Rectorul Ionel Didea a proferat blesteme la adresa colegului meu Denis Grigorescu: „să puneți banii ăia murdari… în pomeni pentru copiii dvs” și „pun o lumânare pentru dvs… nu vă spun în ce parte o pun. Sunt la mânăstire”. Vorbele astea în gura unei babe de la Găuleni-sat arată doar că, la vârsta ei, nu mai are toate țiglele pe casă. Vorbele astea, spuse de un fost polițist și fost șef de penitenciar, mai pot arăta și un pericol grav și iminent, în afară de treaba cu țiglele. Adaug că dl. Mircea Bărbuceanu, liderul sindicatului SLUP, le „dorește” cadrelor didactice care nu sunt în sindicatul lui să-și cheltuiască banii pe medicamente. Oameni buni, cu astfel de lucruri se ocupă conducerea Universității de Stat din Pitești. Nici mie nu-mi vine să cred că e adevărat ce am scris, dar am ascultat înregistrarea de o sută de ori. Sper ca în curând să fie publică.
Stimați cititori, teama este numitorul comun pentru cei care, într-un fel sau altul, au vreo dependență de conducerea actuală a Universității Pitești. Asta este impresia mea, după mai multe discuții cu oameni cu care altă dată era o maximă plăcere să stai de vorbă. O teamă surdă, neclară, indusă de faptul că actuala echipă de conducere a UPIT nu e deschisă dialogului. Ba, mai rău, au dat într-o țicneală mistică, umblă cu blesteme și amenințări cu moartea. Un profesor vechi al UPIT, folosesc generic termenul – că nu-i știu exact gradul didactic, s-a pitit pe după blocuri ca să poată sta de vorbă cu mine. Ce „parfum” era viața pe vremea dictatorului Barbu, când mulți profesori veneau des la redacție, nu ca să toarne, ci doar ca să-și mai spună păsurile, la un ceai. O amintesc pe dna Abrudeanu (practic, îi fac un bine, că e bănuită, dar nu e în regulă), care acum schimbă privirea când ne întâlnim, ca nu cumva să o salut.
Printre scăderile pe toate planurile venite la pachet cu actuala conducere a Universității Pitești, această lipsă de dialog, generatoare de spaimă și neîncredere în omul de lângă tine, că nu știi cine te toarnă, mi se pare cea mai gravă. Faptul că rectorul Didea nu este omul dialogului, eu am aflat încă din vara anului trecut, când mi-a închis abrupt, ca o înjurătură, că l-am sunat într-o dimineață ca să-l sfătuiesc să-și ia purtător de cuvânt. Tocmai spusese în Jurnalul de Argeș o mare tâmpenie, că aportul lui la invenția premiată la Geneva, la care era coautor, fusese aspectul juridic al înregistrării la OSIM. Păi așa coautor a fost și șoferul care a cărat invențiile și documentația la Geneva. L-am sunat în virtutea unor relații de quasi-amiciție, cum l-am sunat și când se aflase de plagiatul planului de management cu care a concurat la ocuparea funcției de rector, ocazie cu care mi-a mulțumit. La ora aia eu nu știam că el nu a copiat ideile, ci propozițiile.
Revenind la atmosfera grea, întunecată, de la Universitatea Pitești, tuturor celor care l-au sprijinit pe Ionel Didea să ocupe funcția de rector, printre care suntem și noi, cei de la Jurnalul de Argeș, ne-a scăpat un lucru, care s-a dovedit a nu fi minor. Ionel Didea nu avea pregătire de dascăl. În plus, acum știm din chiar ”Autobiografia” depusă în instanță că nu avea nici cei șapte ani de acasă. I-a făcut la rude, întrucât pe mama sa a repudiat-o, copilul de opt ani care era Ionel Didea. Judecat, condamnat, executat. Propria mamă. Până și Dumnezeu are răbdarea întâi să murim, apoi ne judecă. Neștiind toate astea și crezând, după cum graseiază, că și-a petrecut copilăria în bibliotecă la Sorbona, ne-am dat peste cap și l-am pus rector. Alături de alții, cu „merite” mult mai mari, pe care deocamdată nu-i nominalizez, că mi-e rușine de rușinea lor.
Dar, din păcate e acest ”dar”, așa cum am pus un popă la agricultură, așa cum am pus un contabil la sănătate, așa cum l-am pus pe Ion Iliescu să facă democrație, am greșit. E ca și cum ai pune un tâmplar să-ți facă o sobă. Ionel Didea a absolvit Academia de Poliție. Ca o paranteză, zice că a absolvit-o ca vicelider de promoție. În opinia mea, asta dacă nu e minciună, e prostie. Șeful de promoție se cunoaște, e trecut în scripte, dar locul doi sau locul șaptezeci și patru se poate afla doar în urma unei expertize extrajudiciare, de care are mare nevoie dl. Didea ca să nu fie bănuit de minciună sau că s-a lăudat ca prostul.
Ei bine, stimați cititori, nu cumva, având pregătire de polițist, dl. Didea a făcut ce știa să facă? E ca în gluma veche cu meseriașul de la fabrica de armament de la Cugir care, deși voia să facă o bicicletă îi ieșea mereu mitralieră. Ba, ca să ne lămurim complet de ce nu merge Universitatea Pitești sub conducerea dlui rector Didea Ionel, să aflăm ce a mai condus domnia sa. A mai condus fix un penitenciar. Păi, se compară? Așadar, atunci când era polițist la Arpechim și se ocupa, prin metode specifice, să micșoreze furturile de combustibil făcute de alții, ocupa o funcție conformă cu pregătirea. Chiar și când a condus Penitenciarul Colibași, s-ar putea spune că pregătirea de polițist îl ajuta la îndeplinirea funcției.
Însă, personal, cu argumentele de mai sus, eu cred că dl. Didea Ionel este total nepotrivit pentru funcția de rector al Universității Pitești. Aștept provincia (Senatul UPIT).
Cristian VASILE
0 Comentarii