Zilele acestea (am trecut deja de mijlocul lui iunie), am surprins, pe undele radio, conversația unor turiști străini admirând lalelele într-un parc din Transilvania. Dar nu se uitau spre verdele peluzelor, ci în sus, spre albastrul cerului, acolo unde se proiectau, pe coroana unor falnici arbori, poate mii de gingașe lalele.
Mă duc cu gândul în urmă cu 70 de ani, în Transilvania, în parcul din jurul Liceului Horticol Geoagiu – Hunedoara, pe care l-am absolvit, la un grup măreț de cinci arbori, având circa 25-30 m înălțime. Erau încărcați de mii de flori, care m-au încântat profund, determinându-mă să rețin pentru totdeauna denumirea științifică: Liriodendron Tulipifera. Arborele este originar din America de Nord, unde atinge înălțimi de până la 50 m, având folosință inclusiv forestieră, lemnul pretându-se la tâmplării interioare. Florile, tulipiforme, cu 5-6 cm diametru, au șase petale galbene, cu pete oranj la bază. Înflorirea se petrece în lunile iunie-iulie, durând 4-5 săptămâni. Înmulțirea se face prin semințe, dar cele formate în condițiile țării noastre nu germinează, se folosește marcotajul. Este exigent față de sol, preferând terenuri fertile ușoare. Se folosește în parcuri și grădini, izolat pe peluze, în grupuri de 3-5 la marginea masivelor arborescente, de-a lungul aleilor…
Cercetând spațiul verde din centrul Piteștiului, am rămas puțin plăcut surprins de numărul de arbori-lalea. Între Teatrul “Alexandru Davila” și Prefectură am identificat 28 de exemplare, majoritatea în vârstă de peste 30-35 de ani, descoperind și de această dată „urmele” arhitectului Gh Pacea. Plantați solitar, în fața Primăriei, a Bibliotecii Județene sau în grupuri de câte trei, până spre Catedrala “Sf. Gheorghe”, în fața Hotelului “Argeș”, lângă Casa Armatei, 10 exemplare mai tinere mărginind Piața Primăriei, într-un fel de „gard-viu” la înălțime. Nu putea, de asemenea, să lipsească într-o străveche creație peisagistică – Expo Parc.
Deși neam cu magnolia, făcând parte din aceeași familie botanică, frumosul arborelui-lalea nu se etalează la prima vedere. Nu „sare în ochi”, cum s-ar spune, dezavantaj determinat de apariția florilor după câteva luni de frunziș.
Pe esplanada din centrul Piteștiului, alăturată canalului „ornamental”, se mai găsesc câteva exemplare ale unor specii rare. Ar fi de dorit ca și acestea să poarte câte o etichetă care să le identifice, un gest de civism și un semnal al unei grădini botanice. Toate acestea, în paralel cu o mai atentă îngrijire, lucrare și fertilizare a solului, toaletarea coroanelor… etc.
Sper într-o mai bună punere în valoare a acestei specii, prelungind pe această cale perioada lalelelor în Pitești – Orașul lalelelor.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. „Tulipa Piteşti”, pe Calea Bucureşti
0 Comentarii