Clădirea actualului Colegiu Naţional ”Zinca Golescu” este rodul unei donaţii private. Este opera doamnei Sevastiţa Vasilescu, o femeie de o mare generozitate, care şi-a donat averea pentru a se construi pe locul caselor sale o şcoală de fete. Vasilescu, alături de soția sa, a creat acest liceu. Exista, pe atunci, un singur liceu, cel de băieți, ”Ion C. Brătianu”. Văzând că fetele rămân în afara procesului de învățământ, Mihail Vasilescu a depus toate eforturile și banii din cont pentru a construi un liceu în care să poată învăța și fetele.
6 iulie 1921: se aprobă înfiinţarea la Piteşti a ”Şcolii secundare de fete”
Prin numeroase eforturi, la 6 iulie 1921 se aprobă înfiinţarea la Piteşti a ”Şcolii secundare de fete”, iar inaugurarea are loc la data de 11 septembrie 1921, într-o atmosferă de entuziasm general. Încă de la înfiinţare, şcoala a întâmpinat multiple greutăţi materiale. Cea mai acută problemă a constituit-o localul. A început prin a funcţiona într-o clădire improprie, închiriată în fosta stradă Brătianu, aparţinând familiei Buzoianu. Anul şcolar 1928-1929 aducea însă în viaţa acestei instituţii două împliniri: un local nou, în strada Egalităţii, şi denumirea Liceul ”Mihai și Sevastița Vasilescu”, ziditori de fapte durabile, care donaseră întreaga lor avere pentru ridicarea acestui lăcaş de suflet. În 1971 numele liceului ”Mihail şi Sevastiţa Vasilescu” a fost schimbat în ”Zinca Golescu”. Denumirea de ”Zinca Golescu” a fost dată de comuniști, fără niciun fel de argument.
Prima directoare a şcolii a fost Smaranda Bekiş Popovici, o distinsă profesoară de limba franceză
În secolul al XX-lea se afirmă numeroase schimbări economice şi politice, iar pe scena culturală învăţământul va ocupa o pondere tot mai mare. În condiţia socială a individului se schimbă şi punctul de vedere cu privire la locul şi rolul femeii în acest context. Părinţii manifestă preocupări mai intense în legătură cu pregătirea tinerelor fete, care să le asigure o integrare corespunzătoare cerinţelor ce se prefigurau în viaţa socială. Mentalitatea vremii avea optică îngustă cu privire la instrucţia fetelor, care limita sfera pregătirii lor la o educaţie de salon, ignorându-se aproape total aspectul naţional al culturii fetelor. În acest context, la 6 iulie 1921 se aducea la cunoştinţă aprobarea înfiinţării Şcolii secundare de fete cu clasele I, II, V. Cu toate că, la început, a funcţionat ca şcoală extrabugetară, Şcoala secundară de fete va fi încercată de numeroase greutăţi, făcându-se astfel trecerea la şcoala bugetară. Această măsură de bugetare a învăţământului va da posibilitatea scutirii şi micşorării taxelor şcolare pentru o anumită categorie de eleve ce aveau condiţii materiale modeste, dar cu rezultate strălucite la învăţătură. Şcoala a început prin a funcţiona cu 3 clase – I, II, V -, dar anul şcolar 1924-1925 marchează un deosebit eveniment în viaţa acestei instituţii, determinat de faptul că şcoala va funcţiona cu ciclu complet de clase I-VIII. Conducerea şcolii era stabilită şi îşi exercita atribuţiile în conformitate cu Legea comitetelor din 1919. Prin specificul şi profilul şcolii, ca şcoală secundară de gradul II-fete, conducerea şcolii a fost încredinţată unei profesoare încă de la început. Prima directoare a şcolii a fost Smaranda Bekiş Popovici, o distinsă profesoară de limba franceză.
Citește și Ce se mai întâmplă cu reabilitarea Colegiului „Zinca Golescu”?
Citește și Directoarea de la „Zinca Golescu”, acuzată de practici ilegale; a instalat în cancelarie un sistem audio-video prin care-i urmăreşte pe colegi
Sărbătorirea în 1971 a semicentenarului va aduce liceului numele de ”Zinca Golescu”
Sărbătorirea, în 1971, a semicentenarului va aduce liceului un nume de rezonanţă patriotică şi culturală în opinia regimului comunist, și anume ”Zinca Golescu”. În 1998, prin Ordinele Ministrului Educaţiei Naţionale Nr. 3690 şi Nr. 3691 s-a aprobat schimbarea denumirii unităţii şcolare din Liceul Teoretic ”Zinca Golescu” în Colegiul Liceal ”Zinca Golescu”, iar în anul 2001, Colegiul Liceal ”Zinca Golescu” devine Colegiul Național Liceal ”Zinca Golescu”.
În acest an se sărbătoresc 100 de ani de la înființare
Colegiul Național ”Zinca Golescu” este un colegiu situat în Pitești, pe strada Egalității, nr. 34-36, într-o clădire care este și monument istoric. În acest an se sărbătorește 100 de ani de la înființarea sa. „Zinca Golescu” reprezintă un colegiu de top, evidențiindu-se prin mediile obținute de către elevi la examenul de bacalaureat, rata de promovabilitate fiind de 99%. În cadrul colegiului se dezvoltă o serie de diferite specializări: Matematică-Informatică, Matematică-Informatică Intensiv, Informatică, Matematică-Informatică Bilingv, Limba Engleză, Științe ale Naturii, Științe ale Naturii Bilingv, Limba Engleză, Filologie, Filologie Bilingv Limba Engleză și Științe Sociale. Liceul prezintă patru laboratoare de informatică, un laborator de limbi străine, un laborator de biologie, unul de chimie și unul de fizică. În anul 2016 s-au început lucrările de modernizare ale liceului, acesta fiind în prezent un liceu modern, odată cu împlinirea a 100 de ani de la primul sunet al clopoțelului.
Cine a fost Zinca Golescu
Zoe Farfara s-a măritat la 13 ani cu Dinicu Golescu, mare boier al vremii, și a devenit Zoe Golescu, cunoscută și ca Zinca sau Zoița. Au avut împreună 5 copii, 4 băieți, Ștefan, Nicolae, Radu, Alexandru, și o fată, Ana. Dinicu a învățat-o franceza, limbă pe care avea să o folosească în scrisorile pe care avea să le trimită fiilor exilați în Europa de vest. A scris texte în franceză și în greaca veche și a frecventat saloanele bucureștene, de unde a aflat despre scrierile revoluționare publicate în Vest. Zoe Golescu a fost una dintre femeile culte și extrem de agreabile din București.
După căsătorie, a fost o apropiată a saloanelor bucureștene, pe această filieră parvenindu-i scrieri de factură revoluționară publicate în Occident. Scrisorile sale către cei patru băieți ai săi, toate în limba franceză, dincolo de conținutul lor extrem de interesant, sunt bogat colorate stilistic și puternic pătrunse de sentimentalism, dar de un sentimentalism puternic și viguros. Și-a însoțit fiii în exil după participarea lor la Revoluția din 1848. A revenit în țară la sfârșitul lui 1849 şi a fost obligată de autorități să se autoexileze la moșia de la Golești. A luptat pentru emanciparea socială și intelectuală a românilor. S-a stins din viață la 87 de ani, după ce își pierduse patru din cei cinci copii.
0 Comentarii