În ziua de 5 Februarie 1934 în România se formează un nou guvern liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu.
Guvernarea lui Tătărăscu a netezit drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937.
Citește și: 3 Ianuarie 1990: Frontul Salvării Naționale (FSN) a anunţat că nu este şi nu va fi un partid politic
Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova – d. 28 martie 1957, Bucureşti), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940.
A deţinut şi alte portofolii ministeriale și a fost ambasador la Paris din 1938 şi pînă la 1 septembrie 1939, cînd a fost chemat în ţară (iar în locul lui a fost trimis Richard Franasovici, ambasadorul de la Varşovia).
A absolvit Liceului Carol I din Craiova. După ce a terminat studiile în Drept în țară, a plecat la Paris unde a urmat Dreptul și economia politică și a luat parte la activitatea cercurilor socialiste. Și-a susținut doctoratul în științe juridice în anul 1912 cu teza „La régime électoral et parlamentaire en Roumanie”.
A fost căsătorit cu Aretia Piteșteanu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, şi implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brâncuşi la Târgu-Jiu.
În anul 1912 s-a înscris în Partidul Național Liberal condus de Ion I.C.Bratianu.
Citește și: Pitești. Construcția a șase imobile a fost sistată, până la intrarea în legalitate
La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial.
După război, s-a rupt de Partidul National Liberal creat de Brătieni, astfel ca la 1 iulie 1945, Delegații de la Congresul general al partidului l-au proclamat, în unanimitate, președintele noii fractiuni liberale. Erau acum oficial două partide liberale: P.N.L.- Dinu Brătianu și P.N.L.- Tătărescu.
Gheorghe Tătărescu a fost unul dintre puținii oameni politici români care în anii celui de-al Doilea Război Mondial nu și-a făcut iluzii în mult așteptatul sprijin anglo-american pentru România si a colaborat cu guvernul Groza sprijinit de ocupanții sovietici, în care a îndeplinit funcția de viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Străine .
In august 1946 a fost șeful delegației române la Conferința de Pace de la Paris unde s-a mulțumit să ceară ușurarea clauzelor economice din partea Angliei și Americii, dar chestiunile vitale – frontierele de nord-est și plecarea trupelor rusești din țară – nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin Sănătescu spunea că „Nu se poate ca Gheorghe Tătărescu să nu răspundă de aceste abuzuri”.
Odată semnat Tratatul de pace, comuniștii încep atacurile fățișe împotriva sa iar la 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului a adoptat o „moțiune de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe condus de el. În ziua următoare toți miniștrii grupării tătăresciene sunt demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan.
Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet.A rămas în închisoarea din Sighet până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei unde ,supus la presiuni, a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână o declarația incriminatoare pentru Lucretiu Patrascanu.
Citește și: Vești bune pentru Argeș! Investițiile în infrastructura județului au fost aprobate de Guvern
0 Comentarii