# „DGASPC Argeş ne ia fetele din centru şi le trimite înapoi pe stradă”, mai declară Iana Matei (foto) # „Fenomenul care s-a generat la Reaching Out și apoi s-a amplificat și perpetuat era că fetele au fugit și când au apărut erau gravide sau au născut. Ne-am pomenit cu cupluri mamă-copil și a trebuit să le găsim o soluție. Nici ele nu mai voiau să se întoarcă acolo”, a spus Mariana Marinescu, șef serviciu DGASPC Argeș
România nu face eforturi suficiente pentru a combate traficul de persoane, motiv pentru care se află pe lista de supraveghere, pentru al doilea an consecutiv, se arată într-un raport oficial al traficului de persoane, din 2020, al Departamentului de Stat al SUA. Despre traficul de persoane am stat de vorbă cu Iana Matei, coordonatoarea centrului din Argeș „Reaching Out Romania”, care ne-a povestit și despre relația pe care o are cu DGASPC Argeș și obstacolele cu care s-a confruntat în ultima vreme. „Reaching Out” este singura asociaţie nonguvernamentală autorizată în România să se ocupe de recuperarea şi protecţia victimelor adolescente ale sclaviei sexuale.
„Lumea nu înțelege, cum adică minore forțate să se prostitueze? Ori vor, ori nu vor, nu există minoră forțată…”
Iana Matei s-a născut în Orăştie. A terminat Psihologia la Universitatea de Tehnologie Curtin, Perth, Australia, unde a început să lucreze cu copiii străzii. S-a întors acasă la sfârşitul anilor 1990 și a înființat „Reaching Out” pentru că în țară lipseau serviciile de acest fel. Iana a salvat aproximativ 600 de minore trecute prin traume. „Toate cazurile m-au impresionat. Nu există unul care să nu mă fi impresionat. Ultima fată pe care am adus-o în centru are 14 ani și e gravidă în 5 luni și când am adus-o era vânătă la ochi și eu am întrebat-o: «Cine ți-a învinețit ochii?». Răspunsul ei: «Eu, pentru că m-am certat cu el și m-a bătut». Asta e viața pe care o știu ele…”, povestește afectată Iana Matei. În acest moment, la „Reaching Out” lucrează 8 persoane și sunt adăpostite 10 fete, cu vârste între 12 și 18 ani. Aici fetele învață diferite deprinderi de viață, printre altele, cum să se îngrijească, cum să tricoteze etc. „Sunt lucruri pe care fetele le fac, le vindem la târguri și banii și-i bagă în buzunar. Le înscriem la școală, luăm meditator, dacă e cazul, pentru că multe au stat în afara sistemului de învățământ destul de mult și au pierdut legătura și curajul. (…) Mergem în parc, în Lunca Argeșului, cu rolele, cu bicicletele. În ultima vreme am fost la grătare în pădure, pentru că au stat închise în casă din cauza pandemiei. Am făcut tot felul de jocuri, activități specifice vârstei.”
„Acești copii vin din familii dezorganizate, au fost agresați fizic, sexual, emoțional, nu au auzit niciodată acel «te iubesc»”
Iana Matei recunoaște că unele fete au fugit de la centru, în special cele racolate în trecut prin metoda lover boy. „E absolut normal să vrea să se întoarcă la iubitul lor. Întotdeauna le urmărim, pentru că sunt minore, n-au ce să caute pe stradă. Până se stabilizează din punct de vedere emoțional, e absolut firesc. Fetele sunt copii cu traumă, se numește stres post-traumatic stress disorder (PTSD). Fetei i s-a oferit un lucru pe care nu l-a avut toată viața ei, cuvântul «te iubesc». Acești copii vin din familii dezorganizate, au fost agresați fizic, sexual, emoțional, în toate felurile, dar nu au auzit niciodată acel «te iubesc». Vine un tânăr și i-l spune și nu mai contează că o bate. Toată lumea le acuză și spune «dar a bătut-o». Toată viața ei a fost bătută, dată de-o parte, marginalizată și, dintr-odată, este în atenția acestui tânăr care îi spune că o iubește, iar pentru asta îndură orice. E absolut firesc din punct de vedere psihologic ce se întâmplă cu fetele care vin în centru și apoi vor să plece. Da, noi vedem că el nu este partenerul potrivit pentru ea, dar pe ea nu o interesează toate lucrurile acestea. Ea nu a auzit de la mama ei te iubesc, așa cum am auzit noi, să poată face diferența între ce înseamnă cu adevărat dragoste sau…”
Iana Matei nu a primit bani sau distincții de la autorităţile din România pentru centrul pe care îl conduce. Finanţarea vine numai din afară. „Cum să mă ajute? Au ei vreodată bani pentru copiii amărâți și necăjiți? N-au! Sursele vin din proiecte pe care noi le scriem. Absolut toți banii pe care i-am adus în țară i-am adus prin proiecte.” În schimb, Iana Matei a fost declarată în 2006 „Eroul anului” chiar de către Departamentul de Stat al SUA pentru lupta ei constantă împotriva traficului de fiinţe umane, fiind recompensată în 2007 cu „Premiul pentru Abolirea Sclaviei” decernat de Camera Lorzilor din Marea Britanie, iar în 2010 a fost desemnată “Europeanul anului” de către Reader’s Digest, pentru salvarea a sute de minore de la prostituţie forţată. Pentru munca ei, Iana Matei a primit și amenințări de la traficanți. „Au și fost peste noi de mai multe ori, dar nu se așteptau la firmă de pază și protecție.”
Iana Matei: „Dacă fetele au dat declaraţii împotriva unui traficant, e clar că viaţa lor este în pericol”
# Jurnalul de Argeș: Centrul „Reaching Out” colaborează cu DGASPC Argeș?
– Din nefericire, nu. Ar trebui să colaboreze. DGASPC Argeș ne ia fetele din centru și le trimite înapoi pe stradă, pentru că, în mintea lor, fetele nu merită ceva mai bun. Deci, până acum 6 fete ne-au luat. Dacă vă uitați la dosarele acestor fete, sunt înapoi pe stradă.
# Jurnalul de Argeș: Unde le-au dus ei?
– Ei le-au luat în mod abuziv, pentru că toate fetele care sunt la noi sunt prin hotărâre de instanță și multe dintre ele vin însărcinate. Dacă sunt la mine prin hotărâre de instanță și un judecător a hotărât că măsura de protecție este pentru „Reaching Out”, nimeni altcineva, decât tot un judecător, nu decide dacă pleacă de la mine. Numai că Direcția pentru Protecția Copilului vine cu procedura de urgență, cea care spune că, dacă viața unui copil e în pericol și nu mai știu ce se întâmplă, DGASPC-ul are dreptul să ia copilul și, pe această procedură, condiția este ca în 5 zile să se adreseze instanței cu dosarul. Deci noi, în 5 zile, ar trebui să fim chemați în instanță și să dialogăm cu DGASPC-ul. Logic ar fi să dialogăm înainte. Eu le-am explicat faptul că nu e bine ce fac. Fetele sunt victimele traficului, asta e prima calitate pe care o au. Dacă ele au dat declarații împotriva unui traficant, este clar că viața lor este în pericol, pentru că acesta va vrea să o sperie. De regulă, le amenință cu moartea, tocmai ca să renunțe la declarația pe care au dat-o și să nu intre ei în pușcărie. DGASPC-ul vine și spune: „Dacă e mamă, trebuie să se ducă la un centru pentru mamă și copil”. La acel centru, în primul rând, DGASPC-urile nu au oameni instruiți și specializați pe traumatologie. Psihologii nu sunt specializați la DGASPC-uri și ei recunosc că nu au suficienți. În al doilea rând, fetele au nevoie de protecție, noi avem o firmă de pază și un buton de panică. Dacă a venit traficantul la poartă, noi apăsăm butonul de panică și vin băieții de la firma de pază și protecție și niciodată în 20 de ani nu li s-a întâmplat nimic fetelor mele. În situațiile date, au luat o fată pe care au spus că o duc la asistent maternal. A fugit de la asistentul maternal, au dus-o la un centru „Mama și copilul”, a fugit și de acolo, și-a lăsat copilul în urmă și acum, pentru că va face 18 ani în curând și mama ei lucrează ca prostituată în Italia, probabil că se va duce și ea. Ar fi putut să stea la noi în centru, să continuăm consilierea psihologică, să o învățăm să își crească bebeluşul, să îi găsim ceva de lucru, dar s-au băgat cei de la DGASPC. La fel și cu celelalte dosare. Absolut toate fetele pe care ni le-au luat normal că au fugit. Mai este una mică, care face acum 17 ani. După ce a preluat-o DGASPC-ul, m-a sunat într-o noapte să îmi spună că e cu copilul în brațe pe stradă. Nici eu nu am înțeles de ce e cu copilul pe stradă și mi-a spus că cei de la DGASPC nici măcar nu s-au dus să o ia de la spital după ce a născut. I-au spus prin telefon să își cheme iubitul, care are peste 20 de ani, să dea declarație pe proprie răspundere la spital că va avea grijă de ea și să o ia direct acasă. Exact asta s-a și întâmplat, numai că iubitul a plecat în Anglia și mama iubitului a scos-o în stradă cu copil cu tot. Cam așa se desfășoară.
# Jurnalul de Argeș: Nu colaborați cu nicio altă autoritate din Argeș?
– Nu, colaborăm cu alte DGASPC-uri din toată țara asta, unde sunt și oameni care își fac treaba și instituții care funcționează. La noi, în Argeș, cred că este o situație mai specială. De la DGASPC Argeș am primit un telefon și ni se spunea să demonstrăm că fetele sunt victimele traficului, pentru că trăim în România și victimele trebuie să demonstreze întotdeauna că sunt victime. I-am rugat să îmi trimită orice solicitare în scris. Eu nu spun că nu le dau acte celor de la DGASPC, le dau absolut orice îmi cer, dar vreau să îmi trimită în scris cu legea și articolul în baza cărora îmi cer acel lucru.
# Jurnalul de Argeș: Există DGASPC-uri care furnizează fete pentru rețelele de trafic de persoane?
– Da, au fost dosare în instanță. Ultima dată am văzut în Galați, noi am fost implicați într-unul din Brașov, unde asistentul social făcea recrutarea, și mai este un caz în Roșiori. Pe acestea le cunosc eu, dar sunt mult mai multe. Sunt oameni în DGASPC-uri, care, da, lucrează cu rețelele de infractori.
„Toate acțiunile DGASPC Argeș îmi arată că i-am supărat foarte tare cu aceste fete”
# Jurnalul de Argeș: Știți dacă acești oameni sunt și din Argeș?
– La momentul acesta nu știu, dar toate acțiunile DGASPC-ului îmi arată că i-am supărat foarte tare cu aceste fete, că am grijă de ele. Mie așa mi se pare, că te situezi într-o tabără. Or, dacă tu mă ataci pe mine în mod constant doar pentru că am grijă de niște victime ale traficului, înseamnă că ești foarte bun prieten cu traficantul, altminteri ar trebui să fii în echipa mea, așa spune legea.
# Jurnalul de Argeș: Se poate vorbi de o complicitate între autorități și rețele?
– Exact. Fetele spun că au avut clienți polițiști și nu numai, au fost și procurori.
# Jurnalul de Argeș: Nu se pot demasca acești oameni?
– Se poate, sunt convinsă, dar întrebarea este: se vrea? Am avut, acum vreo 8 ani, un caz din Câmpulung, unde 12 minore au fost traficate de o rețea în care erau implicați doi polițiști din Câmpulung. Am întrebat în mod special, cu dedicație, pentru că vreau să știu măsurile luate împotriva polițiștilor. Nu putem să spunem acum că au intrat în concediu de odihnă; unul în concediu medical cred că intrase. Atât am întrebat. „Nu mai lucrează la noi”, mi-au spus la un moment dat, ca să aflu că nu mai lucrau la ei în acel birou. Lucra unul la Resurse Umane și altul la alt birou, dar tot în cadrul acelei secții de Poliție.
DGASPC Argeş: „Nu aveam ce să facem, trebuia să le preluăm, pentru că ele au declarat că nu voiau să se mai întoarcă la centrul respectiv”
Mariana Marinescu, șef serviciu la DGASPC Argeș ne-a oferit informații despre fetele care au fost preluate de la centrul Ianei Matei. „Sunt 7 beneficiare în cauză, majoritatea fugite de la «Reaching Out». Fenomenul ciudat este că fug, refuză să se întoarcă la centrul respectiv și atunci s-a petrecut fenomenul despre care spune dânsa, le-am preluat noi. Nu aveam ce să facem, automat trebuia să le preluăm, pentru că ele au declarat că nu voiau să se mai întoarcă la centrul respectiv. A trebuit să le găsim soluții. Deci, din cele șapte, două se află în prezent în CEPRU, în centrul nostru din Pitești. Una are propunere de plasament în regim de urgență la un centru din Hunedoara, cealaltă are propunere de plasament într-un centru din Argeș, pentru că încă se duce la liceu aici și, deocamdată, dorește să stea tot în Argeș. Toate sunt din alte județe. Celelalte sunt patru cupluri mamă-copil. Fenomenul care s-a generat la «Reaching Out» și apoi s-a amplificat și perpetuat era că au fugit și, când au apărut, erau gravide sau au născut. Ne-am pomenit cu cupluri mamă-copil și a trebuit să le găsim o soluție. Nici ele nu mai voiau să se întoarcă”, a spus Mariana Marinescu.
Legat de informațiile pe care DGASPC Argeș le-a cerut Ianei Matei despre victimele traficului, Mariana Marinescu a spus: „Managerul de caz trebuie să știe totul despre copil, este șeful unei echipe interdisciplinare care lucrează cu copilul respectiv. I s-a cerut istoricul copilului, în condițiile în care poate să spună cât vrea, parcursul copilului, de când a intrat în sistem și de ce a intrat. De când am preluat managementul de caz, managerii fac același management de caz ca la noi, același standard”.
0 Comentarii