În ziua de 21 iulie 1936, între reprezentanții României și URSS, N. Titulescu si M. Litvinov se încheie un PROTOCOL  în care se stipula, printre altele, că:

“Guvernul URSS recunoaște că, în virtutea diferitelor sale obligații de asistență, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea Guvernului Regal al României, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaște că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală a Guvernului URSS.”  (Foto din revista Historia)

Citește și: Lecţia de istorie. Catastrofa de la Stalingrad

Negocierile cu privire la încheierea unui tratat de asistență reciprocaă reprezintă un moment important în istoria relațiilor româno-sovietice, având ca protagoniști pe miniștrii de externe Nicolae Titulescu și Maksim Litvinov. Nicolae Titulescu considera alianța româno-sovietică a fi o continuare a tratatelor franco-sovietice și cehoslovaco-sovietice, întrucât România semnase tratate similare cu cele două state. Prin semnarea acestui tratat, ministrul român de externe a intenționat să împiedice Uniunea Sovietică să continue politica de cucerire a teritoriilor românești, care începuse în timpul epocii țariste. Astfel, tendințele revizioniste ale Bulgariei, Ungariei, Germaniei și Italiei s-ar fi diminuat, consolidându-se de asemenea sistemul de securitate colectivă. 

Citește și: Lecţia de istorie. Mareşalul Antonescu. O întâmplare ce îi va marca restul vieţii (IV)

În data de 21 iulie 1936, la Montreaux, în Elveția, Nicolae Titulescu si Maksim Litvinov au încheiat Protocolul care includea principiile de bază ale unui viitor tratat de asistență reciprocă româno-sovietic. La Montreaux nu a fost posibilă încheierea propriu-zisă a acestui tratat, Litvinov declarând că nu a fost împuternicit de guvernul sovietic să semneze acest document.

De fapt, Uniunea Sovietică nu avea în plan semnarea unui astfel de tratat cu România, deoarece aceasta ar fi presupus recunoașterea Nistrului ca graniță românească de către sovietici și, implicit, unirea României cu Basarabia, situatie ce era de neacceptat. Stalin a dorit întotdeauna să reocupe Basarabia. Titulescu nu a realizat faptul că politica promovată de Stalin era cu două fețe. A crezut că Moscova poate fi un partener de încredere în viața politică internațională, opinie ce o împartaseau, de altfel, și alte state europene.

Citește și: Lecţia de istorie. Mareşalul Antonescu. Masacrul de la Odessa (III)

Totuși, ce se știe cu siguranță e că altfel s-ar fi scris istoria țării noastre dacă Ion Antonescu ar fi pus în valoare acest început de Tratat între România și URSS, sau măcar ar fi ascultat sfatul opoziției de la acea dată, din scrisoarea lui Iuliu Maniu.

De remarcat că în procesul lui Ion Antonescu, după război, a fost pusă întrebarea „Ce ai căutat dincolo de Nistr?”