Opinii (642)

Miercuri, 28 Octombrie 2015 23:53

Bună ziua, Poliţia Judeţeană Argeş

Scris de

De fapt, bună ziua, dle Inspector Șef adj. Gabriel Gherghe. Vă salut și în scris, ca să mai rămână o urmă a faptului că fac acest gest de câte ori vă văd, chiar dacă dvs nu-mi răspundeți. Cealaltă urmă a faptului că v-am salutat, atunci când, cu vreo două săptămâni în urmă, priveați intens mașinile din parcarea de la „Colibri”, am convingerea că e păstrată pe camerele de luat vederi din zonă.
Stimați cititori, să vedeți ce s-a întâmplat, derulând povestea dinspre cauză către efect. Nu e o taină că între unii polițiști din conducerea actuală a poliției județene și Jurnalul de Argeș domnește o oarecare neînțelegere. E posibil ca noi să greșim și ei să facă ceea ce trebuie, după cum e la fel de posibil ca noi să avem dreptate și ei să greșească. Posibil ca adevărul, așa relativ cum e, să fie pe undeva între cele două limite.
Totuși, în cei 21 de ani de presă, pentru Jurnalul de Argeș au existat perioade și mai bune și mai rele în colaborarea cu oamenii din conducerea poliției argeșene. Dar, fără excepție, colaborarea cu cei care fac efectiv muncă de poliție a fost constant bună. Atât poliția cât și presa fiind servicii publice, cu importanța și rostul lor care nu au fost inventate nici de Jurnalul de Argeș, nici de poliția argeșeană.
Printre cei cu care Jurnalul de Argeș a avut colaborări constant bune și cu care chiar îmi place să stau de vorbă, nominalizez aici pe cms șef Nicolae Baciu și pe cms șef Dan Nicolae, fostul comandant al IPJ Argeș. Se impune o lămurire suplimentară. Colaborarea polițistului Dan Nicolae cu ziariștii din Argeș durează de când a intrat în poliție, el înțelegând de la început importanța părții publice a muncii de polițist. Are știința colaborării, întotdeauna știe ce să spună și cât să spună. Colaborarea polițistului Dan Nicolae cu Jurnalul de Argeș a trecut de 21 de ani, de la dubla crimă (tată și fiu) din Prundu, din 1994. Așa că, firesc după atâta amar de ani, colaborarea a dat în prietenie.
Ei bine, stimați cititori, ambii polițiști nominalizați mai sus au sesizat că sunt supravegheate și chiar filmate întâlnirile noastre cu ei. Și nu de azi, de ieri, ci de aproape un an. Ei având ochiul format, au sesizat ceea ce noi, eu și Gabi Grigore, credeam că e o brodeală. Spre exemplu, cu 2 săptămâni în urmă, duminică, mă duceam la întâlnirea cu cms șef Dan Nicolae și cu redactorul șef Gabi Grigore, la un ceai la restaurantul Colibri. Pe stradă, într-o mașină, chiar în fața parcării, către care privea concentrat, cms șef Gherghe, adjunctul comandantului poliției județene. L-am salutat, însă domnia sa a plecat fără să-mi răspundă. Nu e un capăt de țară, însă i-am spus cms șef Dan Nicolae că m-am văzut cu dl Gherghe când verifica mașinile din parcare. Cam după un sfert de oră, au intrat în restaurant doi indivizi, vorbind tare, cu telefoanele la ureche, pe care însă le învârteau ostentativ, astfel încât să vedem că suntem filmați. Ba chiar au vrut, la fel de ostentativ, să se așeze la o masă lângă noi, deși erau destule mese libere. Întrucât dl Dan Nicolae îl cunoștea pe unul dintre cei doi indivizi, pentru a evita orice provocare ne-am ridicat și am plecat. Cei doi indivizi țineau telefoanele, tot ostentativ, cu camera de luat vederi către noi.
Dle cms șef Gabriel Gherghe, eu sper să nu fie adevărat nimic din tot ce am scris despre faza cu cei doi indivizi parcă anume trimiși ca să ne sperie (deși totul se mulează perfect pe art. 208 cp referitor la hărțuire), dar vă rog să nu se mai întâmple. De data asta nu fac sesizare la parchet împotriva dvs. Sunteți tânăr, aveți o carieră în față, e păcat să dați cinstea pe rușine. Sunt convins că fac bine scriind acest articol cu rol de semnal, să vă spun ceea ce cu siguranță știți, că de multe ori ceea ce se strică nu se mai poate repara.
Cristian VASILE

Nu vă așteptați la o asemenea invitație, nu? Și ca să vedeți că sunt om de înțeles, vă las pe dumneavoastră să alegeți data și ora. Vă mai ofer și un bonus, de flexibilitate: vă las pe dumneavoastră să alegeți și platforma la care să ducem gunoiul. Singura condiție fiind, totuși, ca să fie una dintre platformele realizate cu bani europeni în cadrul proiectului de reabilitare urbană pe care îl iubiți, probabil, la fel de mult ca pe familie ori bani (părerea mea!). Știu, acolo unde duceți dumneavoastră gunoiul e impecabil de curat. Unde o să vă duc eu nu o să vă placă. S-ar putea ca simțurile dumneavoastră olfactive să fie puternic avariate. O să vedeți multă mizerie. Chiar focare de infecție pe banii celor de la Bruxelles. „Nu e posibil așa ceva”, îmi veți spune cu siguranța profesionistului și cu voce fermă, înainte să ajungem la pubele. Și eu vă voi contrazice și vă voi spune că nu credeam să-nvăț vreodată a nu vă mai crede. Am avut un impuls – reprimat în ultima clipă – de a vă crede acum patru luni când îmi spuneați că toate zecile de platforme de gunoi realizate în cadrul proiectului de reabilitare urbană vor avea sisteme performante de scurgere și că vor fi spălate constant. Ați scos doar niște vorbe fără acoperire. Platformele de gunoi, pe care s-au cheltuit multe miliarde din bani europeni, sunt curățate doar puțin, cu mătura, de către cei de la Salubritate. Nici n-ar avea ce să facă mai mult. Nu e vina lor. Nu e vina lor că ați făcut niște platforme strâmte prin care scosul pubelelor de către gunoieri e un chin. Aș prefera să veniți să ducem gunoiul chiar sâmbătă dimineața sau duminică seara. O să fac un favor mâinilor dumneavoastră care trudesc pentru binele comunității: o să țin eu sacul de gunoi. Să nu credeți însă că o să vă las să plecați foarte repede. Voi avea câteva întrebări. Prima va fi dacă vă place Eugen Ionesco. De ce? Pentru că structura din lemn scump pe care ați pus-o peste fiecare platformă de gunoi e demnă de o piesă de teatru a absurdului. Să nu îmi veniți cu o replică bazată de criterii estetice, că vor râde piteștenii de dumneavoastră. Structurile acelea din lemn nici nu protejează pubelele, nici nu absorb mirosurile pestilențiale. Nu fac nimic. A, reformulez, au totuși un rost: au făcut bani grei. Și nu cred că au fost făcute de o firmă neagreată.
Să nu credeți însă, domnule viceprimar, că vă voi ține prea mult printre gunoaie. Vă voi invita apoi la o plimbare aerisită. Mai întâi să mergem prin Parcul Lunca Argeșului. Vă recomand însă să aveți grijă pe unde călcați: e un mal surpat de un an și nu l-a reparat nimeni până acum.
Vreți să reveniți cu picioarele pe pământ? Ce ați zice de o ieșire la iarbă verde, printre ruinele CET Sud, aproape de Arpechim? Nu vă place? Haideți atunci să mergem prin locurile de joacă ale copiilor, viitorii alegători ai urmașilor urmașilor dumneavoastră. Of, cum am putut să uit? Nu mai sunt locuri de joacă prin cartiere. Le-a dărâmat reabilitarea urbană. 
Unde să mai continuăm turul ăsta special al orașului unde locuim? Vă surâde o plimbare pe lângă ștrandul din Tudor Vladimirescu?  Nu mă refuzați. O să aveți o priveliște minunată a râului Argeș. Sute de PET-uri și ambalaje ce trăiesc într-o simbioză mai mult sau mai puţin perfectă cu natura lăsată de bunul Dumnezeu. Un peisaj lacustru de neuitat. Fir-ar să fie, tot la gunoaie am ajuns!
Vă propun ceva atunci: ce ați zice să aruncăm tot gunoiul din oraș sub preș? Nu avem cum? Aveți dreptate: e nevoie de un preș mare cât... Piteștiul ca să acoperim toate mizeriile vizibile din oraș. Sau aveți altă soluție?
Denis Grigorescu

Din ceea ce mi-a relatat colega de redacție prezentă la conferința de presă extraordinară organizată de inspectorul școlar general, în care acesta a abordat un singur subiect, pe cel al acuzațiilor că ar fi plagiat un manual auxiliar dedicat educatoarelor, Dumitru Tudosoiu a interpretat aria victimizării afirmând că el vrea să lovească în mafia auxiliarelor și noi îi cam frângem aripile. Personajul e chiar o Niagară de tupeu. Chiar nu vreau să i se spargă cadranul de la ceasul de firmă Patek Philippe din cauza unor emoții puternice provocate de acuzații nedrepte. Adevărul e că domnul Titi Tudosoiu încurcă deliberat planurile, ca să creeze ceață. Ca să punem lucrurile într-o logică de cristal, îl vom sprijini întotdeauna pe inspectorul școlar general indiferent care ar fi acesta, nu doar pe domnul Tudosoiu, dacă dorește să reglementeze, și nu doar să mimeze, lupta împotriva mafiei auxiliarelor. Am apreciat și mediatizat (de altfel am fost singurii, iar asta spune multe) faptul că Dumitru Tudosoiu a cerut o evidență cu toate manualele auxiliare distribuite pe anul școlar 2014-2015 în școlile argeșene. Am aflat astfel nu doar lista completă a editurilor care au împrăștiat auxiliare în școlile argeșene, ci și sumele aferente numărului de culegeri vândute per capita de elev. A rezultat astfel că piața auxiliarelor din Argeș bate undeva spre 500.000 euro anual. Asta la oficial, că la negru Satana nu face niciodată statistică. Subliminal, prin declarația că cineva vrea să îi frângă aripile taman când el e decis să ia taurul de coarne în chestiunea auxiliarelor băgate pe gât elevilor, generalul Tudosoiu a încercat să inducă în spațiul public ideea că nu întâmplător au apărut acum și acuzațiile de plagiat. Ceea ce este incorect față de Jurnalul de Argeș, un ziar (subliniem, singurul) care a tocat dintotdeauna, pe bază de argumente și probe, această piață a auxiliarelor tolerată de toți inspectorii școlari generali de până acum. Dacă am fi și noi la fel de insinuanți ca domnul inspector general școlar, ne-am întreba dacă nu cumva domnia sa a cerut inventarierea cu exactitate a acestei piețe tocmai pentru a o controla și exploata mai eficient, din punct de vedere politic și pecuniar.
Problema de fond e că domnul inspector general încurcă spray-urile lacrimogene cu care se joacă încercând să ne convingă că e legitim să plagieze din moment ce a declarat război mafiei auxiliarelor. Numai că una-i una și alta-i alta. Domnul „general” susține cu o serenitate de vițel că a fost invitat de o doamnă educatoare/autoare să apară pe coperta unui astfel de manual auxiliar și el a acceptat cu plăcere. Asta îl face cumva și pe domnia sa autor de manual? Care manual a mai fost tipărit în urmă cu circa zece ani (în procent de 99,99% exact în aceeași formă și conținut) și pe care și-au pus numele patru autori nu doar doi, ca în prezent. Ce standarde morale și profesionale să mai ai tu, ca șef de instituție și dascăl, din moment ce accepți să te bălăcești vesel și inconștient într-o asemenea promiscuitate? Și cât de naiv poți să fii ca să nu realizezi că funcția pe care o deții a devenit un trofeu pentru orice autor de manuale care nu vrea altceva decât să-și optimizeze distribuția cărții sale la nivel integrat în toate școlile din județ? Asta e, de fapt, esența problemei pe care domnul inspector școlar general Dumitru Tudosoiu se face că nu o înțelege. Se prezintă în rol de Superman care declară război mafiei manualelor în timp ce, surpriză, și domnia sa a devenit autor al unui astfel de manual. Care manual va avea un succes uriaș de casă în școlile din județ din moment ce numele domniei sale apare pe copertă, în rol de „special guest star”. Nu-i așa că pute? Atunci du-te, Titi, du-te!
Gabriel Grigore

La PSD Argeș e în continuare ca la glumeți, deși filiala pretinde că a făcut spălături gastrice cu alegeri libere. Deputatul Drăghici a tras de rafie toate sforile batjocurii astfel încât directorul lor de la R.A.R, Nicolae Albu, să fie înlocuit cu unul de la PNL, Mihai Vrânceanu. Pentru ca felația politică făcută de către PSD liberalilor să fie una completă, președintele PNL Pitești, avocatul Radu Perianu, spune că Vrânceanu e membru de circa patru ani în organizația sa, ba chiar se mândrește cu acest lucru (vezi Jurnalul de Argeș, pagina 6). Să dăm alt exemplu de masochism din partea PSD Argeș. Directoarea Stocheci de la CAS Argeș a fost schimbată silențios, ca bateria  uzată de la o telecomandă, iar prefectul recunoaște în conferința de presă că nici măcar n-a fost informat, darămite să mai fie și consultat în legătură cu acest subiect. Nu că ar avea ceva cu noul titular al scaunului de director al CAS (de altfel, Mihai Oprescu are cuvinte de apreciere la adresa lui Emilian Dragnea), însă măcar un mail de avertizare sau de luare la cunoștință tot trebuia să-i fie trimis. Dar de ce să ne mai mirăm că PSD Argeș a fost tratat cu posteriorul în cazul celor două schimbări/numiri de directori de la finele săptămânii trecute, din moment ce scaunul de subprefect este vacant de șase luni și n-a fost în stare să-l umple cu nimeni. Nu cumva fiindcă PSD a ajuns în Argeș un fel de Nimeni? Să-mi fie cu iertare comparația, însă impresia generală e că nu mai poate niciun partid sau partiduleț din județ să ia o palmă (sau flegmă, după caz), că n-are loc de PSD.  Greu de crezut până în urmă cu câțiva ani, pe vremea lui Văcăroiu și Nicolescu, însă PSD Argeș a ajuns nu Prostul Satului, ci chiar Prostul Județului. Acest partid mare doar pe hârtie, însă zero ca influență în ochii grofilor de la București, se stinge încet, dar sigur în județul nostru, precum hipopotamul în mlaștina Nilului. E un fel de olimpiadă a hienelor cu carnet PSD, care să smulgă mai repede o halcă din acest mamut aflat în descompunere accelerată. Așa s-a ajuns ca fel de fel de haiduci din partid să pună sau să schimbe directori  în funcție de cum bate vântul în plămânii și buzunarele lor. Culmea ironiei, doar alegerile s-au terminat în PSD, nu și problemele. Iar dacă e să judecăm după lovitura de palat, dată de către deputatul Drăghici în cazul R.A.R, ele abia încep. Nu cumva tocmai susținerea otrăvită a deputatului problemă Mircea Drăghici, și a altora ca el, a început deja să se reflecte în prețul pe care va trebui să-l plătească noul președinte al filialei, Șerban Valeca? Așa cum se întâmplă întotdeauna în alianțele contra naturii, nota de plată vine mult mai repede decât te aștepți. Gabriel Grigore

Joi, 01 Octombrie 2015 21:41

Alegerile care au înviat mortul PSD

Scris de

Noroc cu alegerea noului președinte al filialei, că așa au descoperit și pesediștii argeșeni apa caldă a democrației în partid. E chiar sănătate curată să poți să-ți alegi șeful fără să mai primești mutarea în plic, așa cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. Iar chestia asta dezvoltă anticorpi și reflexe cât de cât normale, în perspectiva viitoarelor războaie politice de gherilă de la anul. Ca în fața oricărei experiențe inedite, precum trecerea de la mersul de-a bușilea la unul pe două picioare, alegerile de la PSD Argeș au avut hazul lor. Așa cum la revoluție s-a spart conducta cu diversiuni, cum că teroriștii au otrăvit apa sau că urmează să bombardeze Arpechimul, așa și la PSD Argeș s-a zvonit insistent că Mânzână va fi forțat să se retragă și că Valeca va defila din postura de candidat unic. Pe măsură ce deadline-ul alegerilor se apropia și devenea limpede că outsider-ul Mânzână nu mai poate fi împiedicat nici măcar de Liviu Dragnea să candideze, a apărut o altă variantă, și mai gogonată. Aceea că PSD Argeș e în pericol de moarte să devină filială a PRM Craiova, aluzie la faptul că Mânzână a fost coleg de Parlament, în partidul lui Vadim, cu actuala primăriță a Craiovei, Lia Olguța Vasilescu. De altfel, o foarte influentă pesedistă din postura de vicepreședinte la nivel național. Ultima glumă bună a fost aceea că Ion Mânzână ar fi omul infiltrat de servicii ca să distrugă PSD Argeș, probabil aruncată pe piață ca s-o contracareze pe aceea, și mai bună, că Șerban Valeca ar fi omul bisericii. Nici la festivalul sătesc de tiribombe n-am fi întâlnit asemenea manipulări care să concureze cu cele lansate vizavi de candidatul cu mustață de pandur. Însă tot răul spre bine cu această candidatură a lui Mânzână, deoarece a reușit să facă să recircule sângele în venele unui partid care se predase, parcă, bisturiului din dotarea medicului legist Dan Manu. N-am mai întâlnit decât pe Google asemenea trafic precum cel generat în aceste zile de parlamentarii PSD, pe colegiile de care țin. Au înviat morții, s-au speriat și au ieșit din cavouri, după cum mi s-a confesat, cu umor negru, un foarte cunoscut primar de comună. „Domnu’ Grigore, nici măcar Băsescu nu i-a speriat pe paraziții ăștia de la noi din partid, așa cum i-a speriat Mânzână”, mi-a mai spus edilul. Foarte interesant, nu? Asta vizavi de păduchelnița de partid și de șocul unei candidaturi care era absolut necesar unui PSD Argeș anchilozat în cretacicul lipsei de reflexe democratice. La ora la care am scris acest editorial, marți ora 17.00, conferința de alegeri a PSD Argeș nici măcar nu începuse, prin urmare habar nu aveam cine va ieși președinte. Știam însă un lucru. Chiar și dacă va pierde, Ion Mânzână va fi marele câștigător. Și nu singur, ci împreună cu PSD Argeș.
Gabriel Grigore

Există vreo explicație logică a următorului fenomen paranormal? Cum se face că în momentul în care unii polițiști argeșeni ajung pe funcții, în comanda Inspectoratului mai exact, firmele fiicelor, nevestelor sau finilor devin fruntașe în întrecerea capitalistă?  Și de la pierderi tectonice, demne de Marea Depresiune din SUA anilor ‚30, ajung la profituri cosmice comparabile doar cu spirala câștigurilor gen Caritas, de la începutul anilor ‚90. Asemenea fluctuații financiare de-a dreptul asasine, prin faptul că pun la grea încercare miocardul, ba chiar și cardul șefilor poliției argeșene, nu întâlnim decât în cazul marilor jucători la bursele din Hong Kong, Londra sau Frankfurt. Care este explicația logică a faptului că, după trei ani consecutivi în care s-a înregistrat cu pierderi (și încă ce pierderi, de ordinul miliardelor de lei vechi) restaurantul de nunți „Wolf” din Curtea de Argeș, în care administrator este doamna Petruța Ispir, fiica șefului poliției argeșene, a țâșnit precum naveta Discovery spre profit? Iar asta s-a întâmplat fix în cei doi ani în care tăticul a promovat în Liga Campionilor poliției argeșene, mai întâi ca adjunct al comandantului, apoi comandant plin. Ce emoții de gladiator, de Maximus Decimus Profitus, trebuie să-l fi încercat pe comandantul Ionel Ispir în momentul în care fiica sa a trecut de la agonie  la extaz, de la pierdere la profit și de la sărăcie la bogăție? Nici un tată n-ar trebui condamnat, indiferent ce ar fi făcut el în viața aceasta, la un asemenea act de cruzime emoțională. Părerea noastră.
Nici adjunctul Gabriel Gherghe nu stă foarte bine cu tensiunea din moment ce firma Breeze Collection SRL a doamnei Laura Florentina, soția sa, a orbecăit în beciurile pierderilor financiare prin anii 2009 și 2010, când el era doar un simplu ofițer la Investigarea Fraudelor. Pentru ca apoi, fix în anii 2013 și 2014, în care domnia sa a promovat ca șef de serviciu la Antifraudă și apoi adjunct al comandantului IPJ Argeș, firma nevestei să intre direct în grupele Ligii Campionilor, cu profituri de miliarde. Așadar, cumplit calvar emoțional&financiar și în cazul domnului adjunct al IPJ Argeș, Gabriel Gherghe. Deși în cazul domniei sale, având în vedere că i se mai spune și Geoană pe holurile IPJ Argeș, luăm în calcul și ipoteza  unei înscenări. E posibil ca Fiscul să fi vrut să-i facă o farsă și a afișat, pe site-ul Ministerului de Finanțe, că firma soției sale ar avea profit.
Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să nu-l uităm pe al doilea adjunct, Petre Ionițescu, un fel de Donald Trump al spiritului antreprenorial din IPJ Argeș. Omul e legendă, ar putea da permise până și pietonilor la ce expertiză are în domeniu. Și în cazul lui Ionițescu (de fapt, mai ales în cazul său) se aplică algoritmul de succes devoalat mai sus. În 2011, când finul său, Laurențiu Bălan, una dintre vedetele din dosarul  Permiselor, a fost direcționat (ghiciți de cine?) să intre în acționariatul firmei TGM Group Exclusive, cea care  operează cea mai celebră balastieră din Argeș, această societate era înregistrată la fisc cu pierderi de 28 miliarde lei vechi. Când nașul Ionițescu a ajuns comandant al poliției argeșene, iar asta se întâmpla în 2013, profitul net al balastierei finului Bălan a depășit 15 miliarde lei vechi net. Concluzia? Visul american există. Chiar și la Pitești.
Întorcându-mă la explicația pe care o ceream în prima frază a editorialului, cred că am aflat-o. Ea ține exclusiv de psihanaliza relației dintre tată și fiică, dintre soț și soție, dintre naș și fin. Când primii n-au funcție, intră în depresie  ultimii, care se trezesc întreținători de familie. Nu se mai pot concentra să câștige bani și așa ajung să se scufunde pe fundul pacificului lipsei de lovele. Imediat ce tăticul, soțul sau nașul fac transfuzii miraculoase cu funcții, fiica, nevasta sau finul își revin din depresie. Li se irigă creierul și trec pe profit. E Freud, doar Freud, nimic altceva...
Gabriel Grigore

Nu aveți cum să nu îi vedeți dacă treceți seara cam după ora șase prin capătul Complexului „Fortuna” din Pitești. Stau pe scări sau prin gang. Unii trag câte o pungă de aurolac pe nas, alții dintr-o bere ori pur și simplu stau de vorbă. Le spuneți „aurolaci” și treceți pe lângă ei ca pe lângă niște ciumați și niște tarați. Nu vă interesează probabil destinele lor făcute țăndări. Unii dintre ei nici măcar nu au trecut de vârsta majoratului.
Îi pasă cuiva de viitorul lor? Nu cred. Coincidență sau nu, din clădirea Prefecturii, acolo unde au birouri cei de la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, se vede bine capătul Complexului „Fortuna”. Se văd bine și cei 15-20 de amărâți care se adună acolo seară de seară. Însă nimeni nu face nimic. Cu siguranță că prin zonă trec destul de des și angajații Direcției de Asistență Socială a Primăriei Pitești. Și cu trecutul rămân.
Stimați bugetari nepăsători, dacă ați avea răbdarea să vă opriți și măcar treizeci de secunde acolo și să îi observați pe „aurolaci”, discret sau indiscret, ați avea ce vedea. Viețile lor. Viețile demne de un naturalism chiar mai feroce decât cel din romanele lui Zola. Eu îmi reduc viteza pașilor de fiecare dată când trec pe acolo. Săptămâna trecută, m-a marcat o scenă. Vreo cinci sau șase dintre acei tineri defavorizați în ultimul hal stăteau pe scările de la Fortuna și erau fericiți. Râdeau. Tocmai primiseră un bonus neașteptat la „meniul serii”, compus de obicei din aurolac și vreun colț de pâine mucegăită. O fată cu părul în mai multe culori neuniforme ținea o tavă cu un tort de ciocolată. Mâncau pe rând și după fiecare înghițitură li se lumina fața, de parcă tocmai ar fi îngurgitat o felie de fericire. În seara aia, fericirea lor a avut gust de aurolac și tort de ciocolată.
Cum trec des prin zonă, i-am văzut și a doua zi. În peisaj, la baza scărilor ce din păcate nu duc spre fericire, apăruse și un cărucior. Doi dintre „aurolaci” au un copil. Tatăl îi dădea lapte bebelușului dintr-un biberon nu tocmai salubru. M-a cuprins o tristețe temporară gândindu-mă în ce condiții trăiește și va trăi acel bebeluș. Probabil printr-un canal sau prin cine știe ce încăpere mizeră dezafectată. Îi pasă cuiva de asta? Vă pasă stimați oficiali de la Consiliul Județean și de la Primăria Pitești? Da, știu, poate că după editorialul ăsta, veți face vreo anchetă socială de ochii lumii sau ai... presei. Poate că veți lua decizia seacă și fără suflet de a îl încredința pe acest bebeluș vreunui asistent maternal. Mai bine nu ați face asta. Mai bine le-ați găsi un adăpost lui și părinților lui. Rousseau spunea că oamenii se nasc egali, dar societatea îi schimbă. Parafrazându-l pe filozoful francez, aș spune că amărâții de la Fortuna s-au născut inegali, dar că societatea îi poate schimba. În bine. Chiar așa stimate autorități: v-a trecut vreodată prin cap să faceți un proiect cu fonduri europene fie pentru realizarea unui adăpost pentru „aurolaci” fie pentru reintegrarea lor socială? Sunt sigur că nu. Poate și pentru că din asemenea proiecte nu iese și de-o șpagă.
Da, acum câteva seri, ignorații de la Fortuna au fost fericiți datorită tortului de ciocolată. Dar, după cum spune și scriitorul american J.R. Moehringer în minunata sa carte de memorii „Dulcele bar”, „orice clipă de euforie e urmată de depresie”. Așa e și în cazul „aurolacilor” de mai sus. I-am văzut și ieri. Erau fie triști, fie cu privirile pierdute. Afară e o toamnă frumoasă. Ce ar fi să facem ceva ca și ei să se poată bucura de ea?
Denis Grigorescu

Nu e niciun moft! Iohannis s-a purtat soft, după vorbă, după port, și a lăsat cu ochii în soare oficialitățile județului la rendez-vous-ul de la Dacia, prilejuit de Renault Day. Bineînțeles, cu complicitatea celor din staff-ul uzinei. De unde se așteptau să fie, dacă nu personaje  principale, măcar un rol secundar să primească de la Renault, șefii județului și parlamentarii de Argeș au fost tratați ca figuranți de lux. Asta ca să-l cităm pe Constantin Stroe, singurul care parcă nu merita un asemenea tratament. Din două motive: unul, că Stroe nu își câștigă pâinea ca atârnător în politică și, doi, că, nefiind agreat niciodată de stânga, a fost practic obligat de viață să susțină dreapta, prin urmare și pe președintele Klaus Iohannis. Nu mai vorbim de faptul că el, Constantin Stroe, a fost și este încă un vector cvasieficient pentru politica uzinei, și deci și pentru francezi, ca interfață între Dacia și țară, cu tot ceea ce înseamnă aceasta, clasă politică, sindicate, presă, societate civilă. Ori când tu, conducere de la Dacia, te retragi strategic să discuți confidențial cu președintele și îl lași uitat în cortul alb, de culoarea deșertului, rezervat ca pentru beduini, pe principalul tău vector de imagine, automat îl decredibilizezi. Nu știu dacă e o gafă sau o strategie urzită de alunecosul secretar general al uzinei, Gabriel Sicoe, eu vă spun ce s-a văzut. Un peisaj dezolant, cu un Stroe aproape abandonat în cort, alături de Păcăliciul consilier onorific al premierului, Mircea Drăghici. Care, nimic nou sub soare, s-a și grăbit să posteze pe Facebook, spre seară, o fotografie cu el dând mâna cu președintele Iohannis, de parcă șeful statului n-ar fi venit la Renault Day, ci la Drăghici Day. 
Ca să  revin, totuși, la personajele esențiale ale filmului de duminica trecută, primul care a sesizat ridicolul situației, dar și nedreptatea tratamentului a fost Stroe însuși, care, ca să mai salveze ceva pe ultima sută de metri, l-a invitat pe tânărul prefect Mihai Oprescu să-i arate uzina. A fost ca o întoarcere nostalgică în timp, dar și ca o palmă dată prezentului ingrat.
Gabriel Grigore  

Joi, 03 Septembrie 2015 21:22

Zbor deasupra unui cuib de muci

Scris de

La PSD Argeș e ca la glumeți. Ședințele de partid au devenit un fel de ateliere de tratat dileala, în care fiecare se ceartă cu fiecare, pe funcții sau pe lovele, și toți dau vina la final pe Păcălici, alias deputatul Mircea Drăghici, vinovatul de serviciu pentru criza prelungită din care nu mai iese la liman filiala. Și nici nu va ieși. Fiindcă Păcălici e doar pretextul, criza în schimb e una sistemică și e generată de două lucruri: lipsa de autoritate și lipsa de valoare. E ca și cum ai încerca să întinzi un strat de unt peste o felie de pâine dată deja cu untură. Rezultă o barbarie, din punct de vedere papilo-gustativ. Adevărul e că PSD Argeș a fost dintotdeauna un hârdău etanș și această rețetă politică, deloc genială însă foarte funcțională, exersată vreme de 25 de ani pe cocoașa noastră, i-a permis să dețină puterea în județ. Miasmele fecale dinlăuntrul hârdăului nu răzbăteau aproape niciodată în spațiul public. Chiar și atunci când unul dintre lideri se mai scăpa pe el, de atâta îmbuibare și suficiență, săreau toți cu spray-urile din dotare să-i igienizeze pantalonii. Apoi îl chemau pe Înalt Prea Sfințitul Calinic să facă o sfeștanie ca să alunge duhurile rele infiltrate în partid și totul revenea la normal sau paranormal, în funcție de cum suna  ordinul de zi pe unitate. Astfel se reinstaura ordinea constituțională și corecțională într-un hârdău ce funcționa pe principii de cazarmă. Acum, PSD Argeș e incapabil să supraviețuiască în epoca post Saddam Hussein (Constantin Nicolescu) sau Muammar El Gaddafi (Tudor Pendiuc), în condiții de relativă democrație. Triburile s-au încăierat între ele și hârdăul a dat pe dinafară provocând o adevărată catastrofă ecologică și umanitară într-un județ care a pierdut, rând pe rând, mai toate instituțiile deconcentrate și cu influență în favoarea Prahovei, Teleormanului și Dâmboviței.
În absența unui lider acceptat de toate clanurile, fiecare șef de trib pândește momentul prielnic și își mai plantează câte un director de deconcentrată care să-i servească interesele și să-i umple buzunarele. Ce blamau și trâmbițau acum doi-trei ani că făcea PDL-ul lui Mircea Andrei, exact asta fac unii dintre sub-liderii penali ai PSD Argeș în momentul de față. Așa s-a ajuns la amenințări pe față, exprimate la ultima ședință a Biroului Executiv de săptămâna trecută, când un primar a spus explicit că va merge la presă să povestească despre cât tupeu a avut un deputat care l-a chemat la el acasă pe un director  de deconcentrată și i-a cerut acestuia bani ca să fie păstrat în funcție. Simultan cu acest episod nevrotic sever, în alt colț al salonului se decompensa Tecău scuipând supă de găluști, printre dinți, în direcția senatorului Valeca. Astfel, prezidentul de la CJ îi reproșa prezidentului interimar al PSD că îl asmute pe cățelul său de la Morgă, doctorul Dan Manu, să-i facă opoziție morbidă în Consiliul Județean. Pe altă masă se urcase deja deputatul Cătălin Rădulescu care îl certa de zor pe vicepreședintele Marcel Proca pentru faptul că acesta n-a fost prezent la mitingurile de acum trei ani, din Piața Milea, împotriva PDL și a lui Traian Băsescu. Până să vină gardienii cu cămășile de forță, Cătălin a mai apucat să-și informeze colegii despre faptul că a făcut și el, în tinerețe, vreo 12 ani de karate, asta ca să demonstreze că, la o adică, îl poate bate pe interimarul Șerban Valeca nu doar în cursa pentru președinția filialei, ci chiar și pe tatami. Degeaba au făcut apel la liniște și la ordine  în dezordine pacienții mai puțin agitați ca Ion Mânzână și senatorul Constantin Tămagă, că salonul era deja plin cu fulgi de la pernele greu încercate și aruncate în toate direcțiile de către colegii mult mai glumeți decât ei. În zadar a încercat să se încoieze și interimarul Șerban Valeca, spre a restabili calmul în stabiliment, că nimeni nu l-a luat în seamă. Astfel că terapia de grup pe care și-o programase conducerea PSD Argeș a eșuat lamentabil și nea Puiu Enescu, trezorierul filialei, s-a văzut nevoit ca pentru următoarea ședință de Birou Executiv să comande zăbrele pentru geamuri și cămăși de forță din pânză ceva mai aspră și  rezistentă. Și pentru că psihiatria are un nume, Cristi Gentea de la municipiu, liderul cu fața de bazalt, căzuse și el într-o stupoare catatonică, devenind rigid, mut și ciufut, incapabil să mai stabilească un contact vizual cu vreun coleg de salon din Biroul Executiv al PSD Argeș.
Cel mai câștigat din tot acest balamuc a ieșit prefectul Mihai Oprescu, care, profitând de faptul că e înalt funcționar public și nu se face să se amestece cu pleava de la partid, și-a îmbogățit colecția pivată de șefi de deconcentrate cu încă un trofeu, după cel de la ITM, agățat deja în panoplie. E vorba de directorul de la Garda de Mediu, care, deloc întâmplător, este ginerele primarului din Boteni. Bravo, Mihăiță! Nici n-a mai fost nevoie să dai vreun puci, din moment ce toți erau muci.
Gabriel Grigore

Domnule președinte Klaus Iohannis, doamnă procuror șef al DNA, Structura Centrală, Laura Codruța Kovesi! Aceasta este o scrisoare deschisă prin care încerc să demonstrez că practicile de crimă organizată ale unor șefi din poliție de la Prahova, care au făcut înconjurul țării în urmă cu două săptămâni, sunt „siameze” cu ce se întâmplă în județul Argeș. Printre alte fărădelegi de care sunt acuzați în dosar șefii-rușine de la Ploiești se numără și amenințarea unui ziarist, care le-a dezvăluit practicile mafiote, cu dosare penale. Fix același modus operandi, cu dosare penale pe infracțiuni existente doar în mintea conducerii IPJ Argeș, s-a consumat și în cazul nostru, a doi ziariști de la Jurnalul de Argeș, e vorba de subsemnatul, în calitate de redactor șef, respectiv colega mea, Alina Crângeanu, în calitate de redactor. Și asta pentru că am publicat mai multe materiale de presă care le-a devoalat cel puțin incompetența, în directă legătură cu ceea ce a intrat în istorie drept cancerul de la „fabrica de permise auto de la Pitești”. 
Am publicat în serial, vreme de 16  săptămâni, date și fapte dintr-un raport incendiar al Corpului de Control al IGPR întocmit la scurtă vreme după ce DNA operase primele arestări în scandalul de la Fabrica de Permise. Raport primit prin poștă la redacție. Cei vizați  în respectivul raport și în articolele din ziar sunt cms șef Petre Ionițescu, șeful IPJ la acea dată, alături de aproape 10% din întregul efectiv al poliției județene, care sunt nominalizați, cu gradul de vinovăție aferent funcției deținute în 2008. Acest raport dovedește, în opinia mea, mai mult decât incompetența cms șef Petre Ionițescu și a celor nominalizați. Citez din respectivul Raport, pag 34: „Cu girul documentelor întocmite de polițiști, fără competență materială și uneori fictiv, solicitanții și-au stabilit domiciliul pe raza municipiului Pitești și a comunelor subordonate, fapt ce le-a permis ca ulterior să participe la examenul pentru obținerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și să obțină facil permisul de conducere, 33 dintre aceștia fiind implicați ulterior în evenimente rutiere soldate cu 5 persoane decedate, 21 rănite grav și 34 rănite ușor”. Așadar, stimați cititori, dle Iohannis și dnă Kovesi, este incompetență sau crimă cu premeditare? Fac precizarea că numărul morților și răniților sunt până la data de 23.08.2008, când a fost înregistrat la Ministerul de Interne. Cred totuși că știe, cine trebuie să știe, numărul exact al morților și cadența incidentelor rutiere provocate de cei care au luat permisul auto la Pitești în perioada 2006-2008 cu vinovăția polițiștilor, unii aflați în pușcărie, în frunte cu Codruț Vlăsceanu, alții aflați în libertate, în frunte cu Petre Ionițescu, actualul adjunct al IPJ Argeș.
La acea vreme, comandantul IPJ Argeș ar fi trebuit să prevină, primul, și să stopeze activitatea infracțională, chiar criminală. Dar cum să prevină acest scandal cms șef Petre Ionițescu, de vreme ce finul și subordonatul său, subinspectorul de poliție Laurențiu Bălan, condamnat definitiv în două cauze generate de marele dosar al permiselor auto și aflat în pușcărie acum, era unul dintre principalii „dealeri” de astfel de permise ale morții? Acesta este, dle președinte Klaus Iohannis și dnă procuror șef Laura Codruța Kovesi, contextul toxic în care șefii poliției argeșene au hotărât să ne reclame la Parchet pe noi, că am fi accesat ilegal documente clasificate, adică respectivul raport. Cât de infracțională să-ți fie gândirea ca să poți crede că toți polițiștii și procurorii vor trece sub tăcere, la infinit, abaterile criminale devoalate în Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne, secretizându-l împotriva tuturor legilor?
Și, fiindcă în urma a ceea ce s-a întâmplat la Serviciul de Permise Auto de la Argeș mor în continuare oameni nevinovați pe șoselele României și ale Europei, mai vin cu o întrebare: cum ar putea fi clasificat un astfel de raport care vine să demonstreze vinovăția șefilor din poliția județeană în evoluția cancerului de la Fabrica de Permise de la Pitești? Șefi care sunt și acum aceiași!
În realitate, dle președinte Klaus Iohannis și dnă procuror șef, Laura Codruța Kovesi, delațiunile șefilor poliției argeșene au avut doar scopul de a ne intimida. Din acest motiv afirm că scenariul infracțional după care s-a lucrat la Prahova a fost pus în practică și la Argeș și tare mă tem ca el să nu fie reflexul unui mod de operare mafiotic implementat și la nivelul altor  județe. Și la Prahova, ca și aici, la Argeș, sunt cam aceleași ingrediente: corupție și incompetență, la pachet cu averi disproporționate ale șefilor poliției, raportat la salariile lor de bugetari, plus dorință de răzbunare pe ziariștii care dezvăluie toate aceste lucruri. Am fost audiați la Parchet și D.I.I.C.O.T, am dat declarații etc. O mică paranteză, am tot respectul pentru procurorul Anghelescu, care a reușit să rezolve cu eleganță cazurile infracțiunilor grave ale jurnaliștilor, existente doar în mintea conducerii IPJ Argeș.
În loc să se ocupe de siguranța cetățeanului, șefii poliției argeșene, la fel ca în Prahova, hărțuiesc ziariștii.
 De aceea v-am adresat această scrisoare deschisă, dle președinte Klaus Iohannis și dnă procuror șef, Laura Codruța Koveși, cu precizarea că anexăm și respectivul raport al Corpului de Control al IGPR. Cu cât mai repede află țara și dumneavoastră, cu atât mai bine.
Gabriel Grigore

P.S: Dl cms șef Petre Ionițescu ne-a dat în judecată și solicită daune morale în sumă de 5 miliarde lei. Pentru domnia sa e o sumă modică.

Pagina 8 din 46