Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira, este cel mai cunoscut si iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe.

S-a născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, și a trecut la cele veșnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia).

 S-a făcut pe sine chip al smereniei și al sărăciei, slujind lui Dumnezeu și semenilor săi nu numai până în ultimul ceas al vieții sale, ci și până astăzi, fiind  cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor mici.

Acest mult-iubit sfânt a fost rânduit spre cinstire în ziua de 6 decembrie, pentru că în această zi el i-a apărut în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe cei trei tineri nevinovați, condamnați la moarte, care urmau a fi omorâți a doua zi.

Deși a fost cunoscut și iubit încă din timpul vieții sale, săvârșind nenumărate minuni, ierarhul din Mira a început să fie cinstit mai ales începând cu secolul al VI-lea, la peste două sute de ani de la adormirea lui în Domnul, când numele său apare menționat într-un martirologiu roman. În același secol, episcopul Nicolae din Pinara înalță o biserică închinată Sfântului Nicolae din Mira Lichiei.

Deși papa Nicolae I al Romei zidește un mic altar închinat Sfântului Nicolae în secolul al IX-lea, abia începând cu secolul al X-lea cultul sfântului din Mira începe să se răspândească puternic în Apus. O ctitorie de seamă în această privință este biserica bizantină din Burtscheid (lângă Aachen, Germania), zidită de Oton al III-lea, care este așezată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae.

În perioada cruciadelor, nenumărate Sfinte Moaște au fost luate din Răsărit și duse în Apus. Astfel, în secolul al XI-lea, un grup de șaizeci și doi de cruciați din localitatea italiană Bari au luat din localitatea Mira cinstitele Moaște ale Sfântului Nicolae.

Pentru a fi întâmpinate cum se cuvine, episcopul Nicolae din Veneția ridică două biserici marețe închinate sfântului, una în Bari (1036) și alta în Veneția (1039); ambele biserici fiind sfințite în data de 9 mai 1098.

Cele mai multe date biografice despre ierarhul din Mira provin din lucrarea medievală “Legenda aurea”, scrisă de Iacob de Voragina, în anul 1264.

Odată cu încreștinarea slavilor, cartea amintită a fost tradusă în limba slavonă, drept pentru care cultul Sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula al agriculturii.

Treptat, sfântul din Mira a început să aibă parte de un cult tot mai accentuat. Astfel, multe dintre bisericile închinate sau nu acestuia au fost împodobite cu un ciclu întreg de fresce biografice înfățișând principalele momente din viața sfântului.

În rândul frescelor intitulate sugestiv “Viața Sfântului Nicolae”, apar scene precum: nașterea sfântului; sfântul învățând carte, lângă educator; hirotonia sfântului întru diacon; sfântul aruncă bani în casa celor doua fete sărace; hirotonia sfântului întru preot; sfântul învie un corăbier; hirotonia sfântului întru episcop; sfântul în temniță, primind Evanghelia de la Hristos și omoforul de la Maica Domnului; sfântul tăind un copac în care ședeau diavoli; sfântul scăpând de la moarte pe cei trei tineri; sfântul dărâmând o capiște idolească; sfântul apărând în vis împăratului Constantin și lui Avlavie; adormirea sfântului.

Astazi, ierarhul din Mira este cunoscut în toată lumea, fiind mult cinstit și iubit de credincioșii de pretutindeni.

Precum odinioară Sfântul Nicolae și-a pus sufletul pentru poporul său, tot așa și astăzi el își înalță rugăciunea, cea cu îndrazneală, pentru nevoile tuturor celor care-l caută cu credință.

A consemnat Cristian VASILE