Miercuri, 15 Noiembrie 2017 20:30

Filofteia Băşoiu, eroină în rezistenţa armată anticomunistă din zona Nucşoara

Scris de M.I.
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ca în majoritatea regiunilor ţării, şi în judeţele Argeş și Muscel românii s-au împotrivit, sub diferite forme, instaurării dictaturii comuniste. Fief al liberalilor şi al ţărăniştilor deopotrivă, cele două judeţe şi-au dat obolul de sânge în lupta inegală cu regimul impus de sovietici. În cele ce urmează puteți citi fragmente din volumul în pregătire „Rezistenţa armată anticomunistă în judeţele Argeş şi Muscel (1948-1958)” în ceea ce o privește pe Filofteia Bășoiu, o adevărată eroină în rezistența armată anticomunistă din zona Nucşoara.

A fost contactată de Elisabeta Rizea pentru a-i ajuta pe luptătorii din munţi conduşi de Toma Arnăuţoiu

Filofteia Băşoiu s-a născut la 13 noiembrie 1913, în satul Pârâieşti, comuna Stăneşti, judeţul Muscel. A fost căsătorită cu Nicolae Băşoiu, născut la 16 aprilie 1900, şi împreună au avut trei copii: Ion, Gheorghe şi Maria Băşoiu. A fost casnică şi s-a ocupat de creşterea copiilor, dar şi de munca la câmp şi, când avea timp, lucra la maşina de cusut. Era considerată de săteni ca una din cele mai harnice femei din Stăneşti. Lucra la războiul de ţesut macaturi, plocate, fote sau ii. Modelele pentru costumele naţionale erau create de ea şi se spune că erau deosebit de frumoase. Mai mică decât soţul ei, îl asculta orbeşte pe acesta. Muncea zilnic împreună cu toată familia, inclusiv copiii, din zori şi până în noapte. Soţul său cumpărase multe oi, avea doi cai, mai multe vaci etc. De asemenea, Nicolae Băşoiu lua în arendă în fiecare an câte un munte unde ducea pe timpul verii oile sale şi ale multor săteni. Baciul de la stână, tatăl lui Nicolae Băşoiu, era renumit pentru calitatea brânzei şi cantitatea dată. Filofteia Băşoiu pregătea tot timpul merindele pentru baci şi ciobanii de la munte. Acestea erau trimise prin soţul său cu caii sau prin copilul lor, Ion Băşoiu. În anul 1950, împreună cu soţul său şi fiul lor Gheorghe, au fost contactaţi de Elisabeta Rizea (verişoara lui Nicolae Băşoiu) pentru a-i ajuta pe luptătorii din munţi conduşi de lt. Toma Arnăuţoiu. A acceptat pentru că aşa a hotărât soţul. Fraţii Arnăuţoiu şi alţi luptători veneau din când în când la ei acasă, în timpul nopţii, şi erau cazaţi într-o saia (o stână cu o odaie unde stătea şi dormea ciobanul). Această saia se afla la aproximativ 500 m depărtare de casă, pe un deal, şi pe perioada primăverii şi verii era părăsită. Filofteia Băşoiu le pregătea mâncarea şi le-o lăsa într-o traistă lângă o fântână. Când fraţii Arnăuţoiu împreună cu alţi luptători plecau de la saia, duceau cu ei alimente (brânză, fasole, pastramă etc.) şi haine (bocanci, mintene, pantaloni de pănură neagră etc.). Mare parte din aceste lucruri erau confecţionate de Filofteia Băşoiu la război şi cusute cu maşina de cusut.

Alte acţiuni de ajutorare a luptătorilor din munţi

Filofteia Băşoiu a fost implicată şi în alte acţiuni de ajutorare a luptătorilor din munţi. O acţiune foarte riscantă a fost aceea de la Câmpulung. Soţul său, Nicolae Băşoiu, a trimis-o la Câmpulung, la preotul Ilie Dragomirescu, pentru a aduce de la acesta bani pentru partizani. I-a pregătit căruţa şi i-a pus mult fân pentru cei doi cai. A ajuns la Câmpulung pe la prânz şi preotul i-a spus să mai stea ca să se odihnească caii. În acest timp, preoteasa i-a adus 300 de lei, a pus-o să-şi dea fota jos, să-şi dezlege brâul. Apoi, amândouă au pus banii în brâu (acesta era lucrat din lână şi se purta îndoit) şi s-a încins cu fota peste el. În timp ce preoteasa o pregătea de drum, preotul a pus în căruţă, sub fân, mai multe arme procurate de la unitatea militară din Câmpulung prin intermediul unui subofiţer magazioner. A plecat din Câmpulung spre seară, când soarele se mai domolise. Pe drumul Câmpulung-Domneşti i-a fost tare frică. Totuşi nimeni nu a întrebat-o nimic, deşi s-a întâlnit cu mai multe persoane care circulau pe jos sau cu căruţele. La un moment dat a adormit când trecea prin satul Slănic, dar caii au ştiut drumul şi astfel după miezul nopţii a ajuns acasă, la Stăneşti. Soţul a luat banii şi a întrebat-o dacă preotul i-a dat şi arme iar ea i-a răspuns că nu. El a mers la căruţă, a căutat în fân şi a scos de acolo câteva arme. Filofteia Băşoiu a rămas încremenită de spaimă, ea neştiind de arme. Tot de la preotul din Câmpulung a adus medicamente după ce, în 1956, Maria Plop născuse fetiţa al cărei tată a fost Toma Arnăuţoiu. La câteva săptămâni după ce Maria Plop a adus pe lume fetiţa, pe Ioana, Filofteia Băşoiu a mers la Domneşti, la magazinul lui Lepărău (acesta avea şi el legături cu partizanii), de unde a cumpărat hăinuţe pentru copil şi câţiva metri de pânză flauşată pentru scutece.

A fost interogată zilnic, bătută, ţinută nemâncată și nedormită

La începutul lui iunie 1958, după ce soţul şi fiul său Gheorghe au fost arestaţi, a sosit şi rândul Filofteiei. În jurul prânzului, fetiţa sa de 11 ani venise acasă cu vaca de la păscut. Se pregăteau să pună masa împreună cu bunica Elisabeta. Dar tocmai atunci în faţa porţii a oprit maşina Securităţii cu cinci securişti în ea. I-au spus să-şi schimbe hainele pentru că va merge cu ei să dea o declaraţie. A înlemnit de spaimă deoarece bănuia ce o aşteapta. Fetiţa, Marioara, nu prea înţelegea ce se întâmplă cu mama ei. Când a văzut că aceasta se îndreaptă spre maşină flancată de doi securişti, a început să plângă, s-a repezit la mama ei, a prins-o de fotă şi, cu toate ameninţările securiştilor, nu i-a dat drumul. Fetiţa ţipa astfel încât toţi locuitori de pe Valea Lupului au ieşit la porţi şi priveau îngroziţi la această scenă. Securiştii, puşi într-o situaţie neplăcută, i-au spus fetiţei că mama ei va reveni acasă peste câteva ore, dar ea nu i-a crezut şi a rămas încleştată de Filofteia. Atunci ei i-au spus că o vor lua şi pe ea, dar să nu mai ţipe. Au luat-o împreună cu mama ei, au urcat în maşină şi au pornit spre Domneşti. La ieşirea din satul Stăneşti, maşina a încetinit, iar un securist a smuls fetiţa de lânga mama sa şi a aruncat-o jos ca pe un sac de cartofi, în strigătele disperate ale ei şi ale mamei sale. Într-un târziu copilul a fost găsit de o cunoştiinţă care, după multe insistenţe, a adus-o acasă la bunica sa. Filofteia Băşoiu a fost dusă la Securitatea din Piteşti, unde a început calvarul. Era interogată zilnic, bătută, ţinută nemâncată, nedormită. O luau la interogatoriu la ora 12 noaptea şi, supusă torturii, au obligat-o să-i spună pe toţi despre care ştia că i-au ajutat pe fraţii Arnăuţoiu. Au bătut-o şi au schingiuit-o până a spus aproape tot ce a făcut pentru acei nefericiţi.

A fost condamnată la 15 de ani de muncă silnică

Pentru că nu a vrut să vorbească despre fiul ei, securiştii i-au spus să-şi dea fota jos, iar părul să-l despletească. După care a început infernul. O loveau cu tot ce nimereau, au tras-o de păr în toate direcţiile, era plină de sânge pe ie, peste tot, iar durerile o înnebuneau. Ajungea dintr-un perete în altul, o loveau cu capul de pereţi, de masă. Dădeau cu scaunul, cu o scândură special folosită pentru bătaie, o înjurau în toate felurile, răcneau la ea şi au luat pistoalele îndreptându-le spre corpul său încât au înnebunit-o. A cedat fizic şi psihic, a început şi ea să urle, îşi smulgea părul din cap şi striga la ei cât o ţinea gura: „Omorâţi-mă, împuşcaţi-mă, că nu mai pot!” Securiştii, nervoşi la culme că nu au mai scos nimic de la ea, au lovit-o până a căzut leşinată la pământ. De mult se făcuse noapte şi s-a trezit abia a doua zi, în celula în care se mai găseau câteva femei din Nucşoara. Nu a ştiut când au adus-o acolo şi nici cine a adus-o. Faţa ei era tumefiată, se umflase de nu i se mai vedeau ochii din orbite. Tot capul se făcuse cât o vadră. A zăcut acolo timp de o săptămână. Din când în când, venea să o vadă câte un infirmier, dar nu o ajuta cu nimic. La o săptămână, a început să bea apă, hrană lichidă, şi încet-încet şi-a revenit. Dar nu a vorbit cu nimeni şi nu a spus ce a păţit acolo. Camerele de tortură erau situate la subsol, ca să nu se audă răcnetele securiştilor şi nici ale celor chinuiţi. A urmat apoi procesul în care, pe baza Sentinţei cu numărul 174 din 12 septembrie 1959, Filofteia Băşoiu a fost condamnată la 15 ani de muncă silnică.

 

Citit 118 ori
Mai multe din această categorie: « Caleidoscop Caleidoscop »

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.