Miercuri, 13 Decembrie 2017 22:07

Scriitorul George Baciu, la 55 de ani

Scris de Denisa Popescu
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Luna trecută, scriitorul și profesorul, doctor în istorie, George Baciu, a împlinit 55 de ani. Prilej de cântărit, de măsurat, mai ales cu inima, câtă iubire, câtă credință și câtă literatură duce cu el în această lume.

De fel din Corbi, George Baciu și-a legat existența de Domnești. La Domnești a trăit ani buni, predă acolo,  acolo a înființat o fundație, a condus un liceu și o casă de cultură și a ridicat, ca din pământ, împreună cu prof. Ion Hiru, o revistă. Prima și singura, în acest moment, din zona rurală a Argeșului. „Pietrele Doamnei” a apărut în 2006. În 2017, se bucură de o audiență largă, atât în țară, cât și în străinătate. Mozaicul de rubrici, dar în special felul unic în care actualitatea își face loc în albumul vechi, de familie, al comunității de la țară, au atras și continuă să atragă intelectuali de toate vârstele și cu perspective diferite asupra realității românești.
9 baciu02Astăzi, George Baciu se laudă, și pe bună dreptate, cu 18 cărți – poezie, roman, eseu, monografie. Placheta de proză poetică „Cincizeci și cinci”, lansată la Biblioteca Județeană Argeș, la câteva zile după aniversare, este o lungă și extrem de sinceră scrisoare către cei care-l cunosc, l-au cunoscut, au fost, mai sunt, care l-ar putea strânge la piept, în ultimă instanță, o scrisoare către el însuși. George Baciu încearcă să se surprindă în varii etape ale trecerii prin viață, o viață cu multe capcane și ispite lumești. În tablourile acestea, este liric, poet năbădăios. Încearcă să se înțeleagă, însă, și dincolo de simțuri, să se gândească, să se construiască - o conștiință vie, dispusă să primească adevărul în obraz, să fie lovită cu adevărul, de adevăr. Aici, apelează la concepte, la teorii, la aforisme, enunțurile devin greoaie, pierd din intensitate, consumă prea mult aer. Cu siguranță că, instinctiv măcar, autorul realizează ce se întâmplă, pentru că simte nevoia să puncteze, la răstimpuri, cu câte o bornă lirică, salvatoare - „singurătățile se sparg de tălpile nopții, sângerând ca o lehuză...”; „mi-am dat seama că te iubesc, simțindu-l pe Dumnezeu cum se joacă cu coastele mele, de parcă ar lua lumea de la capăt...”; „satul începe să se ofilească asemenea bunicului care, în fiecare dimineață, caută drumul spre cimitir...”; „am fost martorul nașterii mele, era noiembrie despicat pe buze, degetele vremii mă țineau mângâindu-mi lutul alb...” Și exemplele pot continua.
La 55 de ani, George Baciu a reușit să fie mai aproape de el însuși cu un volum de lirică introspectivă. Felicitări și la cât mai mult, mai înalt, mai adânc!

Citit 172 ori

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.