Vasile Veselovski s-a născut la 18 decembrie 1925 în cartierul piteștean Găvana și a decedat la 4 ianuarie 1998. A fost un celebru compozitor de muzică ușoară, autor al unor șlagăre îndrăgite precum „Strada Speranței”, „Fluierând pe stradă”, „Merit eu”, „Tu”, „Și dacă”, „O chitară cânta”, „Și m-am îndrăgostit de tine”.
L-a avut dirijor la corul Liceului Teoretic de Băieți din Pitești pe Alfons Popescu
Vasile Veselovski a absolvit Conservatorul din București (1947-1952) având profesori pe Ion Dumitrescu (teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), după ce studiase Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947). Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri, așa cum ar fi Liceul Teoretic de Băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena – Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan). După absolvirea Conservatorului, piteșteanul a fost inspector muzical în Ministerul Culturii (1952-1956), Secretar muzical la Teatrul de revistă Constantin Tănase din București (1956-1957) și inspector pentru muzică în Comitetul pentru Cultură și Artă din București (1957-1963). După această perioadă, s-a dedicat în întregime activității componistice.
Muzica lui Vasile Veselovski
Compozitor cu o originalitate deosebită a stilului, Vasile Veselovski s-a impus prin inventivitatea melodică, datorită căreia, multe dintre cântecele sale au devenit șlagăre. Stilul său este de asemenea caracterizat de căutări pline de succes pentru preluarea unor elemente de intonație și ritm din folclorul românesc, pe care le-a dezvoltat în mod creativ, aducând prospețime și o largă accesibilitate cântecelor sale.
Colaboratori de renume
Dintre cei peste 30 de textieri, cea mai strânsă colaborare a avut-o cu Mihai Maximilian, de care l-a legat și o deosebită prietenie. Împreună au realizat peste 200 de cântece și peste 50 de spectacole de revistă și alte spectacole muzicale. De asemenea, multe texte i-au fost scrise de Constantin Cârjan și Aurel Storin. A colaborat cu peste 130 de soliști vocali români și străini, printre care menționăm pe Doina Badea (21 de cântece), Aurelian Andreescu (9), Corina Chiriac (25), Gică Petrescu (16), Margareta Pâslaru (17), Horia Moculescu (7), Constantin Drăghici (4), Roxana Matei (9), Alexandru Jula (13), Aida Moga (4), Marina Voica (5) sau pe Dan Spătaru (10). Printre distincțiile piteșteanului menționăm Marele premiu (1964) și Premii (1965, 1966, 1970, 1971, 1973, 1974, 1983, 1984, 1987, 1988, 1992, 1993) la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1969, 1974, 1975, 1983, 1994), Premii la „Melodii” (1981, 1982, 1983, 1984, 1986, 1987) sau Premiu la „Crizantema de aur” (Târgoviște, 1995), Premiul Asociației Umoriștilor Români-AUR, 1993. Totodată, argeșeanul nostru a primit Diploma de onoare la Festivalul de muzică ușoară de la Sopot (Polonia – 1966), a fost membru în „Centrul Național Român ASSITEJ” (1970) și a intrat și în posesia Ordinului „Meritul Cultural clasa a III-a”.
Opinii
„Muzica lui Vasile Veselovski se caracterizează mai ales prin claritatea melodiei, extrem de accesibilă, fără ca prin aceasta să cadă vreo dată în facilitate… Neasemănând cu nimeni, neimitând pe nimeni și totuși în deplină concordanță cu noul gust al generației tinere de astăzi, Vasile Veselovski își afirmă în fiecare piesă personalitatea sa”.
(Gherase Dendrino: Vasile Veselovski, cuvânt înainte la colecția „Melodii alese de Vasile Veselovski”/ București, Editura Muzicală, 1965).
„Vasile Veselovski avea cântecul simplu, atrăgător, molipsitor. Știa să așeze muzica lângă cuvânt în chip firesc… Spunea o dată: „Am fost norocos. În cariera mea am avut parte de prieteni buni – cântăreți valoroși – care m-au ajutat să scot la lumină cântece minunate”.
(Temistocle Popa: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442).
„Dintre compozitorii noștri de muzică ușoară, Vasile Veselovski era după 1960 cel mai consistent sub aspectul melodic căci purta în fantezia sa un arsenal foarte generos care îi permitea să găsească formula plastică cea mai fericită pentru un anumit vers. De la el ne-au rămas nenumărate șlagăre dăltuite cu migală. Și cu simțul poeziei… Figura lui charismatică, ce oferea în permanență un zâmbet discret, rămâne în amintire peste decenii”.
(Prof. Dr. Octavian Lazăr Cosma: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442).
„Artist al melodiei, Vasile Veselovski preferă linia mare a cântecului, poezia și vibrația interioară, în locul ritmului exagerat și stridențelor… Vreau să exist pentru tine, Despărțirea, Lăutarii se înscriu printre paginile muzicale care se rețin de auditori”.
(Viorel Cosma: „Boema, slăbiciunea mea” de Mihai Maximilian și Vasile Veselovski în „Teatrul”, București, 9.09.1980).
„…autorul unor melodii antologice, străbătute de un discret parfum românesc, în care simplitatea și rafinamentul își dau mâna. A folosit texte cu autentice valențe poetice… Creația lui îl așează în galeria marilor compozitori români”.
(Petre Codreanu: Cuvânt înainte la CD-ul „Strada Speranței”, EDC 442).
M.I.
0 Comentarii