Ziua în care magistraţii au stat la aceeaşi masă cu jurnaliştii

0 291

Titlul de mai sus nu este o utopie, ci o realitate neaşteptat de plăcută. O realitate pe care am trăit-o timp de două zile săptămâna trecută la Bucureşti, la Hotelul Internaţional, cu ocazia workshopului dedicat facilitării scrierii Ghidului de bune practici în relaţia sistemului judiciar cu mass-media, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul proiectului „TAEJ – Transparență, accesibilitate și educație juridică prin îmbunătățirea comunicării publice la nivelul sistemului judiciar”. Un proiect cu finanţare europeană în procent de 83,98% implementat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) în parteneriat cu Şcoala Naţională de Grefieri, Inspecţia Judiciară, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Institutul Naţional al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei.
Un eveniment cu peste 30 de participanţi din toată ţara (magistraţi şi ziarişti) şi la care Jurnalul de Argeş a fost singurul ziar din judeţ prezent.

Curtea de Apel Piteşti, exemplu de bune practici

Nu mi-au plăcut niciodată clişeele şi sintagmele prozaice, aşa că nici articolul de mai jos nu va fi o relatare neutră şi rece. Sau, ca să-l parafrazez pe Descartes, sunt subiectiv, deci exist. Speram încă înainte de a ajunge la Bucureşti ca workshop-ul să nu fie un eveniment făcut doar de dragul de a fi bifat într-un proiect. Şi, din fericire, nu a fost aşa.
Magistraţii au stat la aceeaşi masă cu jurnaliştii. La propriu. De fapt, au stat împreună la trei mese. Şi niciunul dintre participanţi nu a avut ce regreta. Au fost două zile de dezbateri intense şi interactive, inclusiv de păreri divergente şi argumentate. Una dintre cele mai aprinse şi constructive dezbateri a fost legat de cum ar trebui motivate public condamnările şi clasările
Au fost studii de caz foarte interesante, cu jocuri de roluri în care jurnaliştii au fost magistraţi şi viceversa. Şi, mai presus de toate, a fost o comunicare foarte fluentă între magistraţi şi jurnalişti. O comunicare ce a arătat că îmbunătăţirea comunicării publice la nivelul sistemului judiciar a început deja.
Şi apropo de îmbunătăţirea comunicării, Curtea de Apel Piteşti a fost dată ca exemplu de bune practici. În ultimii patru ani, comunicarea la Curtea de Apel Piteşti s-a schimbat cu 180 de grade, de la o opacitate cronică la o transparenţă demnă de o instituţie de nivel european. Şi comunicarea s-a schimbat după ce în urmă cu aproape patru ani Jurnalul de Argeş a criticat lipsa de transparenţă de acolo şi faptul că fostul purtător de cuvânt Marius Andreescu respingea fără vreo motivare orice solicitare pe Legea 544/2001. Iar CSM a avut reacţie rapidă la această lipsă de comunicare.
Şi tot legat de Piteşti, mai trebuie precizat că la workshop a fost prezentă şi Corina Voicu, formator la Institutul Naţional al Magistraturii şi fost judecător la Curtea de Apel Piteşti în perioada 2004-2010.

Membru CSM: „Nu trebuie să considerăm presa un duşman, ci un prieten”

După cum bine a punctat şi judecătorul Andrea Annamaria Chiş, manager de proiect şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, „trebuie să considerăm presa nu un duşman, ci un prieten. Pentru că de la un prieten ai feedback. Un stat de drept are nevoie şi de o presă independentă”.
Magistraţii prezenţi la workshop au fost purtători de cuvânt apreciaţi şi foarte activi la instanţele şi instituţiile unde activează. Este vorba de judecătorii Raluca Isepciuc – Tribunalul Iaşi, Alina Jurubiţă – Curtea de Apel Constanţa, Mihăiţă Lucian Marian – Curtea de Apel Cluj, Maria Iuliana Mihai – Curtea de Apel Braşov, Mihaela Radu – preşedintele Tribunalului Bucureşti, Veronica Sârbu – Judecătoria Sector 4 Bucureşti şi de procurorii Livia Săplăcan-DNA, Alexandru Daniel Ionescu – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Robert Dunca – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Alin Bogdan Alexandru-Inspecţia Judiciară.
În cele două zile în care am participat la workshop am interacţionat cu magistraţi de calitate, profesionişti şi inclusiv cu simţul umorului în dotare. A fost o atmosferă stenică şi deloc astenică. Iar plictiseala a lipsit cu desăvârşire. Şi atât de bine m-am simţit, încât prima întrebare ce îmi vine în minte acum, când amintirile sunt foarte proaspete, este: când ne vom revedea?

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata