Gara din Ştefăneşti a fost construită la inițiativa lui Ion C. Brătianu
Gara din Ştefăneşti a fost construită în anul 1887, când s-a dat în exploatare calea ferată Goleşti-Câmpulung Muscel. Gara Florica, aşa cum se numea la vremea aceea, a fost ridicată la iniţiativa lui Ion C. Brătianu, primul ministru al României, ea numărându-se printre realizările importante din timpul guvernării sale. Calea ferată Goleşti-Câmpulung a fost proiectată şi construită numai de specialişti români şi la construcţia ei şi-a făcut ucenicia şi Ion I.C. Brătianu, care îşi desăvârşea studiile pentru a deveni inginer feroviar. După 62 de ani de funcţionare sub acest nume, denumirea gării Florica a fost schimbată de regimul comunist în Gara Ştefăneşti. Numele se menţine şi în prezent.
Ceauşescu a vrut să demoleze 252 de sate argeşene
În iunie 1986, Nicolae Ceauşescu a pus gând rău satelor româneşti. El a intenţionat să desfiinţeze 3.931 de sate din cele 13.123 existente. Argeşul se număra printre cele mai afectate judeţe, nu mai puţin de 252 de sate urmând să fie rase de pe faţa pământului.
Vila Florica, confiscată de comunişti
În anul 1948, Conacul Brătienilor de la Ştefăneşti a intrat în proprietatea Gospodăriei de partid condusă de comunişti. La mijlocul anilor ’70, conacul de la Florica a devenit locuinţa prim secretarului Ion Dincă, zis Teleagă, care s-a mutat aici cu familia.
Boierul Istrate Micescu a fost avocat în Baroul Argeş
Familia Miceştilor a stăpânit moşiile de la Ciumeşti şi Miceşti încă din secolul al XVI-lea. Dintre membrii acestei celebre familii, cel mai cunoscut este Istrate N. Micescu, care în 1899 a absolvit Liceul „I. C. Brătianu” din Piteşti. El a profesat ca avocat, mai întâi la Baroul Argeş, apoi la cel din Ilfov şi este considerat unul dintre cei mai mari avocaţi români. În epocă era cunoscut şi pentru pasiunile sale: cărţile, având peste 33.000 de volume, vânătoarea şi femeile. El a fost căsătorit de patru ori. În anul 1945 a fost „radiat” din Baroul de Ilfov, pentru că făcea „parte din principalii iniţiatori ai reacţiunii rasiste şovine, antisemite, fasciste şi antisovietice din România”. Arestat pentru două luni în 1947, a fost din nou arestat şi judecat în 1948, fiind condamnat la 20 de ani de temniţă grea. A murit la 29 mai 1951, la vârsta de 70 de ani, în închisoarea de la Aiud.
(Informaţii selectate din “Piteşti-620, memento” de Petre Popa. Rubrică realizată de Marius Ionel)
0 Comentarii