În ziua de 2 Aprilie 1866 a avut loc plebiscitul prin care populatia celor doua Principate Unite românești, Moldova si Muntenia, a fost consultata asupra aducerii ca domn al tarii a unui print strain, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Apoi, în 10 aprilie 1866, o proclamație a Guvernului provizoriu ajuns la putere după alungarea lui Cuza de către coaliția formată din liberalii radicali și conservatori, a declarat că va organiza un plebiscit prin care populația cu drept de vot să accepte sau să respingă accederea lui Karl von Hohenzollern-Sigmaringen ca principe („domn”, sau „gospodar”) al Principatelor Unite (care din 1862 purtau numele de România).
Plebiscitul a avut loc în data de 2 Aprilie 1866, rezultatul arătând că 99.9% dintre electori sprijineau propunerea.
Termenul „plebiscit” trebuie, firește, înțeles în sensul acordat acestuia în epocă, anume de consultare a populației cu drept de vot (boieri și anumite segmente ale populației urbane), ceea ce în cazul dat reprezenta mai puțin de 16% din populația totală a Principatelor Dunărene (686.193 electori din aproximativ 4.400.000 locuitori).
Franța a susținut suirea pe tron a domnitorului Carol, Marea Britanie a oscilat între temerile că Rusia s-ar vedea invitată să intervină pentru a recaptura sudul Basarabiei (și a avansa astfel în Balcani), dacă românii continuă să agite apele politice de abia liniștite după războiul Crimeii și o neutralitate bine-voitoare, Prusia – țara de origine a prințului – a fost, firește de acord, în timp ce dușmanii păstrării unității administrative și politice a Principatelor au fost Imperiul Habsburgic (Austria), care constata cu îngrijorare cum românii de la sud de Carpați avansează pe drumul spre neatârnare, și, cum era de așteptat, Turcia, care înțelegea foarte bine că gestul românilor înseamnă un pas în plus în direcția destrămării imperiului lor colonial în Europa.
Citește și:
- Andra Ghiță, elevă a Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești, a câștigat Marele Premiu și Trofeul Concursului de Muzică Ușoară „VOICE” – Cluj-Napoca
- Ce surprize vă așteaptă la Simfonia Lalelelor! Programul complet
- Smiley și Anna Lesko vin la Simfonia Lalelelor
Turcii considerau că prințul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen, acceptând cererile aristocraților români, s-a pus în fruntea unei insurecții armate contra Imperiului Otoman, drept pentru ca trupele sultanului vor invada provincia pentru a-l alunga.
Noul domn al românilor, știindu-se amenințat de Înalta Poartă, se va grăbi de altfel de îndată ce a ajuns în România, să promoveze o serie de reforme modernizatoare inspirate, care doar într-un deceniu distanță se vor fi dovedit salvatoare pentru națiune și dinastie.
Obiecțiile adversarilor întronării prințului de Hohenzollern s-au materializat prin reclamarea respectării articolului XII din Convenția semnată în 9 august 1858, care cerea ca deputații moldoveni și valahi, în adunăre, să fie cei care aleg conducătorul.
Elitele românești n-au întârziat să îndeplinească această cerere, astfel încât la 10 mai 1866, cu o unanimitate de voturi, prințul prusac a fost ales domn al Principatelor.
La 10 mai 1881 Carol I a fost incoronat, devenind primul rege al Romaniei.
Alegerea unui print strain pe tronul tarii s-a datorat dorintei a se pune capat disensiunilor si luptelor politice interne, dar si de creare pe plan extern a condiţiilor pentru un sprijin diplomatic eficient în vederea obţinerii independenţei.
0 Comentarii