Medicul Sorin Simion, fostul manager al Spitalului Colentina din Bucureşti

0 86

Doctorul Sorin Simion s-a născut în 14 iulie 1961 la Piteşti, judeţul Argeş, și s-a stins din viaţă pe 6 septembrie 2011, mult prea devreme, după o grea suferinţă. Între anii 1980-1986 a urmat cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) ”Carol Davila”, Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti. A fost medic rezident de chirurgie generală la spitalele Colentina şi Caritas între 1990 şi 1993. Începând cu 1 martie 1993 a fost asistent universitar UMF în Clinica de Chirurgie Generală – Spitalul Clinic Colentina. Din 1 octombrie 1999 a ocupat funcţia de şef de lucrări UMF în cadrul aceleiaşi instituţii, devenind, din 1 octombrie 2002, conferenţiar UMF. În 1995 a fost admis la doctorat în specialitatea chirurgie generală, avându-l conducător ştiinţific pe prof. dr. Petre Dorin Andronescu, preşedintele Societăţii de Chirurgie Bucureşti.

A fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii

Tema lucrării de doctorat a medicului piteștean a fost ”Tratamentul chirurgical al metastazelor hepatice din cancerele colo-rectale” şi a devenit doctor în ştiinţe medicale la 29 octombrie 1996. A obţinut competenţa în managementul serviciilor sanitare de la Academia de Studii Economice Bucureşti în 2006, an în care s-a specializat şi în managementul spitalicesc, urmând cursurile Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar. Printre lucrările de specialitate pe care şi-a pus semnătura se numără monografia ”Tumorile cardiace’”, 1996, ”Patologie chirurgicală” – pentru studenţii anului al V-lea, 2000, ”Manual de anatomie, semiologie şi practici chirurgicale”, 2006. În anul 2002 a primit Premiul special al Academiei de Ştiinţe Medicale pentru banca de procesare şi conservare a pancreasului în vederea transplantării. La 1 decembrie 2004 a primit diploma de onoare din partea Guvernului României şi a Prefecturii Municipiului Bucureşti pentru întreaga activitate. Sorin Simion a fost directorul Spitalului Colentina din Bucureşti în perioada 2001-2006 şi în 2003 a ocupat funcţia de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. La 13 decembrie 2004 a primit din partea preşedintelui României, Ion Iliescu, Ordinul Meritul Sanitar în grad de Ofiţer.

Cea mai mare împlinire sunt cele peste 10.000 de operaţii reuşite

Sorin Simion a scris 13 cărţi (coordonator, prim-autor, coautor, coautor de capitole de tratate) şi numeroase lucrări ştiinţifice, unele premiate, a obţinut brevete de invenţie, a primit ordine, distincţii şi diplome. Era un chirurg recunoscut pe plan naţional şi internaţional. Avea competenţe în laparolifting, laparoscopie, chirurgie vasculară, managementul serviciilor de sănătate, al celor sanitare şi spitaliceşti. Era şeful Clinicii de Chirurgie din cadrul Spitalului Colentina când s-a stins din viață pe un pat de spital, după îndelungi suferinţe, la o vârstă când încă mai avea multe de făcut. Cea mai mare împlinire a sa sunt cele peste 10.000 de operaţii reuşite şi un număr mare de studenţi pe care i-a învăţat. ”Cel mai profund regret se leagă de perioada în care am fost secretar de stat şi nu am fost lăsat să implementez o adevărată reformă pe care doream să o aplic în sistem. Îmi doresc ca cei trei copii ai mei şi soţia mea să fie sănătoşi, iar copiii cei mai mici să nu aibă probleme la şcoală”, declara, cu ceva vreme în urmă pentru un cotidian central, regretatul conf. dr. Sorin Simion.

A primit „Diploma de Excelenţă pentru cel mai bun Director de Spital din România”

În cei peste cinci ani cât a condus Spitalul Clinic Colentina, a reuşit să implementeze o mentalitate occidentală în managementul spitalului. Acest lucru a fost remarcat de toată presa românească, având ca punct culminant premierea sa în 2005 cu titlul „Diploma de Excelenţă pentru cel mai bun Director de Spital din România”. ”Un chirurg serios abordează întreaga paletă chirurgicală cu aceeaşi seriozitate. Fiecare pacient este interesat să fie rezolvat chirurgical, indiferent de boala pe care o are. De aceea, un chirurg profesionist trebuie să fie odihnit şi să se concentreze pentru a face tot ceea ce este posibil pentru binele pacientului. Pare absolut şi pentru mulţi incredibil, dar să devin chirurg mi-am dorit de la vârsta de 3 ani, când la grădiniţă, la toate serbările, mi se atribuia rolul de doctor. Mama mea (care a murit prematur, la vârsta de 51 de ani) a fost o excepţională asistentă medicală de obstetrică-ginecologie. De la ea am învăţat mica bucătărie a aşa-ziselor neînsemnate acte medicale, care de fapt constituie acte medicale de o deosebită importanţă. La cei peste 15.000 de pacienţi operaţi, lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost gestul unui pacient operat de mine de tumoare gastrică, care, venind la control la şase luni, a căzut în genunchi în faţa mea, spunându-mi că sunt Dumnezeul lui şi a dorit să-mi sărute mâna. Personal, tratez toţi bolnavii cu aceeaşi seriozitate şi îi învăţ pe cei mai tineri să vadă în fiecare pacient o rudă dragă lui şi apropiată. Noi existăm pentru că există bolnavi. Consider că sunt un personaj foarte echilibrat, mă stăpânesc în situaţiile critice. Singurul în faţa căruia mă înclin şi mă rog când mă culc şi când mă scol este Dumnezeu. EL este cel care m-a scăpat de moarte la naştere (când am stat aproape 11 luni în spital cu meningoencefalită), EL este cel care m-a scăpat cu viaţă în timpul Revoluţiei din 1989, EL este cel care mi-a dat putere când la o vârstă tânără mi-am pierdut ambii părinţi şi tot EL mi-a dat putere în toate momentele grele ale vieţii mele (care nu au fost puţine)… Regret că datorită calităţilor mele am trezit multă invidie şi ură în rândul colegilor, care de multe ori, nejustificat, au dorit să-mi facă foarte mult rău. Norocul meu este că Dumnezeu a fost întotdeauna cu mine”, spunea pentru presa centrală reputatul medic piteștean.

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata