În comuna Albeștii de Argeș, situată pe drumul spre Transfăgărăşan, se află Schitul Brătășești, aflat sus pe dealuri, la 6 km de Albești, aparţinând de unul din cele 7 sate, și anume Brătești, care compun comuna Albeștii de Argeș. Actul care menționează pentru prima dată numele satelor și componența comunei Albești este cel emis la Curtea Domnească din Târgoviște la 4 aprilie 1523, de către domnitorul Radu de la Afumați. Comuna Albeștii de Argeș este situată la 10 km de municipiul Curtea de Argeș și, implicit, de Mănăstirea Curtea de Argeș.
Icoana de hram unicat datează din secolul al XVIII-lea
Schitul Brătășești a fost construit în anul 1735, pe locul unei vechi biserici de lemn. Biserica este monument istoric, are hramurile Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (24 iunie) și Sfinții Mucenici Serghie și Vah (7 octombrie). Trebuie menționat că fresca din pronaos a fost restaurată în urmă cu câțiva ani de o echipă condusă de Ana-Maria Drăgușin, membru al Asociației Filiala Artă Plastică Religioasă și Restaurare (AFAPRR) a Uniunii Artiștilor Plastici din România. De asemenea, o mențiune aparte o facem pentru Icoana de hram, unicat, datând din secolul al XVIII-lea. Este vorba de Sfântul Mare Proroc Ioan Botezătorul și Sfinții Mucenici Serghie și Vah.
Biserica a fost sfințită de către Preasfințitul Părinte Iosif, întâiul episcop al Argeșului
Schitul Brătășești, cu hramurile Nașterea Sfântul Ioan Botezătorul (24 iunie) și Sfinții Mucenici Serghie și Vah (7 octombrie), este un așezământ călugăresc de sine stătător cu obște de maici, care a fost ctitorit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea într-un loc izolat, destinat sihaștrilor ce se nevoiau în apropiere. Schitul se află în comuna Albeștii de Argeș, în preajma satului Brătești. Poziția sa este într-adevăr una sihăstrească, în inima naturii singuratice. Din vechiul complex nu s-a păstrat decât biserica ce a fost sfințită în jurul anului 1795 de către Preasfințitul Părinte Iosif, întâiul episcop al Argeșului, în prezența noilor ctitori de atunci. Din aceste motive, la Brătășești vă puteți pleca genunchii într-o miserică-monument istoric de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în plan triconic, fără turlă, având un turn cu clopotniță funcțional, pe pronaos, cu un pridvor de inspirație brâncoveană pe 8 pilaștrii.
Primul ctitor a fost boierul Ioan Vălsănescu
După restaurarea din anii 2004-2006, bisericuța este albă ca neaua, în armonie cu natura. Biserica Brătășești este un monument istoric inedit, care merită să fie vizitat, deoarece biserica este lăcașul sfânt unde toți, cu mic, cu mare, simțim nevoia să intrăm și să ne rugăm pentru iertarea păcatelor. Schitul Brătășești este locul cel mai liniștit, unde te regăsești pe tine și mai ales pe Dumnezeu. Biserica este locul unde putem să ne tragem sufletul când nimeni nu ne înțelege, nu ne ascultă. Judecând după actul de fondare din 22 septembrie 1735 și după altul anterior, din 25 martie același an, înțelegem că primul ctitor, boierul Ioan Vălsănescu deja edificase Schitul ”Bradășești”, așa cum s-a numit la origine, însemnând ”pădure de brad”, pe o moșie a sa închinată sfântului locaș zidit de el din temelii ”pentru sihaștri”. Arhimandritul Partenie și ieromonahul Dorothei, nepotul său, au locuit în tinerețe la Schitul Robaia, fiind știuți drept caligrafi și copiști de manuscrise, de la ei rămânând lucrări din anii 1764, 1787 și 1795.
Aceștia au ajuns la Schitul Brătășeşti peste câțiva ani, reamenajându-l. În consecință, dată fiind importanța istorică a monumentului, putem afirma că merită să fie vizitat, așa că vă invităm și pe voi să îl vizitați.
A fost multă vreme metoc al Mănăstirii Robaia
Obște de călugărițe, Schitul Brătășești a fost multă vreme metoc al Mănăstirii Robaia, dar, părăsită fiind între anii 1914 și 1924, a ajuns într-o avansată stare de degradare. Imediat după abandonarea ei însă, superiorul Mănăstirii Robaia, împreună cu credincioșii din zonă, inițiază ample lucrări de restaurare, înglobând, și pictura, lucrare ce durează până în 1928 când este repopulată cu călugărițe. În 1957 este transformată în mănăstire de călugări, care însă sunt obligați să o părăsească și ei în urma decretului din 1959. Viața monahală este reluată în anul 1997, când la mănăstire vin prin rotație călugărițe de la Robaia, iar așezământul este reactivat ca metoc al acesteia. Obștea devine stabilă abia după terminarea reparațiilor și construirea unui corp de chilii. Biserica este construită în formă de cruce și are ziduri groase de cărămidă. Este compartimentată în încăperile clasice: altar, naos, pronaos, având pridvorul deschis, susținut de patru coloane în față și câte două în părțile laterale. Altarul este străpuns de o fereastră mare la răsărit și de două mai mici, aflate una la sud și cealaltă la nord. Există, de asemenea, ferestre care luminează naosul și pronaosul, pe fiecare parte, toate fiind de lemn, prevăzute cu grilaje de fier în exterior, fiind înalte de un metru și late de 40 centimetri. Catapeteasma este de lemn, dar nu sunt sculptate decât Ușile Împărătești. Acoperișul este piramidal, realizat din șindrilă și deasupra pronaosului există o turlă pătrată, cu patru ferestre, câte una pe fiecare parte. Ușa de la intrare, foarte veche, este din lemn de stejar, frumos sculptat în exterior. Fațadele sunt simple, zugrăvite în crem și au ocnițe sub cornișă numai în dreptul pridvorului. Există o pictură ștearsă, sus, pe zidul dinspre vest, aceasta atestând într-un anume fel vechimea bisericii. Așezată la poalele unui deal împădurit, mănăstirea are ea însăși o curte plină cu copaci și înmiresmată de flori. În incinta așezământului se află și cimitirul cătunului, ca în multe alte sate de pe teritoriul patriei noastre. Oază de verdeață și lumină, Schitul Brătești îl apropie și mai mult pe credinciosul care poposește aici de credință în Dumnezeu și în cele veșnice.
(Antoniu Neguț)
0 Comentarii