Lecţia de istorie. Şarja de la Robăneşti

0 73

Cavaleria a fost considerată de la începuturi o armă de elită. Pregătirea exemplară a ostașilor, dar și mobilitatea ei mare făceau să fie folosită în manevrele decisive, care să ducă la victoria finală.
Calitățile prin care, în timp, cavaleriștii și-au sporit faima au fost curajul, deseori sfidând limitele rațiunii umane, demnitatea și onoarea, vitejia și solidaritatea de corp și, nu în ultimul rând, credința nestrămutată în victorie.
Apariția armelor de foc, în special a celor automate, a pus în mare dificultate cavaleria. La început, cavaleriștii s-au adaptat învățând să tragă cu arma din galopul cailor. Mitralierele însă au dat lovitura mortală cavaleriei, creând o discriminare ce elimina din start orice egalitate de șanse despre care vorbește cel mai mare ideolog al războiului, Sun Tzu, în celebra sa lucrare ”Arta războiului”.
Situația de pe frontul românesc la sfârșitul lunii octombrie era mai mult decât îngrijorătoare.
Victoria de pe Jiu a trupelor germane, deși acolo fusese o ridicare la luptă a întregului popor, demnă de marile epopee din vremea domnitorilor, a provocat derută în rândul comandanților români. Aceasta nu a afectat însă moralul armatei noastre. Dimpotrivă, rezistența era tot mai îndârjită. Pe acest fond a avut loc ”Șarja de la Robănești”.
Suntem în dimineața zilei de 10 noiembrie 1916, pe o vreme închisă, cu ceață deasă. Lupte îndârjite se dau în împrejurimile Craiovei, ocupată de trupele germane încă de la începutul lunii octombrie. Escadroanele 1, 3 și 4 din Regimentul 9 Roșiori ajung la aproximativ 800 m de pădurea Perșani, ocupată de trupele germane. Nu peste multă vreme sosește locotenentul Anghel Mora cu ordin de la comandantul de regiment ca unul dintre cele trei escadroane să șarjeze o baterie de artilerie inamică aflată la liziera pădurii Perșani. Comandantul Escadronului 3, căpitanul Alexandru Filittim se oferă din proprie inițiativă să efectueze șarja cu escadronul său. Era, fără doar și poate, un atac sinucigaș: se miza ca măcar un sfert din cele „110 săbii” aflate sub comanda sa să ajungă în poziția de tragere a bateriei inamice și să o măcelărească. Acestor tineri eroi li se alătură și sergentul Gheorghe Donici, în vârstă de 64 de ani, veteran al Războiului pentru Independență. El va apela la gestul suprem al cavaleriștilor, șarjând fără armă, cu capul descoperit.
În iureșul său, escadronul s-a lovit de focul ucigaș al unui grup de mitraliere, care au făcut ravagii. Din 110 cavaleriști, doar 18 au reușit să ajungă la pozițiile dușmanilor. Artileriștii germani, impresionați de acest spectacol unic, au fugit în grabă, părăsind poziția de tragere.
Căpitanul Filitti, deși a fost permanent în fruntea escadronului său, rănit la picior, a ajuns la câțiva pași de tranșeele inamice, calul său prăbușindu-se la explozia unei grenade, salvându-i în acest fel viața.
Luat prizonier și internat într-un spital din orașul Râmnicu Vâlcea, de cine credeți că a fost vizitat căpitanul Filliti? De însuși generalul Erich von Falkenhayn, comandantul Armatei 9 germane. Acesta și-a prezentat omagiile sale căpitanului român, dăruindu-i sabia sa în semn de respect și admirație. Generalul era și el cavalerist.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata