În ziua de 25 Mai 1949, conducerea Partidului Muncitoresc Român a luat decizia de începere a lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Ponderea deținuților în numărul total al lucrătorilor de la Canal a crescut de la 19,2 % la 1 septembrie 1949 la 82,5%, adică 20.768 de persoane în noiembrie 1952.
Citește și: Reportaj în iadul defrişărilor, la 1.700 m altitudine. Acum se replantează aici 100 ha de molid
Însuși Stalin îi sugerase lui Gheorghiu-Dej începerea construcției Canalului, cu ocazia unei vizite făcute de acesta în 1948 la Kremlin. Scriitorul Marin Preda, în romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, descrie momentul în care Stalin a rezolvat problema cea mai importantă cu care se confruntau comuniștii români după accederea la conducerea țării. Gheorghe Gheorghiu Dej, conducătorul comuniștilor români, i-a cerut sprijinul lui Stalin, pentru rezolvarea situației create de diferența mare în ce privește nivelul cultural, între conducătorii comuniști și burghezo-moșierime. Astfel, comuniștii români, mai fără școală, se exprimau mai cu greutate sau chiar făceau gafe în vorbire, astfel încât cei care erau conduși, intelectualii țării, glumeau destul de des pe seama gafelor comuniștilor. După cum scrie Marin Preda, „tătucul” Stalin a trasat o dungă cu unghia de la degetul mare pe harta Dobrogei, de la Medgidia până la Midia-Năvodari, zicându-i lui Gheorghiu Dej să facă un canal „de aici – până aici” cu cei care își bat joc de lipsa de cultură a comuniștilor.
Citește și: Deranjaţi că i-a criticat, procurorii cer de la Baroul Argeş capul avocatului Gh. Ionescu-John
Iar sistarea lucrărilor, la fel ca și începerea lor, a fost tot la sugestia Kremlinului. După moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei din iulie 1953 la Moscova, Hrushciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej să renunțe la lucrările din Dobrogea, întrebându-l la ce le trebuie românilor acel Canal…
0 Comentarii