Jurnal din cana cu păsări. Sunt viu şi nemulţumit de mine

0 149

M-am trezit vineri dimineață, a mia oară… viu! Viu și nemulțumit de mine, viu și fericit că în jurul meu există oameni puternici și buni. Prea mereu sunt tentat să văd doar… negru în fața ochilor, repede să critic, repede să dau cu junghiul și sabia. M-am trezit vineri, 14 decembrie 2018, viu și pregătit să plâng. Să plâng că sunt neputincios, că nu am fost în stare să fac pentru copiii mei mai nimic, că nu am ridicat steagului acestei lumi nimic semeț. Îmi este tare rușine de mine cu mine și îmi este greu! Îmi doresc de multe ori să mă mai nasc o dată și să mă nasc orb. Dar repede îmi trece prin minte că mama mea iar ar suferi. Că a născut lumina orbilor. E vineri și sunt trist și plâng și acum pentru că nu am fost în stare să aduc echilibru în nimic. Sunt trist pentru Kira, câinele fiului meu frumos și bun, Codruț, un fel de Câine al Lui Dumnezeu care va trebui să petreacă o vreme în diaspora câinilor târzii, undeva spre marginea Bucureștilor la o canisă. Sunt obosit mie pentru scârba din mine care m-a înfrânt din nou. Sunt fericit pentru cei care sunt fericiți și trăiesc în armonie cu ai lor. Știți… la un ziar nu se prea obișnuiește să scrii poezii în rubrică. Dar… așa mă gândesc că e bine să subliniez, să încerc să atrag atenția că poezia nu este ultima roată de la învârtitoare, ci chiar garoafa care stă la reverul sfintei închipuiri. Cum e… psaltirea! De aceea, dacă ai noștri de la conducere îmi vor permite, vă dedic poemul care nu sfârșește. Din Toată inima mea!

de departe se aude cum suspină Dumnezeu
oamenii ies pe la porți
nu mai știi care sunt vii
care ridicând din morți
își fac mare crucea – tot mai des uitată
Domnul trece mai departe
poartă încuiată

de prin curți câinii dau să rupă lanțul
cineva le aruncă dumicatul
se reped și mușcă
împărțind păcatul

frigul iar dă semne înghețând târziul
prin icoane îngeri făcând focul
numai ea distanța scăpărând chibritul
a aprins luminii ghicind cu ghiocul

Doamne nu mă mai certa
am rupt din cămașa Ta
și-am șters lumii lacrima
că m-am înrudit cu ea.

Florian Silişteanu – un poet român printre ai lui
Vineri, 14 decembrie 2018, într-o cârciumioară din satul cu păsări

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata