Prozator, traducător şi autor de versuri, Constantin Argeşanu s-a născut la 17 septembrie 1892, în localitatea Târgu Dealului, astăzi orașul Ştefăneşti, judeţul Argeş, și a decedat la 19 ianuarie 1964, la Bucureşti. Fiu al Zafirei (născută Popescu) şi al lui Emanoil Argeşanu, protagonistul nostru a absolvit liceul la Piteşti, apoi a urmat cursurile unor institute militare la Bucureşti şi Potsdam, devenind ofiţer de geniu.

A fost comandant al Aeronauticii Regale Române

Constantin Argeșanu participă la Primul Război Mondial, iar mai târziu (1926-1927) se reprofilează la şcoala de pilotaj din Tecuci. Ca ofiţer de aviaţie, primeşte posturi de comandă, mai întâi la Iaşi (1928-1937), apoi la Bucureşti, atingând apogeul carierei între 1944 şi 1947, când, general fiind, deţine funcţia de comandant al Aeronauticii Regale Române. Membru al Societăţii Scriitorilor Români, a avut şi după 1948 unele atribuţii în conducerea Uniunii Scriitorilor. Începând din 1908, a colaborat intens la periodicele vremii, între care, în mod susţinut, la „Dumineca”, „Universul literar”, „Greierul” (Iaşi), „Adevărul literar şi artistic”, „Rampa”, „Opinia”, „Tot”, „Cadran” (Iaşi), unde a făcut parte din redacţie, „Aripi româneşti”, „Poporul” (ca prim-redactor), „Papagalul”, „Aripi noi” şi multe altele, cu versuri, proză și articole. Iniţial, a semnat Const. Em. Popescu-Piteşti, C. Em. P. Argeşan, apoi şi C. Arg., C.P. Argeşel, Don Carlos, Ion Brambura, Nichifor Coţcariul. Publicistica sa cuprinde, cu puţine excepţii, articole despre teatru.

Câteva dintre prozele lui Argeşanu au fost traduse în limba rusă

Debutul lui Argeşanu, cu versuri în „Veselia” (1908), indică înclinaţia spre umor, gen potrivit atât temperamentului său, cât şi posibilităţilor de exprimare literară. Cronicile rimate, câteva seriale umoristice din reviste sunt, în general, spirituale, spumoase, cu efect bine calculat. În paralel însă, Argeşanu publică şi versuri în care sentimentul singurătăţii, suferinţa vin din insatisfacţia faţă de întâmplările comune ale vieţii. Tristeţea fără nume, rău atribuit mai degrabă condiţiei umane, generează şi lirismul sumbru din prima lui carte de versuri, „Cântecele tavernei” (1922). Autorul îşi afirmă conştiinţa de poet damnat, care a scris într-o „carte blestemată” despre „adevărul vieţii” împreună cu Al. Bibescu, semnează şi o insignifiantă dramă în versuri, „Ferdinand Catolicul” (1929). Cea mai importantă faţetă a scrisului său - umorul - este ilustrată de proză, în mare parte apărută doar în periodice. Cu supratitlul „Vacanţele unui trubadur” sau separat, el a publicat schiţe care tratează, într-o manieră uşoară, glumeaţă, aspecte ale vieţii citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul „Drumuri albastre” (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviaţiei militare româneşti, într-o atmosferă uşor exaltată. Dar nonşalanţa ostentativă a aviatorilor, bravada, distanţa dintre gestul teribilist şi efectul rizibil, reacţiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schiţe mai „terestre”, în care apar stereotipii şi obtuzităţi militare, îl apropie de ironistul Gheorghe Brăescu. În „Ţambalul lui Chiran” (1949) şi în „Pilot fără noroc” (1958) apar şi câteva schiţe care demonstrează virtuţi în creionarea rapidă a unei scene, în desfăşurarea cu o naturaleţe concisă a dialogurilor, în formularea lapidară a poantei sau în „reconstituirea” suculentă a unor exprimări agramate sau argotice. Câteva dintre prozele lui Argeşanu au fost traduse în limba rusă. În colaborare sau singur, a tradus numeroase versiuni în română din literatura rusă şi sovietică (Aleksandr Puşkin, Anton Cehov etc.).

Opera literară

Opera literară a generalului Constantin Argeșanu cuprinde: „Cântecele tavernei”, Bucureşti, 1922, „Ferdinand Catolicul” (în colaborare cu Alexandru Bibescu), Bucureşti, 1929, „Drumuri albastre”, Bucureşti, 1937, „Ţambalul lui Chiran”, Bucureşti, 1949, „Pilot fără noroc”, Bucureşti, 1958, „Rasskazî (Povestiri)”, prefaţă de Geo Dumitrescu, Bucureşti, 1961. În privința traducerilor menționăm: Anton Cehov, „Nuvele”, Bucureşti, 1949 (în colaborare cu Val. Cordun), Nikolai Virta, „Bătălia Stalingradului”, Bucureşti, 1950 (în colaborare cu Val. Cordun), „Antologia poeţilor decembrişti. 1826-1951”, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu Claudia Millian şi Demostene Botez), V. Matev, „În taigaua Narîmului”, Bucureşti, 1953 (în colaborare cu M. Zarie), E. Samuilenoc, „Noroc vânătoresc”, Bucureşti, 1954 (în colaborare cu Silvian Iosifescu), K. Simonov, „Suvorov”, Bucureşti, 1955, S.N. Sergheev-Ţenski, „Epopeea Sevastopolului”, I-II, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu L. Pop), Alexander Iaşin, „Aliena Pomina”, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu Mihu Dragomir).

Fotografia carte poştală

Fotografie carte poştală (imprimată pe verso, conform rubricilor unei C.P.) care îl reprezintă pe comandorul aviator Constantin Argeşanu (1894 -1964). Constantin Argeşanu a fost comandorul Flotilei I Aviaţie de la laşi. Imaginea portret îl reprezintă în uniformă de gală cu epoleţi şi trese de comandant aviatori cu 7 decoraţii, între care Steaua României, iar pe piept are Crucea în grad de Cavaler. Fotografia îl reprezintă din profil pe eroul comandant participant la luptele de la Mărăşeşti din Primul Război Mondial. Pe spate se află înscrisul olograf al inginerului I. Dumbravă, care ne furnizează informaţia despre „Comandor Aviator Argeşanu Constantin, Comandantul Flotilei I Aviaţie”, cu ştampila donatorului şi data când a fost făcută însemnarea. Constantin Argeşanu a fost şi scriitorul (prozator) care a redactat o serie de lucrări legate de aviaţie şi colegii săi aviatori, ca de exemplu: „Pilot fără noroc” (1958), „Ţambalul lui Chiran” (1949).

Carnetul de brevet

8 02Carnetul de brevet conţinea iniţial două file cartonate, care menţionează confirmările în anul 1925 referitoare la brevetul de observator aerian militar, iar în 1927 de pilot aviator militar. Pe copertele cartonate de culoare maro şi înscrisul imprimat cu litere aurii, iar pe revers se află date de stare civilă şi semnalmentele fizionomice ale deţinătorului. În continuare găsim o anexă a brevetului de personal navigant militar, eliberat aviatorului maior Argeşanu Constantin în data de 01.05.1931, cu 6 file ce conţin instrucţiuni şi pagini pentru vizele periodice medicale. Pe copertă: România, stema Regatului României, Ministerul Armatei, Inspectoratul general al Aeronauticii, Brevet de personal navigant militar.

Publicat în Discovery