# Ion Iordache, vicelider SAD: ”Greva din februarie 2008 de la Dacia a fost cea mai mare grevă din Europa, a devenit obiect de studiu în universități”.

În 2008 începea criza economică mondială, planeta se scufunda iar economia României gâfâia, deși unii ne mințeau că duduia. Contrar acestui context nefast, Dacia se înscria serios pe un trend ascendent care se menține și azi, un trend care înseamnă în primul rând obținerea de profit an de an. Au apărut de atunci Sandero, a doua versiune a primului model de Logan, apoi Duster, apoi noul Logan, noul Sandero și noul Duster, plus foarte multe variante din gama utilitarelor sau MCV. Tot anul 2008 avea să consemneze și o grevă generală la Dacia și, în contrapartidă, prima amenințare a patronatului că ar putea muta producția din 2010 în Rusia sau Iran. În acel an sindicaliștii au cerut sporirea salariilor, în medie, cu 550 lei, precum și majorarea primelor și sporurilor oferite cu diverse ocazii. Administrația Dacia a propus atunci o creștere de 12% a salariului de bază, asigurând un prag minim de 144 lei brut pentru muncitori. Creșterea se traducea printr-un procent de +18,5%, pentru un salariu de bază brut de 778 lei. La această creștere se adăugă o primă de 1.020 lei, pentru rezultatele anului 2007, echivalentă cu un salariu de bază individual, acordată într-o singură tranșă. După cea mai lungă grevă de la preluarea fabricii de către Renault, mai bine de două săptămâni, în aprilie 2008 s-a căzut la o înțelegere potrivit căreia salariile urmau să fie majorate în două etape cu o sumă totală de 360 de lei brut, la care se adăuga o primă anuală egală cu salariul lunar brut al fiecărui angajat, primă care nu putea fi mai mică de 900 de lei. În curând se vor împlini 10 ani de la acea grevă, un evniment social care a marcat nu doar platforma de la Mioveni, ci a avut ecouri chiar la nivel european. Ce a însemnat la acea vreme greva de mai bine de două săptămâni de la Dacia am aflat de la Ion Iordache, viceliderul Sindicatului Automobile Dacia (SAD), unul dintre cei mai vocali sindicaliști din România zilelor noastre.

„Am văzut o teză de doctorat inspirată de greva de la Dacia”

„A fost cea mai mare grevă din Europa de la acea vreme, atât ca durată, 15 zile, cât și ca participare, gândiți-vă că am intrat atunci în grevă cu peste 11.000 de oameni. Anvergura acelei greve a fost atât de mare încât ulterior a devenit obiect de studiu în mai multe universități europene și există chiar teze de doctorat, eu însumi am văzut o astfel de teză de doctorat, care au ca subiect de studiu greva noastră de atunci. Greva din 2008 a avut un ecou foarte mare la nivel continental și pentru că, dacă mai țineți minte, atunci la București se desfășura summit-ul NATO și era în România toată presa europeană și internațională. Așadar, greva din 2008, mulțumită acestei suprapuneri de evenimente a beneficiat de o prezentare cel puțin europeană în mass media”, își amintește Ion Iordache.

„Încă nu eram atunci un popor alienat”

„Mișcarea colectivă din 2008 de la Dacia a avut anvergura și ecoul de care v-am spus și pentru că atunci încă nu eram un popor alienat, atunci noi, ca popor, nu am fi acceptat să fim conduși de un pușcăriaș, chiar și cu suspendare, de un pușcăriabil, cum acceptăm azi. Atunci oamenii reacționau foarte prompt, erau uniți și se solidarizau imediat când își simțeau amenințate drepturile. Acum nu mai este așa. Vă spuneam că universități din Europa au făcut obiect de studiu din acea grevă, ei bine, acele universități au realizat importanța acelui eveniment, doar muncitorii noștri nu-i mai dau nici importanță. Și azi suntem în negocieri cu patronatul și, după cum merg lucrurile, ar trebui să facem grevă, dar cred că doar eu mai vreau să mai fac grevă la Dacia”, declară sindicalistul.

„Greva din 2008 a schimbat fundamental forma de salarizare la Dacia”

„Greva din 2008 a avut un impact foarte mare, dar cel mai important efect al ei a fost acela că atunci s-a schimbat fundamental forma de salarizare la Dacia, de atunci salariile de la Dacia au crescut constant, an de an. Dar știți care e paradoxul? Salariile au crescut an de an dar acum la Dacia, în termeni reali, salariile sunt mici. Și asta pentru că oamenii nu mai vor să lupte pentru drepturile lor”.

„Multinaţionalele şi-au atins scopul de dezbinare a angajaţilor”

„M-ați întrebat cum merg negocierile de acum, de anul acesta. Permiteți-mi să nu vă mai dau acum cifre, dar vă pot zugrăvi atmosfera în care se desfășoară. Vă spun cu toată responsabilitatea că multinaționalele și-au atins misiunea de a se «apropia» de salariați, de a dezbina muncitorii, de a le distruge solidaritatea, au reușit să pătrundă în intimitatea acestora, să-i individualizeze, să le ucidă spiritul social. Bineînțeles asta pe fondul unei slăbiciuni a sindicalismului provenită din trădarea unor lideri naționali sau de federații sindicale. Asta este acum atmosfera. Cum să meargă negocierile? Ei spun că ne mută în Maroc, noi că facem grevă, ca de obicei”, a mai spus vocalul lider sindical de la Dacia.
Din informațiile care circulă în spațiul public, Sindicatul solicită o creştere generală de 60 lei a salariilor, plus 7% pentru fiecare salariat în parte (procent aplicat salariului individual). Conducerea Uzinei oferă 600 lei creştere generală.