Puțini știu că cea mai de succes fotografie colorizată de celebra artistă Olga Shirnina/Klimbim din Moscova preluată de mass media românească și de diverse bloguri, se datorează faptului că la începutul anului 2017 D.S. i-a trimis originalul alb-negru descoperit de el în arhive, date cu privire la culoarea uniformei, a părului, rugând-o să o transforme în operă de artă color, ca un omagiu la centenarul morții eroinei! Thank you, Olga Shirnina! Cu doi ani înainte, artistul Florin Roștariu din Nürnberg i-a solicitat lui D.S. originalul de mai jos pe care l-a colorizat…
Citește și: Jaqueline Cristian, în turul doi la Australian Open
Ecaterina Teodoroiu s-a născut la 16 ianuarie 1894 în satul Vădeni/Târgu-Jiu, într-o familie de țărani săraci, cu opt copii. Clasele primare le-a urmat la Vădeni, apoi la Târgu Jiu. Între anii 1909-1916 a făcut studii gimnaziale și a absolvit o școală de infirmiere la București. În 1913, elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca cercetașă în Asociația Cercetașilor Români, Cohorta ”Pastorul Bucur” din București, iar din 1914 era cunoscută ca bună cercetașă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanței.
După intrarea României în Primul Război Mondial, Ecaterina participă pe front ca soră medicală, iar în toamna anului 1916 când fratele ei Nicolae i-a murit în luptele grele de la Jiu, această inimoasă fată gorjancă a hotărât că trebuie să-și slujească țara în locul lui.
În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiași a fost rănită de un obuz la ambele picioare, fiind evacuată la București și ulterior la Spitalul „Regele Ferdinand” din Iași. Cu prilejul vizitei M.S. Regina Maria, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordându-i totodată gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în fața trupei.
Colonelul Constantin Pomponiu fost comandant al Regimentului 43/58 Infanterie nota:
”Acești bani nu-i cheltuia pentru ea, decât foarte puțin, fiind și foarte sobră ajuta soldații, ridicându-le traiul cu ce se putea cumpăra în acele timpuri; regimentul având grijă pentru mâncarea și îmbrăcămintea ei, echipată cu aceeași uniformă ca și ofițerii. Deși avea un fizic nu tocmai forte la vedere, însă a fost totdeauna sănătoasă, chiar călărea foarte bine. La toate marșurile inerente intrării Regimentului pe front a mers tot timpul pe jos în fruntea plutonului său pe care-l antrena prin exemplul și însuflețirea sa patriotică, cu toate că purta carabină, cartușele necesare 160, precum și grenade, totdeauna am văzut-o neobosită și cu moralul ridicat”.
0 Comentarii