20 septembrie 1974. Este inaugurat Transfăgărășanul

Timp de patru ani, între 1970 și 1974, peste 50.000 de militari și civili s-au luptat cu natura pentru construirea a ceea ce a devenit șoseaua circulabilă, aflată, atunci, la cea mai înaltă altitudine din România, 2.042 m, inaugurată oficial pe 20 septembrie 1974.Ideea construirii acestui drum a fost a lui Nicolae Ceausescu, care si-a dorit un traseu strategic prin Fagaraș. Construcția a durat 4 ani, timp in care s-au depus eforturi extraordinare pentru ducerea la bun sfârșit a proiectului. Din cauza condițiilor nefavorabile, 40 de oameni au pierit in timpul constructiei Transfăgărășanului. Acestea sunt datele oficiale. Martorii acelor vremuri susțin însă că peste 400 de oameni au murit în timp ce lucrau la acest drum.
„În 1968, după invadarea Cehosolovaciei, Nicolae Ceaușescu și-a dorit realizarea unui drum strategic, care să lege Muntenia de Ardeal. Astfel, specialiștii au fost trimiși să studieze la fața locului posibilitatea construirii unei căi de acces care să taie Munții Mehedinți și pe cei ai Cernei, astfel încât, în cazul unui atac, armata să aibă mai multe variante de a ajunge în Transilvania. După câteva luni, în 1969, planurile s-au schimbat și a apărut ideea unui drum peste Munții Făgăraș, un drum național cu două benzi.
Pe 10 martie 1970, soldatul Gheorghe Epure a deschis, cu escavatorul, drumul pentru punctul de plecare al Transfăgărășanului.
Acesta a fost momentul în care a început o lungă și anevoioasă confruntare între om și natură. Peste 50.000 de civili și militari, târnăcoape, răngi, lopeți, materiale explozive, frânghii, centuri de siguranță și buldozere au luat cu asalt muntele, potrivit tvr.ro.
Pentru realizarea lui au fost săpați 41.000 metri cubi de piatră și au fost folosite 6000 t de dinamită, 3.500 t ciment, 90 t oțel beton, 4.100 m de țeavă, 24.000 de ancore, 130 t plase sudate.
Tunelul Capra – Bâlea Lac este cel mai lung tunel rutier din România (887 m) cu o singură bandă de 6 m lățime și un trotuar de 1 m lățime, este iluminat electric și ventilat natural. Galeria are o înălțime de 4,40 m.
Este cu atât mai special, cu cât, în cei patru ani cât a durat realizarea lui, mulți civili li militari au murit sub bolovani, sub maluri de pământ surpate, în prăpăstii sau sub poduri prăbușite…
Poveștile despre sacrificii, lacrimi și pierderi de vieți omenești sunt strânse în multe cărți, una dintre ele scrisă chiar de un localnic din Arefu, Dodica Dobrin – „Legende din satul soarelui – Locuitorii din împărăția norilor”. El a fost singurul fotograf care a importalizat lucrările la Transfăgărășan, „metroul munților”.”, se arată pe site-ul m.activ.ro