La 3 Martie 1878 a fost încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, Turcia, care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc.
Tratatul preliminar de la San Stefano a fost semnat de către Imperiul Rus și cel Otoman la 3 martie 1878, după Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877-1878.
Citește și: La 2 Martie 1905 s-a născut, la Câmpulung Muscel, Radu Gyr (pseudonimul lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist, luptător anticomunist.
Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. Tratatul a fost semnat la San Stefano (astăzi Yeșilköy), un sat în apropierea Istanbulului.
Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței mai multor state, inclusiv a României.
Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman.
Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.
Citește și: Jurnaliștii – aliați importanți pentru combaterea violenței domestice
În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative.
Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii.
Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României.
Rușii au replicat că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856.
Citește și: Regina Elisabeta a II-a îi îndeamnă pe britanici să se vaccineze: „Vă veţi simţi protejaţi”
Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.
Tratatul a fost revizuit, dar pentru țara noastră s-a modificat neesențial poziția marilor puteri. Este cunoscută în istorie remarca lui Otto von Bismarck, prim ministrul Prusiei, după ce ministrul de externe român Mihail Kogălniceanu a exprimat poziția României: „Românii au fost auziți, dar nu asculatați”.
Pe 19 iunie 1878, reprezentanţii români au fost admişi la şedinţă, însă doar cu rol consultativ. Așa cum am scris mai sus, doar pentru „a fi auziţi, dar nu ascultaţi“. Potrivit istoricului G.I. Ionnescu-Gion, în volumul „Mihail Kogălniceanu şi răpirea Basarabiei“, înainte de şedinţă ar fi avut loc un dialog memorabil. Kogălniceanu şi-ar fi propus să afirme răspicat adevăruri dureroase. „Coane Mihalache, ne facem de râs“, i-ar fi spus Brătianu pe un ton trist. „Coane Iancule, las’ pe mine, c-am să-i fac eu de râs“, i-ar fi răspuns Kogălniceanu. După ce Kogălniceanu şi-a încheiat magistrala pledoarie în apărarea drepturilor şi integrităţii României, Bismarck a exclamat: „La Roumanie a ses hommes“ (n.r. – „Are şi România oamenii ei“).
0 Comentarii