din Turcia. Când a ajuns în România, turcul povestea că deja îi era dor de acasă și vorbea tot timpul cu familia, ori prin mesaje, ori prin apel video. Are familie numeroasă, cu doi frați și o soră, unchi, mătuși și verișori. Teama lui cea mai mare e că a pierdut un unchi, pentru că, spune el, „nimeni nu a dat de el încă din prima zi de cutremur”.
Citește și Cutremur: UE mobilizează asistență de urgență suplimentară pentru Siria și Turcia
„Aștept în fiecare zi câte o veste de la ai mei”
Guzel povestește cum a primit vestea despre cutremurele din Turcia: „Imediat cum am auzit ce s-a întâmplat, mi-am sunat familia. Am primit vestea asta cu mâhnire. Știam că acasă nu pot să plec, plus că nici în țară nu cred că puteam intra. În orice caz, familia mea sau cel puțin o parte din familie e în siguranță. Nu a fost afectată, sunt doar speriați, pentru că totul este deplorabil. Tind să cred că unchiul meu a murit, pentru că nimeni nu a dat de el încă din prima zi de cutremur. Și din câte știu, se afla în zona aceea de sud-est a Anatoliei. Aștept în fiecare zi câte o veste de la ai mei.”
„Sunt frustrat că stau aici, în România, și nu pot să ajut cu nimic în țara mea”
Turcul stabilit în Pitești spune că mai are o speranță în ceea ce-l privește pe unchiul său. De altfel, Guzel apreciază ajutorul pe care România l-a oferit Turciei.
„Ce mă deranjează cel mai tare e că nu pot să plec în Turcia și nu pot să fiu cu familia. Până acum, nu mi-a fost greu în România, dar după tot ce s-a întâmplat… Într-adevăr, mai stau aici cu alți colegi din Turcia; familiile lor nu sunt afectate, pentru că locuiesc în zone mai îndepărtate, dar discutăm despre situație, ne punem în locul familiilor de acolo. Sunt frustat, oarecum, sau mai degrabă stânjenit, pentru că stau aici, în România, și nu pot să ajut cu nimic în țara mea. Am văzut că foarte multe țări au venit în ajutor, chiar și România a trimis echipe de salvare. Vă sunt recunoscător și, dacă aș putea, v-aș întoarce ajutorul pe care voi l-ați oferit Turciei. În momentul de față, nu sunt bine deloc și sper ca unchiul meu să fie încă în viață”, ne-a mai declarat Guzel Firat.
Citește și Pericol de epidemii după cutremurele din Turcia și Siria
0 Comentarii