Miercuri, 31 Mai 2017 22:29

Pregătiri de război în Argeş şi Muscel în anii neutralităţii

Scris de M.I.
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Liniştea începutului de vară a anului 1914 a fost tulburată de evenimentul care a surprins omenirea şi a aruncat-o în cea mai mare conflagraţie cunoscută până atunci. Atentatul de la Sarajevo din 15/28 iunie 1914, căruia i-a căzut victimă moştenitorul tronului Austro-Ungariei, Franz-Ferdinand, oferea marilor puteri europene pretextul declanşării conflictului.

Refuzul Serbiei de a răspunde tuturor cerinţelor din ultimatum şi eşecul marilor puteri de mediere şi menţinere a păcii au aruncat omenirea în „marele război”. La 15/28 iulie 1914, Austro-Ungaria declara război Serbiei, urmată de declaraţii în lanţ din partea celorlalte state. Întrebarea ce frământa atât cercurile politice şi opinia publică românească, cât şi pe cele două grupări politico-militare, Puterile Centrale şi Antanta, care, pentru poziţia strategică şi resurse de materii prime şi bogăţii, fiecare şi-ar fi dorit România de partea lor. În urma dezbaterilor a fost adoptată neutralitatea României.

În nordul Argeșului au fost aduse efectivele Corpului II al Armatei a II-a, condusă de generalul Averescu

În anii neutralităţii au fost adoptate o serie de măsuri de pregătire a teritoriului şi a populaţiei în vederea războiului. Este şi cazul judeţelor Argeş şi Muscel, învecinate la nord cu Transilvania. Aici au fost aduse efectivele Corpului II al Armatei a II-a, condusă de generalul Averescu, armată ce ocupa zona cuprinsă între Olt şi Putna. Din efective făceau parte şi regimentele argeşene: Regimentul 4 Infanterie Argeş, Regimentul 6 Artilerie (cu sediul la Piteşti), Regimentul 30 Infanterie Muscel şi Regimentul 70 Infanterie (cu sediul la Câmpulung). În vederea mobilizării, pentru o mai bună executare a ordinelor date de Ministerul de Război, au fost înfiinţate, prin ordinul din 29 aprilie 1916, două organe superioare de control: Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale şi Inspectoratul General al Poliţiei. În anul 1915, Ministerul de Război a facilitat absolvenţilor de liceu şi celor de învăţământ superior să obţină gradul de sublocotenent în rezervă în urma unei şcolarizări de două luni pe lângă instituţiile speciale de învăţământ din subordinele comandamentelor, ceea ce a dus la creşterea numărului cadrelor de comandă de subunităţi. Răspunzând ordinului Ministerului, cadre didactice şi absolvenţi de liceu din cele două judeţe au urmat cursurile şcolii militare de două luni, astfel că procentul învăţătorilor deveniţi ofiţeri de rezervă a fost de peste 50% raportat la numărul lor. Dintre cadrele didactice care au solicitat să fie primite la şcolile de ofiţeri de rezervă din Bucureşti şi Iaşi, cei mai cunoscuţi erau: Ion N. Boieresc, Ion Mihalache, Dumitru Mihalache, Ilie Patraulea și Dumitru Udrescu. Cele două judeţe şi-au adus contribuţia la aprovizionarea armatei cu materiale şi produse necesare pe timpul mobilizării. În baza Regulamentului şi a Legii Rechiziţiilor, au fost adoptate măsuri privind stabilirea depozitelor de subzistenţă ale armatei şi a comisiilor mixte de primire şi repartiţie a rechiziţiilor în caz de mobilizare.

În cele două judeţe s-au stabilit mai multe centre de primire a rechiziţiilor

În cele două judeţe s-au stabilit mai multe centre de primire a rechiziţiilor la care au fost desemnaţi militari. Principalele produse rechiziţionate au fost: fânul, animale, lemnul, cereale, zarzavaturi, pometuri. S-au fixat, prin ordinul Prefecturii Argeş, centre de strângere şi presare a fânului, înştiinţându-se administratorii plăşilor de locaţiile respective. În condiţiile mobilizării, pentru animalele rechiziţionate de la locuitori, Prefecturile şi Poliţiile trebuie să elibereze adeverinţe. La sfârşitul anului 1915, prefecturile primeau de la Ministerul de Interne dispoziţii să prezinte situaţia cu hrana, furajele şi articolele de subzistenţă existente pe teritoriul judeţelor. Desigur că şi organizarea serviciului sanitar a constituit o preocupare de bază prin înfiinţarea unor spitale temporare a căror dotare să fie asigurată de autorităţi sau particulari (Societatea „Matroana” a doamnelor din judeţul Argeş). Toate aceste acţiuni şi măsuri adoptate în perioada neutralităţii demonstrează că, la nivelul administraţiei centrale şi locale, intrarea României în război devenise o certitudine. Intrarea României în război a fost hotărâtă de Consiliul de Coroană de la Cotroceni la 14/27 august 1916, prin declararea stării de război cu Austro-Ungaria, după semnarea cu zece zile înainte a Convenţiilor politice şi militare cu reprezentanţii statelor Antantei, care au oferit anumite garanţii României. În noaptea de 14/27 spre 15/28 august au fost chemate sub drapel toate forţele militare române, în conformitate cu Planul de campanie ale cărui detalii au fost consemnate în documentul Proiectului de operaţiune în vederea unui război contra Puterilor Centrale: România aliată cu „Quadrupla Alianţă”, cunoscut şi sub numele de ipoteza „Z”. Acesta prevedea purtarea unui război pe două fronturi şi anume pe frontul de nord-vest, contra Puterilor Centrale și pe frontul de sud, contra Bulgariei.

Argeşenii şi muscelenii au participat la cele mai importante acţiuni militare din anii 1916-1917

8 02Argeşenii şi muscelenii au participat la cele mai importante acţiuni militare din anii 1916-1917, dându-şi jertfe de sânge şi acoperindu-se de glorie. La decretarea mobilizării, majoritatea unităţilor argeşene şi muscelene se aflau dispuse deja la frontieră. Trecerea frontierei a fost deschisă de unităţile Regimentului 30 Muscel, primul ofiţer român căzut la datorie fiind ajutorul comandantului regimentului, lt. Col. Poenaru Bordea. Aceste unităţi au participat la luptele din sud-estul Transilvaniei, Sibiu, Braşov, culoarul Rucăr-Bran, la Dunăre, la Flămânda, în bătălia Bucureştilor, în pasurile Predeal şi Bratocea şi în memorabila bătălie de la Mărăşti. Zona Bran-Rucăr era de importanţă strategică deosebită pentru că deschidea două căi de înaintare: prin Rucăr-Dragoslavele-Stoeneşti spre Târgovişte şi de aici spre Bucureşti sau ocuparea oraşului Câmpulung deschidea drumul spre Piteşti apoi spre Bucureşti. Timp de peste o lună a fost teatrul unor ample operaţiuni militare. Femeile s-au implicat şi ele, asigurând aprovizionarea trupelor. Grupul „Nămăieşti”, constituit pentru a opri înaintarea trupelor inamice spre Câmpulung sau Târgovişte, şi-a făcut datoria, respingând atacurile conduse de generalul Morgen. După străpungerea frontului de la Jiu şi înaintarea trupelor generalului Kraft spre Câmpulung, a fost ordonată retragerea. Judeţele Argeş şi Muscel intră sub ocupaţia militară a Puterilor Centrale.
sursa: Buletin Cultural Rovine

Citit 361 ori
Mai multe din această categorie: « Caleidoscop Caleidoscop »

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.