Opinii (663)

Dragă viitor primar,
Nu îți știu încă numele. Sunt vreo zece variante. Infinit mai puține ca la Loto. S-ar putea să te cheme chiar Tudor Pendiuc. Din nou. Vorbesc la per tu. Scuze. Poate suna aparent a insolență. Dar nu e. Pentru că deocamdată nimeni nu îți știe numele. De ce îți scriu încă de acum, cu două luni înainte de alegeri? Pentru că îmi pasă de Piteștiul în care m-am născut, m-am dezvoltat și în care trăiesc. Pentru că îmi iubesc orașul și nu îmi place deloc ce îi fac autoritățile în ultimii ani. Nu îmi place că în din ce în ce mai multe zone Piteștiul arată ca un Frankenstein urban, o hidoșenie arhitectonică. Da, știu, când domnul viceprimar Cornel Ionică o să citească rândurile astea o să spună din nou că așa a fost proiectul și că Primăria Pitești nu a putut face nimic. Și din nou o să îl contrazic și o să îi spun că Primăria Pitești și locuitorii săi sunt beneficiarii acestui proiect de aproape o mie de miliarde. Iar ca beneficiar ai tot dreptul legal din lume să faci modificări la proiect, fie ele și radicale. Numai că nimeni nu a făcut nimic. Și în loc să avem mai multă verdeață la Pitești, avem și mai multe pavele, și mai multe pubele. În fine... Are nevoie de atât de multe Piteștiul, de la operații estetice, până la locuri de muncă și investiții... Ce te-aș ruga, viitorule primar, ar fi ca înainte să începi campania electorală, cu inerentele atacuri la contracandidați și volume întregi de promisiuni, să te plimbi măcar vreo câteva ore săptămânal prin cartierele Piteștiului. Și să ai cu tine o agendă, câteva pixuri, un aparat de fotografiat. Să fii un simplu cetățean înainte de a fi primar. Să vezi problemele orașului pe viu, să vorbești cu oamenii, să le asculți păsurile, să le notezi, să te gândești la soluții fezabile și nu fantezisto-electorale. Să vii cu propuneri sustenabile și nu cu povești de adormit alegătorii. Poate chiar să faci un plan de management.
Știu, în clipa în care o să ajungi în biroul de primar o să te gândești sigur și la propriile beneficii. E normal să îți iasă și ție ceva, nu? Nu te condamn. Și eu m-aș gândi să îmi fie bine și mie și familiei mele dacă aș ajunge primar. Dar m-aș gândi să fac și cât mai multe pentru Pitești, pentru cei care m-au votat. Greșesc cu ceva?
Și te mai rog ceva, viitorule primar cu nume încă necunoscut. Să iei în echipa ta oameni care înainte de toate să fie buni administratori și să lași partea cu politica la intrarea în Primărie. Să nu te gândești că Primăria Pitești e un SRL din care se poate scoate profit fără număr. S-au mai gândit și alții la asta, au scos profit și apoi au început să facă drumuri dese la DNA și în instanțe.
Și îți mai spun un lucru, dragă viitorule primar al Piteștiului. Focalizează-te pe fapte și soluții pentru oraș, nu pe critici și atacuri la adversari. La ora actuală, Piteștiul are nevoie de foarte puține cuvinte și de foarte multe fapte. Are nevoie de un sistem de sănătate care să fie reabilitat din temelii, de investitori puternici care să fie atrași să aducă zeci de milioane de euro și să dea de lucru la mii de oameni, are nevoie de locuri de joacă (cele vechi au fost făcute una cu pământul de proiectul de reabilitare urbană) pentru copii. Piteștiul nu mai trebuie să fie un oraș în care se dau pe bandă rulantă autorizații pentru chioșcuri hidoase de covrigi ori de haine second-hand. Piteștiul nu mai trebuie să fie un oraș-bazar de mâna a doua. Piteștiul trebuie să fie un oraș european din care să nu îți dorești să pleci. Ce zici, domnule viitor primar, te bagi în afacerea asta?
Cu speranţă,
Denis Grigorescu

De ce cred că Pendiuc va candida? Pentru că nu mai are ce pierde. După ce ai simţit răcoarea râncedă a arestului, umilința cătușelor expuse public și hipotermia instalată din cauza sechestrului pe casă și pe bunuri, plus inculparea copilului în același dosar cu tine, puține lucruri îți mai rămân de socotit pe lumea aceasta. Asta dacă ești primar și aproape jumătate din viața ta ai fost obișnuit ca în fiecare dimineață să guști puterea absolută într-un oraș important al României, cum e cazul lui Tudor Pendiuc. Se spune că din servicii, însă cred că este valabil și pentru politică, nu se iese decât cu picioarele înainte. La fel de adevărat este și că, în politică, orgoliul combinat cu răzbunarea dă un amestec la fel de toxic precum cel din clubul Colectiv. Din câte mă pricep eu să înțeleg, meciul lui Tudor Pendiuc este în primul rând cu PSD, partidul ingrat pe care crede că l-a ținut ancorat la putere vreme de 15 ani, cam de prin 2000, de când i-a devenit membru și care acum i-a întors spatele.  Și cum voturile de la Pitești reprezintă cam o treime din coșul electoral la nivel de județ, Tudor Pendiuc consideră că, fără el, PSD pierdea demult puterea în Argeș. Prin urmare, gradul de probabilitate ca Pendiuc să candideze este foarte mare și cred că o va face din postura de independent. Cât să dea șah, poate și mat, PSD-ului, un partid ce pare incapabil pe moment să-i ridice mănușa, dovadă că bâjbâie în a scoate în față un candidat.
Prin urmare, candidatul pe stânga va fi Tudor Pendiuc. Cine îi va fi challenger pe dreapta eșichierului politic? Foarte probabil Mircea Andrei, după desfășurarea de forțe din ultima perioadă în care Partidul pentru Argeș și Muscel face achiziții nu doar pe bandă rulantă, ci și de top, cum e cazul primarului în exercițiu de la Curtea de Argeș, Nicolae Diaconu. În plus, Andrei nu mai trebuie să inventeze apa caldă în materie de antipesedism fiindcă a fost dintotdeauna adversarul de moarte al acestui partid în Argeș. Dacă există un politician de care Nicolescu, Pendiuc și nucleul dur al PSD s-au temut întotdeauna în acești ultimi patru, cinci ani, acela a fost și este Mircea Andrei. Cu toți ceilalți, PSD a negociat, i-a adormit sau i-a cumpărat.
Prin urmare, finala de la Primăria Pitești se va juca dur și cu casa închisă și, pe datele de acum, cele mai multe bilete la pariuri le vând Tudor Pendiuc și Mircea Andrei. Asta nu înseamnă însă că nu pot apărea și surprize, atât pe dreapta, cât și pe stânga eșichierului politic. Le așteptăm.
Gabriel Grigore

Florin Tecău, Pavel Bîrlă și Constantin Dîrzan au mai multe în comun. Iar cea mai importantă trăsătură a celor trei domni e că sunt specialiști autorizați în cuvinte și proiecte fără acoperire. Dacă i-ați fi auzit până acum aproape un an cum vorbeau despre proiectul stațiunii Molivișu ați fi putut jura că acolo se va face capitala ski-ului european și mondial, mai ceva decât Zermatt, Zell am See ori Davos. Cuvinte și detalii pompoase și megalomane, supradoze de siguranță emanată de parcă ar fi venit deja Bill Gates ori Mark Zuckerberg cu o valiză uriașă cu peste 730 miliarde lei vechi, la cât se ridică valoarea proiectului, dintre care cea mai mare parte revine de plată Uniunii Europene. Numai că probabil oficialii de la Bruxelles nu au știut că oficialii noștri sunt balcanici, și asta nu în sensul bun al cuvântului. De ce? Pentru că din cauza numeroaselor nereguli, inclusiv amânări și întârzieri fără număr, proiectul a ajuns dosar la DNA și va fi reziliat, după cum a spus-o săptămâna trecută și Liviu Mușat, directorul ADR Sud Muntenia, și el cercetat de... DNA, dar pentru alte proiecte. Domnul Mușat a declarat în cadrul conferinţei de presă a Consiliului Judeţean că proiectul „Molivişu” nu mai poate continua, odată cu noile instrucţiuni şi proceduri. Mai mult, acesta a afirmat că staţiunea de schi de la Molivişu este vizată de DNA. „Am întrebat la DNA dacă există un dosar privind proiectul şi mi s-a spus că da, încă din 2012”, a afirmat Liviu Muşat. Și, ca într-un film cu două lumi paralele, în timp ce directorul ADR Sud-Muntenia spune că, legal, proiectul „Molivişu” nu va putea fi continuat, deoarece nu mai pot fi accesate fonduri europene în acest sens, preşedintele Consiliului Judeţean, Florin Tecău, insista că pârtia de schi de la Molivişu se va realiza. „Consiliul Judeţean nu abandonează proiectul. Am intrat în 2012 în proiect, a fost de la început un proiect foarte complex. Sper să găsim soluţii. Este mai bine aşa decât să căutam vinovaţi”, spunea Florin Tecău săptămâna trecută. Nu-i așa că e o declarație demnă de noaptea minții? Sau poate că nu. Poate că domnul Tecău se referea la un proiect Molivișu făcut din piese LEGO... Numai că domnul Tecău, cât și domnii Dîrzan și Bîrlă uită ceva. Uită declarațiile pe care le-au făcut în ultimii doi ani. Declarații ce, combinate cu prezentul dezastruos al proiectului Molivișu, sună penibil cât cuprinde. Sună a praf în ochi, inclusiv în ochii Uniunii Europene. Să facem mai jos cronologia declarațiilor de tot râsul și fără nicio acoperire. 
10 septembrie 2014. „Apreciez că proiectul Molivişu intră în linie dreaptă“, spunea preşedintele CJ Argeş, Florin Tecău. La rândul său, Constantin Dîrzan, managerul de proiect, declara: „Niciodată nu a stat atât de bine ca acum proiectul. Constructorii au reluat lucrările, dublându-şi capacitatea de lucru, au început cu drumul comunal, care a fost lărgit. Pârtia de schi este defrişată. Din iarnă vom avea prima pârtie de schi la Molivişu, iar până vor fi montate la anul instalaţiile de transport, vrem să închiriem o instalaţie de telescaun“.
Aprilie 2015. Prezenţi în cadrul conferinţei de presă a Consiliului Judeţean Argeş, preşedintele ADI Molivişu, Pavel Bîrlă, şi managerul de proiect, Constantin Dîrzan, se arătau optimişti în ceea ce priveşte şansele de reuşită ale proiectului viitoarei staţiuni montane de la Molivişu: „Proiectul continuă, se derulează şi sigur va fi finalizat”.
Octombrie 2015. Șeful județului pleacă în China o săptămână ca să aducă investitori de acolo în Argeș, spunând inclusiv că va încerca să-i convingă pe oamenii de afaceri din China să vină și să investească în stațiunea de schi de la Molivișu. Au trecut aproape șase luni de la vizita în China și n-am văzut niciun chinez venind la Consiliul Județean Argeș. N-am văzut nici cea mai mică declarație făcută de șansele unei investiții a chinezilor în județul nostru. Probabil că domnul Tecău își dorea mai mult să se plimbe prin China, iar pretextul aducerii investitorilor a fost doar un pretext pe hârtie, ca să i se aprobe deplasarea. Acum, normal ar fi ca toți consilierii județeni să îl întrebe unde sunt investițiile chineze. Și dacă l-ar întreba, probabil că domnul Tecău ar face ochii mici precum ai asiaticilor și gura și mai mică.
Revenind la Molivișu, cu excepția consilierului județean Narcis Sofianu, care a luat atitudine constant vizavi de proiectul-bătaie de joc, nimeni nu a avut reacție. Și, în loc să avem o investiție care să atragă zeci de mii de turiști străini anual și multe miliarde la bugetele locale, avem doar un dezastru pe bani publici. Ce să-i faci, așa e când stai prea mult pe Facebook și uiți să faci ceva pentru dezvoltarea propriului județ, care în afară de minunata excepție numită Dacia, nu mai are alt motor.
Denis Grigorescu

Pendiuc șantajează PSD și PSD-ul pe el. El cu bruma de voturi pe care se prezumă că încă o mai are, partidul cu neincluderea lui pe listă din cauza dosarului de la DNA și tot ce decurge de aici: lipsa unei infrastructuri minime pentru un candidat, adică oameni în secțiile de votare, lipitori de afișe în cartiere și săgeți electorale la nivelul șefilor de scări de bloc și a președinților de asociații de locatari. În meciul Pendiuc-PSD, fiecare se ține pe fiecare cu botul în zăbală, conform standardelor de grotă ale politichiei argeșene. Judecând la rece, PSD ar putea câștiga alegerile la Pitești și fără Pendiuc. Foarte greu, dar le-ar câștiga. S-a cam fumat vremea liderului paternalist și a locomotivei electorale pe care o scoți din triaj o dată la patru ani ca să-i amețești pe cei 160.000 de acari tăuni, cât socotesc cu creionul chimic, așezat tacticos la ureche, contabilii de la partide că ar avea Piteștiul. Uitați-vă că, fără Nicolescu, după suspendarea acestuia în 2014, PSD a câștigat en fanfare parțialele la Consiliul Județean cu supergafeurul Tecău pe post de candidat. Și atunci despre ce vorbim? Despre candidatul superman sau despre candidatul maimuță din moment ce efectul electoral este același, catastrofic adică pentru dezvoltarea Piteștiului și a județului? În realitate, lucrurile în PSD Argeș, la Pitești și la Consiliul Județean, vor fi tranșate brutal de Ipsilanti de la București, adică de Liviu Dragnea. Iar asta înseamnă că pentru domnitorii fanarioți ai PSD de la Capitală, Argeșul nu e decât o arendășie pe care o vor oferi candidatului cu capul cel mai plecat. Adică celui care se va dovedi zbir cu pulimea din județ și preș față de șefimea de la București. Acum firmanul e la Dragnea, dar a fost și la Ponta și efectul a fost același din moment ce Prahova și Teleormanul ne-au luat cam tot ce înseamnă instituție deconcentrată importantă, decimându-ne influența ca județ. De ce s-a dus Tudor Pendiuc la București și de ce l-a ascultat fanariotul cu mustață de Alexandria preț de vreo două ore? Pentru că deconturile subterane dintre ei doi l-au obligat. Pentru Liviu Dragnea de Teleorman, Argeșul a fost și este doar o piață de desfacere pentru serviciile firmelor aflate pe orbita sa de influență, o arendășie pe care nu o oferă spre conducere decât slugilor cu dublă cetățenie, de Argeș și de Teleorman. Mediul de afaceri s-a cam prins că impotența politicienilor autohtoni ne-a transformat în pașalâc și începe să murmure. Oamenii de business din Argeș
constată pe pielea și firma lor că plătesc taxele la Ploiești și sunt verificați de Antifrauda de la Alexandria. Și că nimeni nu-i mai apără, ca și pe medicii care au amenințat la Pediatrie cu greva, pentru că Argeșul nu mai există ca județ. A devenit doar un punct de lucru al Fanarului de la București, care tocmește în funcții cheie arendași care să-i deservească interesele. Atât și nimic mai mult. Argeșul nu mai e județ demult. E doar o arendășie, oferită pe afaceri și principii de cumetrie.
Gabriel Grigore

Anunțându-și candidatura la președinția Consiliului Județean, Ion Mânzână a deschis ușa în PSD Argeș. Ca să vadă cine intră și cine iese pe ea. Ca să afle cum se poziționează taberele și cum viermuiesc familiile în cloaca de partid. Ca să vadă cum se ascut cuțitele pentru noaptea cuțitelor lungi. Ca să vadă cine e lupul și cine Scufița Roșie în această poveste care nu mai e demult o poveste, deoarece mediocritatea și lăcomia de funcții cu orice preț au transformat-o într-un thriller de serie B. Ca să creeze o minimă acțiune într-un partid care, atunci când nu vomită filme din categoria XXX ce aprind imaginația perverșilor pe Facebook, se complace în dramolete de Bollywood, gen Vandana sau Articolul 420. Mânzână n-a furat startul, cum mai zic unii, pentru că nu poate exista start la singura cursă pe care a dovedit PSD Argeș că o poate organiza în ultima vreme, cea de sărit garduri peste neuroni. În fond, ce a făcut altceva Mânzână decât să deschidă competiția într-un partid anesteziat din cauză că fermoarele nu mai sunt folosite la prohab, ci la gură? Doar competiția mai poate salva hipopotamul PSD Argeș de la dezintegrare prin delăsare, nepăsare și mai ales trădare. Uitați-vă cum un Tudor Pendiuc rănit de moarte și cu un picior în Beciul Domnesc ține în șah ditamai partidul, nefiind exclus să-i dea și mat la Primăria Pitești. Asta așa, ca un dos de labă de adio peste bot. Uitați-vă doar cum un partid mic iscat din aproape nimic, Partidul Scorpion înființat de Mircea Andrei pentru argeșenii și muscelenii care vor o alternativă la PSD în județul lor, a început să sâcâie deranjant, prin mușcătura lui, Partidul Pachiderm. Ca să concluzionez, competiția în interiorul PSD pentru președinția Consiliului Județean e ultima șansă pentru acest partid să se mai salveze în Argeș. N-am idee cine va fi candidatul final, între Manu, Mânzână și Tecău, ca să-i enumăr în ordine alfabetică pe cei care și-au exprimat intenția până acum. Știu însă că vital pentru PSD, ca o perfuzie la Terapie Intensivă, e să existe competiție reală și așezată pe argumente pragmatice, astfel încât primarii și activul de partid, acela cât mai e, să se poată alinia în spatele unui bărbat, nu a unei cârpe care-i tratează doar ca pe niște oi bune de muls pentru voturi. 
Gabriel Grigore

Miercuri, 02 Martie 2016 23:54

Criza bebeluşilor şi judeţul nimănui

Scris de

Ce am înțeles eu din criza bebelușilor? Dincolo de haosul brownian ce a pus stăpânire pe fiecare instituție, fie că vorbim de cea a Prefectului, a Consiliului Județean, a Direcției de Sănătate Publică, a celei Sanitar Veterinare sau de celelalte „n” direcții deconcentrate agățate în această criză. Și care a ales fiecare să comunice mai mult de frică și inevitabil prost, pe principiul că e mai bine să zici ceva, orice, chiar dacă nu știi încă despre ce este vorba, decât să nu zici nimic. Că altfel se supără presa, Bucureștiul, Bruxelles-ul, societatea civilă și ți se taie capul. Sângele pe pereți a ajuns cel mai eficient dezinfectant pentru frustrările publice. Teroarea comunicării, generată de acest sindrom al lui „deși nu știu ce vorbesc, trebuie neapărat să zic ceva”, a devenit mai periculoasă decât bacteria, virusul sau Dumnezeu mai știe ce ne omoară bebelușii. Ce-am înțeles eu, ca argeșean, din efectele imediate ale crizei bebelușilor? Că pe noi, ca județ, nu ne mai apără chiar nimeni. Că suntem singuri pe lume și că Argeșul, regret să o spun, a ajuns hârdăul preferat al Bucureștiului, fie că vorbim de Guvern, Ministerul Sănătății, Spitalul Marie Curie și alte arendășii care urinează zilnic în capul nostru. Asta în vreme ce șefii noștri, incompetenții noștri, se bat între ei să prindă un loc sub jet, ca să nu-și piardă scaunele. Nimeni, fie că vorbim de președintele Consiliului Județean, de actualul sau de fostul prefect, n-a avut curajul să-i spună ministrului sănătății că mai bate și câmpii cu grație și că în niciun caz nu identifică proveniența virusului deșertând toate lăturile crizei în cârca sistemului sanitar din Argeș. De parcă Argeșul n-ar face parte din România, ci din Cadrilater sau Biafra. Totul ni se întâmplă însă din cauza lipsei de autoritate, ca efect direct al lipsei de lideri autentici, ce a calamitat județul în ultimii ani. Au ajuns să ne conducă toate muhaielele iar medicii de la Pediatrie au realizat primii acest lucru, pe pielea lor, atunci când au anunțat în bloc, disperați, că vor să intre în grevă și să pună lacătul pe spital. Dincolo de anormalitatea și gravitatea unui asemenea gest colectiv (gândiți-vă doar în ce catacombă de județ am ajuns să trăim, din moment ce o asemenea amenințare a fost exprimată într-o conferință de presă la care a participat tot personalul de la Pediatrie, în frunte cu directorul), se pune întrebarea logică de ce au ajuns oamenii în halate albe să recurgă la astfel de măsuri? Nu cumva și din frustrarea că lașii din fruntea județului, nimic altceva decât cârpe jalnice ale gulerelor albe de la București, au vrut să-i dea pe medici hrană la câinii politici doar ca să-și salveze ei scaunele? Nu vreau să le acord un cec în alb celor de la Spitalul de Pediatrie, nici nu sunt eu în măsură să fac așa ceva. Sunt sigur că vinovății se pot identifica și în ograda lor, ca de altfel și în cea a presei, însă dacă dorim să înțelegem ceva din ce ni se întâmplă trebuie să privim și dincolo de gardul aparențelor. Ca să aflăm și de ce se întâmplă.
Gabriel Grigore

De mai bine de două săptămâni, ori de câte ori îi văd prin ziare ori la TV pe șefa DSP Argeș - Sorina Honțaru și pe directorul Spitalului de Pediatrie - Vasile Stan, mă încearcă o repulsie viscerală, combinată cu o reacție de revoltă cât cuprinde. Și nu sunt singurul. Ca mine sunt mulți. Zeci de mii de argeșeni. Sute de mii de români cărora li s-a luat până peste cap de dezastrul, mizeria, nesimțirea și nepăsarea din sistemul de sănătate din Argeș și din țară. Și sunt atât de multe motive că s-ar putea scrie un roman naturalist. Un roman al dezastrului. Mă uitam zilele trecute pe niște fotografii făcute la conferința de presă a DSP Argeș pe 11 februarie, în săptămâna în care 14 bebeluși din Argeș ajunseseră pe paturile spitalelor și unul dintre ei, un suflețel nevinovat, fusese luat de îngeri. Ce mi-a atras atenția la pozele respective în primul rând au fost unghiile foarte bine făcute ale doamnei Sorina Honțaru, șefa de la DSP Argeș și lanțul gros de aur de la gât. Bineînțeles, nu e ilegal să ai unghiile făcute. Dar e cam imoral și sfidător să vii ca șefă la Sănătate Publică îmbrăcată la patru ace ca la un dineu de gală în condițiile în care ești complet depășită și paralelă cu gravele probleme de sănătate din Argeș. Probabil că unghiile doamnei Honțaru sunt mai importante decât bebelușii care mor. Ați avut vreo mustrare de conștiință, doamnă Sorina Honțaru, în dimineața în care v-ați îmbrăcat să vă duceți la conferința de presă pe care și așa ați organizat-o în dispreț față de jurnaliști, conferință la care și așa ați întârziat o jumătate de oră? Ați vărsat vreo lacrimă pentru bebelușii care s-au înălțat la cer în ultimele două săptămâni din cauza sistemului de sănătate... bolnav și murdar până peste cap pe care îl conduceți, doamnă Sorina Honțaru? Nu, cu siguranță, nu. De ce? Pentru că aveați o altă grijă, mult mai mare. Vă era teamă cât casa să nu vă pierdeți funcția. V-am văzut în sute de fotografii și imagini în ultimele zece zile, doamnă Honțaru. Și erați tare îngrijorată. Pentru funcție. O funcție în care ați fost pusă de colegii dumneavoastră din PSD Argeș, pentru că așa e la noi, politicienii impun șefii de instituție și nu cartea de vizită. Profesioniștii nu au loc de dumneavoastră, doamnă Sorina Honțaru și de alții ca dumneavoastră. Și rezultatele se văd.
La conferința de presă de acum aproape două săptămâni, subordonații dumneavoastră spuneau că la Spitalul de Pediatrie „sunt condiții foarte bune”. Probabil că se refereau la Spitalul de Pediatrie din Sydney ori din Los Angeles. Au greșit țara, regiunea, orașul? Nu, nu au greșit. Pur și simplu sunt setați, ca și dumneavoastră, să nu vadă adevărul jalnic pe care îl văd mii de părinți ce își duc copiii la Spitalul de Pediatrie: jeg, mizerie, copii cu afecțiuni diferite internați în același salon, lifturi care nu merg, asistente care te tratează cu sictir, dispreț și nervi și un manager - Vasile Stan - care spune sec și impasibil că în spitalul pe care îl conduce s-au făcut investiții de miliarde. S-au schimbat pătuțurile insalubre și vechi de peste 20 de ani din saloane, domnule Vasile Stan? Nu. S-au schimbat paturile din rezervele pe care pacienții dau bani? S-au luat măsuri ca să nu se mai plimbe gândacii prin rezerve vara și toamna? Nu. Și încă o întrebare: de ce la Spitalul de Pediatrie s-a făcut curățenie mare doar înainte de conferința de presă și înainte de vizita premierului Cioloș și a ministrului Cadariu? Apropo de vizita premierului Cioloș și a ministrului Cadariu, ne pot spune cei doi înalți oficiali de ce au venit și nu au făcut nimic? V-a fost teamă de înalții oficiali din partide să luați măsuri, domnule ministru al Sănătății? Probabil că da.
Revenind la doamna Sorina Honțaru, trebuie totuși să remarcăm că doamna director de la DSP Argeș stă totuși foarte bine la un capitol. La tupeu. La ultima conferință de presă le-a cerut jurnaliștilor să nu o mai sune „de 200 de ori” și să fie lăsată să se ocupe în tihnă de anchetă. Nu, doamnă Honțaru, jurnaliștii nu vă vor lăsa niciodată să vă ocupați în tihnă de anchetă. Conduceți o instituție publică de maxim interes și aveți datoria legală să comunicați, să aveți reacție, să luați măsuri. Să vă luați și un purtător de cuvânt la DSP Argeș ca să comunice în timp real presei toate problemele grave din sistemul de sănătate. Și sunt atâtea probleme! Dacă ați avea un purtător de cuvânt - așa cum v-a cerut și fostul prefect Mihai Oprescu și nu l-ați băgat în seamă - și dacă v-ați da și interesul și nu ați afla din presă - lucru absolut penibil și inadmisibil pentru dumneavoastră - că zeci de bebeluși au mari probleme.
Știu că noul prefect Cristian Soare e un om blând. Dar l-aș ruga, atât eu, cât și zecile de mii de părinți din Argeș, să lase blândețea la o parte în următoarele luni - chiar dacă e an electoral și nu trebuie să deranjeze anumite persoane - și să ia măsurile care se impun în atât de vitalul domeniu al sănătății. Să îi demită pe incompetenți și pe cei pasivi. Să facă curățenie în spitale. Mă aștept și la președintele Tecău să ia măsuri drastice. Mă aștept ca președintele Tecău să se plimbe mai puțin pe Facebook și prin deplasări peste hotare și să se plimbe mai mult prin spitale și prin saloanele mizere. Să fie mult mai mult preocupat de realitatea... reală decât de cea virtuală. Și mă mai aștept, doamnă Sorina Honțaru, să nu mai căutați soluții la problemele de sănătate ale bebelușilor prin portocale, să nu mai umblați după cai verzi pe pereții verzi de la Pediatrie. Și de abia apoi să vă faceți unghiile roșii și să vă îmbrăcați la patru ace.
Denis Grigorescu

În contextul alegerilor pentru funcția de rector la Universitatea Pitești, Jurnalul de Argeș a evitat să scrie, fie de bine - fie de rău, despre vreunul dintre candidați. Asta în ideea ca jocul să fie liber și să câștige cel mai bun, în beneficiul UPIT, al orașului, al județului și, cel mai important, al studenților de azi, de mâine și din următorii patru ani. Însă unul dintre candidați, dl lector univ Bărbuceanu, nu încetează să se agațe, ca boala de omul sănătos, de Jurnalul de Argeș și de unul dintre candidații la funcția de rector, conf univ Brînzea Nicolae. Bine pentru UPIT ar fi fost să laude toți candidații, dar să arate că programul lui e cel mai bun. Eu interpretez că își face campanie mascată, în vederea unor interese mascate. Ca o paranteză, le urez succes candidaților Laurențiu Deaconu și Dumitru Chirleșan, despre care chiar cred că sunt mai potriviți pentru a conduce UPIT. Așadar, datorită dlui Bărbuceanu, Jurnalul de Argeș renunță la neutralitate.
Dle dascăl Mircea Bărbuceanu, deși nu aveți nicio probă pentru afirmațiile pe care le faceți continuu în mesajele publice către sutele de membri de sindicat, să presupunem că dvs aveți dreptate și atât rectorul actual cât și fostul președinte al Senatului din Universitatea Pitești sunt, unul – repetent - adică prost, iar celălalt, ca popă – mare exorcist, adică excroco-dilimache. Ei bine, dle dascăl, eu cred că aceasta ar fi trebuit să rămână cea mai mare taină a dvs și a corpului didactic din UPIT, pentru veșnicie. Hai, trageți de dvs și faceți un mic efort cu creierul pentru a înțelege trăirile unui student când aude că șefii cei mari ai profesorilor lui sunt, unul - tembel, iar celălalt și popă și hoț. Grea viața la UPIT, atât ca student cât și ca profesor, dar nu datorită efortului intelectual, ci lipsei acestuia.
De parcă n-ar fi fost de ajuns să distrugă credibilitatea Universității Pitești, lectorul univ Mircea Bărbuceanu trece la un nivel superior, încercând să distrugă, pur și simplu, unul dintre stâlpii literaturii române, într-un e-mail halucinant către colegii lui: „Caragiale a murit! Traiască... al nostru Caragiale! Da, stimați colegi, ceea ce vă vom dezvălui în acest mesaj face din toate operele marelui nostru scriitor… ma-cu-la-tu-ră!”  Această afirmație, asumată de profesorul Bărbuceanu, face să devină lipsit de interes dacă tot el este și autorul „Teatrului ușprițofonic”. Nici nu mai contează! În mod evident este vorba de anticultură și antiromânism, ambele de cea mai joasă speță. După părerea mea, un dascăl care spune despre opera lui Caragiale că este maculatură, comparând-o cu elucubrația unui imbeciluț anonim, nu mai este dascăl. Este un produs toxic pentru școală. Iar dacă aceste deservicii aduse culturii și nației române se produc într-o universitate, cu atât mai grav. Astfel de oameni nu numai că nu ar trebui să fie la catedră, ci să li se interzică chiar și apropierea de gardurile unei școli. De rușine, pentru autor și pentru dl Bărbuceanu, nu public motto-ul „Teatrului uspritzofonic”.
Cristian VASILE

 

După cum se știe, numele doamnei profesoare Carmen Nicolescu de la UPIT apare ca și coordonator științific la toate cele cinci lucrări scrise de Cornel Penescu în închisoare. Într-un drept la replică trimis luna trecută mai multor redacții, aceasta s-a apărat, spunând că nu l-a cunoscut niciodată pe Penescu și că doar ar fi semnat trei recomandări la solicitarea unui coleg de catedră după ce o parte dintre lucrări ar fi fost publicate. Dincolo de adevărul suprem, ce probabil va fi stabilit de către procurorii DNA și expertizele grafoscopice, sunt unele semne de întrebare inerente. Conform normelor legale încă în vigoare, profesorul trebuie să semneze o hârtie prin care să ateste că este coordonatorul lucrării ştiinţifice a deţinutului, în care să specifice titlul şi tema lucrării, înainte ca deținutul să se apuce de scris. Și mai e ceva. Una dintre lucrări a fost scrisă, conform răspunsului oficial de la Administrația Națională a Penitenciarelor, de către Cornel Penescu în perioada 9 iulie - 18 septembrie 2014. Or cele trei recomandări pe care doamna Nicolescu spune că le-a semnat au fost date în 2015. Cine a dat recomandarea pentru cartea scrisă în 2014? Ceva nu se leagă.
Dincolo de dubii și de normala prezumție de nevinovăție, mai e ceva. E o problemă de atitudine a doamnei Carmen Nicolescu. Recent, aceasta le-a spus studenților de la Jurnalism cu care avea un examen că ziariștii care au scris despre faptul că ar fi coordonatorul științific al lucrărilor lui Penescu sunt semidocți. Un afront gratuit, ţinând cont că articolele au fost scrise în baza unor dovezi faptice, în speță listele furnizate de către Administrația Penitenciarelor și lucrările științifice pe care numele lui Carmen Nicolescu apare negru pe alb, în condițiile în care cadrul didactic de la UPIT nu știe background-ul și cariera jurnaliștilor care au scris respectivele articole.
Și mai e o problemă. Studenții și absolvenții de la Jurnalism pregătiți de doamna Carmen Nicolescu și de alte cadre didactice care nu au lucrat nici măcar o lună într-un ziar sau o televiziune sunt în procent covârșitor semidocți pe bandă rulantă în ale jurnalismului. Și pentru asta o vină uriașă o are sistemul universitar dezastruos, sistem în care studenților li se dau și predau cursuri pe nemestecate, în care unii profesori predau direct de pe laptop și trimit cursurile studenților pe e-mail, sistem în care unii predau mai mult mecanic și alții simulează că învață. Dovada? Dintre miile de absolvenți de Jurnalism din ultimii 15 ani – și cu aproape o sută am lucrat personal - doar vreo maximum zece, în frunte cu colegul meu Alex Vlaicu, se pot numi JURNALIȘTI, iar restul sunt – repet, pe partea de jurnalism – fie semidocți (asta ca să folosesc un eufemism), fie paraleli total cu gramatica română, fie paraleli cu scrisul. Culmea e că pe site-ul oficial al UPIT scrie negru pe alb că specializarea Jurnalism este „recunoscută pe plan național și internațional drept un spațiu al formării profesionale la cele mai înalte standarde”. Un fel de fals moral online, nu-i așa?
În loc să îi învețe să fie viitori jurnaliști de calitate – din păcate nici nu ar avea cum, în condițiile în care, repet, nu a lucrat vreodată în presă, doamna Carmen Nicolescu jignește ziariștii în absență și în fața propriilor studenți. Paradoxal e și faptul că la Jurnalism un singur cadru didactic e... jurnalist de profesie și vocație, și mă refer aici la fostul meu coleg Florin Stoica, același pe care doamna Carmen Nicolescu îl acuză ca a pus-o să semneze recomandările pentru cărțile deja... finalizate ale scriitorului-deținut Cornel Penescu. Stimată doamnă Carmen Nicolescu, în loc să jigniți și să fiți coordonator științific (până la proba contrarie) de lucrări scrise în închisori, mai bine v-ați da peste cap să produceți absolvenți de calitate și nu doar purtători de diplome care habar nu au să scrie un articol ori să pună întrebări la un interviu. Și nu v-o spune un semidoct, ci unul care lucrează de peste 17 ani în presă, unul care a scris peste 6.000 de articole și interviuri, unul care i-a cunoscut pe George W. Bush și pe Sting, unul care a participat la summituri NATO și a intervievat șefi de stat și de guvern, unul care a scris 11 ani pentru o agenție de presă din Elveția, unul care scrie cărți premiate la nivel național și nu plagiate la nivel local, unul care vorbește patru limbi străine și care – spre cultura dumneavoastră generală – a luat premiul I la un concurs național de cultură generală. Ce mai „semidoct”, nu-i așa?
Nu veți ști niciodată ce e jurnalismul adevărat, stimată doamnă Carmen Nicolescu. Nu aveți cum. De ce scriu editorialul ăsta? Nu ca să îl parafrazez pe Zola și să spun indirect „Acuz”. Nu. Nici nu acuz, nici nu jignesc. Aștern aceste rânduri pentru că jurnalismul și scrisul sunt natura mea. Iar acest adevăr este valabil și pentru colegii mei de la Jurnalul de Argeș și pentru ceilalți colegi care fac presă adevărată.
V-aș provoca la un concurs de jurnalism. Dar mi-e teamă să nu mă „încuiați” cu întrebări din operele lui Cornel Penescu, pe care bănuiesc că le cunoașteți destul de bine.
Denis Grigorescu

 

PSD Argeș se comportă în aceste zile ca un partid șvaițer. Găurit pe toate părțile și din toate direcțiile. De adversarii din exterior și de cei dinlăuntru. Nu mai are anticorpi, nu mai are reflexe, nu mai are pamperși. Pare că toate planetele s-au încolonat împotriva acestui partid dintr-un județ colorat în roșu de aproape 25 de ani. Și nu corupția a ajuns să-l ucidă, ci în primul rând prostia, vorba lui Marian Vanghelie, un speaker de mare succes al ultimelor zile. Deputatul Mircea Drăghici a trimis zeci de primari la abatorul politic, urmare a faptelor de vitejie din dosarul Consultanța şi conducerea filialei programează o terapie de grup la sediul partidului. La care, ce să vezi, în loc să-și toarne măcar o ceașcă de cenușă în cap, parlamentarul de Curtea de Argeș își aduce și nevasta pe post de ciocan. Ca să le zdrobească și mai mult țeasta „fraierilor” de primari cărora tot ei, famiglia, le-au semnat certificatul de deces politic. Și pentru ca cercul batjocurii să se încheie apoteotic, același deputat se laudă la începutul acestei săptămâni pe un site că a fost ales, pentru a șaptea oară, chestor al Camerei Deputaților.
Iată încă un exemplu că nu corupția ucide PSD Argeş, ci prostia. După ce în prima săptămână din acest an electoral, la conferința de presă a filialei n-a venit absolut nimeni, ziariștii fiind lăsați cu ochii în soare, în a treia s-a deraiat în cealaltă extremă, în sensul că s-a dat comunicare la tot cartieru’. Medicul legist Dan Manu, numit premonitoriu responsabil cu comunicarea al unui partid care abia mai mișcă, a întocmit o halucinantă listă de purtători de vorbe ai filialei. Din care rezultă că omul care a obținut aproape jumătate din voturile membrilor PSD la ultima conferință județeană de alegeri, mă refer la vicepreședintele Ion Mânzână, n-are voie să vorbească decât pe probleme de ordine și pază, conform actualei sale funcții de director al unui serviciu de profil din subordinea Consiliului Județean. Asta în vreme ce domnia sa, doctorul Manu, care nu a obținut niciodată prin vot direct o funcție în PSD Argeş, s-a autodelegat să gângurească pe probleme de „politică, strategii, comunicare”. În niciun caz  pe probleme de medicină legală, conform actualei sale funcții de șef al SML din cadrul Spitalului Județean, asta dacă s-ar opera cu aceeași logică din cazul Mânzână. Ce să înțelegem? Că Mânzână, care a fost de trei ori parlamentar, șef de partid, vicepreședinte AVAS și vicepreședinte de Consiliu Județean, nu mai are voie să vorbească decât despre rastelele în care își țin pistoalele gardienii publici. Altfel spus i se pune leucoplastul pe gură, în vreme ce doctorul Manu devine noul Rege Soare al comunicării într-un partid care nici măcar din picioare nu mai e în stare să dea. Și ce se întâmplă prin județ în tot acest timp de splendidă (anti)comunicare și (anti)organizare la PSD Argeș? Păi, de exemplu, Mircea Andrei defilează la dezbaterile proiectelor de buget, organizate fie la Pitești, fie la Consiliul Județean, acolo unde actualul președinte Florin Tecău l-a invitat săptămâna trecută, cu public, pe președintele noului Partid pentru Argeș și Muscel să-i devină consilier pe probleme de buget. Cred că, dacă Mircea Andrei mai apăsa o țâră pe Tecău, era validat consilier județean, ba chiar și președinte, la respectiva dezbatere. Toate mișcările și bâlbele din ultima vreme nu arată altceva decât un PSD în degringoladă, resemnat parcă să predea anul acesta puterea indiferent cui, PNL-ului sau lui Mircea Andrei,  numai să scape odată de suferință. Apropo! Citiți, vă rog, și interviul cu avocatul Dan Ioan Panțoiu, apărătorul lui Tudor Pendiuc și veți înțelege mai bine cine și cum poate să dea mat PSD-ului în 2016.
Gabriel Grigore    

Pagina 8 din 48