La 21 Ianuarie 1924 a murit Vladimir Ilici Lenin (Ulianov), revoluţionar comunist, lider al partidului bolşevic marxist și al revoluției bolșevice din Rusia (n.22.04.1870).
Citește și: „În slujba dreptății” și „5 Minute” – filmele acestui week-end la Cinematograful „București”
Vladimir Ilici Lenin (numele de familie originar: Ulianov), (n. 10 aprilie 1870), a fost și primul premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. S-a născut în Simbirsk (Ulyanovsk) avându-i ca părinți pe Ilia Ulianov și Maria Alexandrovna. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor primare din provincia Simbirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici Lenin.
„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă.
Documente declasificate după căderea Uniunii Sovietice, alături de memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod obișnuit de sifilis, nu au fost menționate.
În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli.
În 2004 s-au făcut noi afirmații din partea unor experti, conform cărora Lenin a suferit de sifilis și a decedat din această cauză.
Citește și: Un film despre transhumanța păstorilor – lansat la Paris de Ziua Culturii Naționale
După primul său atac cerebral, Lenin a publicat un număr de scrieri prin care dă indicații viitoare pentru guvern. Cea mai importantă dintre acestea este Testamentul lui Lenin, unde, între altele, critică și lideri importanți ai partidului, precum Lev Troțki și Stalin.
Despre Stalin, secretar general al partidului încă din 1922, Lenin spunea că „în mâinile sale este concentrată o putere nelimitată” și sugera ca „tovarășii să se gândească la o cale de a-l îndepărta pe Stalin din funcție”. Aceste critici dure ale vieții interne a partidului nu au fost niciodată aduse la cunoștința publicului larg.
Citește și: Papa Ioan Paul al II-lea a recitat „Rugăciune pentru Maica Domnului” de Eminescu
0 Comentarii