Opinii (642)

Tristă ieșire în decor a lui Tudor Pendiuc. De mână cu primarul Frătică și contestând amândoi, ca doi strigoi politici, niște alegeri care i-au evacuat pe scara de incendiu a istoriei. Cel puțin  „ebrietarul” de la Bradu și-a trimis de vreo două ori nevasta la casting, în fața Biroului Electoral Județean, după care a renunțat. Pendiuc, în schimb, a îmbrăcat haina de sinistrat invocând o posibilă fraudă electorală. Pentru cineva care a lăsat oarece dâre în Pitești, măcar și prin snopul de mandate obținute în aproape un sfert de veac, e dezolant să te smiorcăi, ca ultimul frustrat, că ai fost furat. Și la ce? La cele mai jenante alegeri din istoria gri a Piteștiului, la care primarul s-a decis nu cu o șacoșă de voturi, ci cu două și ceva, asta ca să fim exacți. Cam atât volum a fost necesar pentru a putea fi transportate cele puțin peste 12.000 de voturi cu care a fost validat noul primar al Piteștiului, Cornel Ionică. În cifre reci precum lespedea de la morga doctorului Dan Manu, din cei 148.573 de locuitori înscriși pe listele electorale, noul primar a fost ales doar de 8% dintre piteștenii cu drept de vot. Iar Tudor Pendiuc, în loc să fie jenat de faptul că restul de 92% dintre concetățeni nici n-au mai vrut să iasă la vot de cât bine le-a făcut el ca primar, e negru catran pe faptul că fostul coleg Ionică și PSD-ul s-ar fi asociat în vederea săvârșirii de fraude electorale împotrivă-i. Urât mod de a ieși din istorie, cu mâna întinsă, ca ultimul cerșetor. Există ceva mai dezolant de atât? Poate doar lipsa de demnitate a cuiva care n-a înțeles să se retragă la timp. Spre deosebire de Constantin Nicolescu, pe care l-a lăsat fără funcție justiția, fiindcă altfel argeșenii l-au votat și după ce l-a trimis DNA-ul în judecată, pe Tudor Pendiuc l-a scos de pe carosabil poporul. Culmea! Același popor pe care l-a folosit tot timpul ca scut antirachetă împotriva inamicilor politici și nu numai, în vreme ce el trăia bine merci și-și făcea vilă cât un minister și cu lift interior. Cumplit final de carieră pentru Tudor Pendiuc. Cum era de așteptat, contestația nu i-a fost admisă, la fel cum nu a fost admisă nicio contestație depusă de vreun contracandidat al său la primărie, în cei aproape 25 de ani în care el s-a aflat la butoane. Acum a rămas singur și blocat într-un lift pe care nimeni nu vrea să-l depaneze.
Gabriel Grigore

Pendiuc vă salută din lift! Pe cei care puneți botul la vrăjelile și scrisorile lui de campanie electorală, scrise nu cu cerneală, ci cu lacrimi de crocodil. Pe mine nu, fiindcă nu-l voi vota! M-am săturat de o telenovelă cu parfum de colivă și duhoare de recidivă. Vă dați seama cum ar suna Scrisoarea III de Tudor Pendiuc? Primarul care a rezistat eroic în fața lui Baiazid de la Conarg până când acesta din urmă a clacat nervos și a aruncat în el cu o pungă plină ochi cu 4 miliarde șpagă. N-a avut săracul primar încotro și s-a predat, altfel îi lua sultanul ostatică fata și o ținea încuiată, alături de sacoșa cu bani, în cartierul rezidențial Quadra Place din București.
Problema cu Tudor Pendiuc e mai simplă ca o ecuație de gradul doi. Omul ține captiv un oraș de aproape 25 de ani și se victimizează la limita grețoșeniei. Piteștenii sunt de vină că l-a trimis DNA-ul în judecată fiindcă a luat șpagă și tot ei sunt de vină că s-a cuplat cu secretara, de s-a făcut de râsul nu doar al guberniei, ci al întregii țări. Aceiași piteșteni poartă pe umeri povara vilei sale cu lift interior, construită din sudoarea unui salariu de bugetar și tot ei sunt de vină pentru situația foarte probabilă în care instanța va decide că bugetul orașului, în dosarul de corupție Publitrans, a fost prejudiciat cu aproape 6 milioane de euro.
E chiar culmea ce (ni) se întâmplă! Tudor Pendiuc poftește la încă un mandat de primar, deși e destul de probabil ca peste nu foarte mult timp să primească unul, însă de altă natură și să lase primăria mai încurcată decât cea mai teribilă ocluzie intestinală. Cum se întâmplă de altfel în prezent, când, din cauza interdicțiilor derivate din controlul judiciar, Piteștiul a devenit un oraș fantomă condus de un primar de paie. Un primar care n-are voie să inițieze hotărâri de CL și nici să intre în contact cu două treimi din consilierii locali, bașca să ia legătura cu jumătate dintre șefii de servicii din primărie. Am explicat aproape băbește limitele în care poate evolua ca primar Tudor Pendiuc, asta spre a înțelege și alții ce poate face (mai exact ce nu poate face) în cazul în care va obține un alt mandat la finalul zilei de 5 iunie. Vom avea primar doar pe hârtie și o fantomă la primărie. Însă una destul de costisitoare, cu secretară și mașină la scară.
Cum am spus și la început, eu nu-l voi vota! Fiindcă nu sufăr de sindromul Stockholm, cel al victimei care ajunge cu timpul să-l simpatizeze pe cel care o ține în captivitate. Iar micile semne de bunăvoință ale acestuia, precum Fântâna Cântătoare, ca să mă rezum la un singur exemplu din arsenalul lui Tudor Pendiuc, să fie amplificate într-atât de mult încât să justifice lipsa oricăror perspective. De aceea eu, Gabriel Grigore, nu vreau să mai joc în acest film prost regizat de Tudor Pendiuc. Dumneavoastră puteți face ce doriți. Eu vă spun doar ce nu o să fac eu. Adică să-l votez.
Gabriel Grigore 

Mai sunt două săptămâni și jumătate până la finalul campaniei electorale, iar valurile de candidați se înghesuie cu liste de promisiuni, în special în mediul rural. Dacă lecturezi „superofertele” lor, te gândești ca mulți dintre ei ar putea scrie lejer romane de ficțiune sau chiar SF-uri. Dacă ar fi să îi crezi, ar însemna că în câțiva ani comunele din Argeș ar putea ajunge ca suratele din Spania ori Elveția dacă îi votezi. Dar nu e așa. Cum nu a fost nici după alegerile din 2012, nici după cele din 2008. Iar realitatea din spatele afișelor electorale e că destule comune au sate cu condiții demne de comuna... primitivă și nu de o comună europeană. Am fost la destule ședințe de Colegiu Prefectural în ultimii ani și foarte rar (un eufemism pentru „aproape deloc”) am auzit primari venind cu idei pentru ca în comunele lor oamenii să nu mai care apă cu găleata de la fântâni, să nu mai își înfunde picioarele în drumuri pline de noroi și cu zero asfalt, să nu se mai spele la lighean și să se ducă la WC-ul din fundul curții.
Conform unor foarte recente statistici, în Argeș un procent de 68% din casele de la ţară au WC-ul în fundul curţii, iar 60% nu au apă curentă. E mult? Nu. E enorm. E degradant pentru un județ parte a unei țări ce e membră de mai bine de nouă ani în Uniunea Europeană. De ce avem aceste statistici ce fac Argeșul de râs? Pentru că în ultimii 25 de ani au fost extrem, extrem de puțini primarii care chiar au făcut ceva pentru comunitățile lor, care au avut dorința de a civiliza și moderniza. Care și-au dorit acea normalitate ce încă lipsește în cele mai multe comune într-un procent prea mare.
Cinic vorbind, îi înțeleg parțial pe primarii ale căror comune sunt codașe la apă și canalizare. Și dacă le bagi apă și canalizare, ce promisiuni mai poți face la următoarele alegeri? E mult mai ușor să manipulezi o grămadă de oameni-alegători cu WC în fundul curții și fără apă curentă decât pe unii care au toate astea și drept bonus și acces la informații. E masa electorală cel mai ușor de învârtit pe degete.
Eu unul - sincer să fiu - încă mai visez ca nu peste mulți ani să avem un județ Argeș fără toaletă în fundul curții și apă cărată cu găleata. Și m-aș bucura ca Prefectura, Consiliul Județean și toți candidații pentru funcțiile de primari de comune să vină cu proiecte viabile și deloc utopice pentru ca cetățenii-votanți să aibă apă curentă, canalizare, curent electric și asfalt pe drumuri. Peste tot. Până și în cel mai îndepărtat cătun. Și de abia când și ultimul WC din fundul curții va fi o amintire vom putea spune că alegătorii au câștigat. Și că alegerile și campaniile electorale au dat rezultate. Deocamdată însă, realitatea e una de Ev Mediu timpuriu în multe sate din județ.
Denis Grigorescu

Joi, 12 Mai 2016 17:59

Sănătate printre şobolani

Scris de

Atenție! Titlul acestui editorial trebuie interpretat la propriu și mai puțin la figurat. De ce la propriu? Fiindcă un cvartet de șobolani ținând un concert în re minor în curtea Spitalului Județean a devenit viral pe YouTube, săptămâna trecută. Asta ca să se mai mire cineva de ce Argeșul a ajuns un brand în domeniul producției de bacterii e.coli, eclipsând până și celălalt brand autohton, Dacia. De ce e abandonată unitatea sanitară nr. 1 a județului în mizerie? Din cauza subfinanțării sistemului de sănătate, vor sări imediat unii. Da și nu, adaug, având în vedere că același sistem care generează „subnutriție” cronică în Spitalul Județean a lovit cu teancuri de prosperitate în anumiți medici și directori care s-au perindat la conducere de-a lungul anilor. Unii și-au burdușit conturile sau au fost trimiși în vacanțe exotice de marii producători de medicamente. Alții s-au rezumat să primească vile la purtător de la firmele căpușă care au supt de-a lungul anilor, ca și șobolanii de pe YouTube, din seva spitalului până l-au internat la terapie intensivă. Ni s-au tocit nu doar tastaturile la computer, ci și nervii, de când tot scriem de o doctoriță care a câștigat 19 miliarde lei vechi din testarea medicamentelor pe pacienții Spitalului Județean. Doamna în cauză a câștigat grota asta plină de bani folosind infrastructura, baza de date și alte acareturi proprietate publică, în vreme ce Domnul Spital se prăpădește de inaniție și devine personaj de film pe YouTube, în compania rozătoarelor. În tot timpul ăsta, politicienii se sparg în figuri în campania electorală și ne povestesc despre cum vor salubriza ei sistemul de sănătate argeșean. Culmea, unii dintre ei sunt chiar cei care l-au infectat până acum. Cum spuneam, suntem condamnați la sănătate printre  șobolani. Unii din politică, alții din sistem.
Gabriel Grigore

Scandalul substanțelor dezinfectante din spitale diluate cu nesimțire scoate la iveală încă o problemă mare de tot din sistemul de sănătate, un sistem ce ar putea oricând face obiectul și subiectul a zeci și zeci de continuări ale filmului „Moartea domnului Lăzărescu”. Iar sistemul de sănătate argeșean e la fel ca și cel național: dezastruos. Un sistem cu spitale în care mizeria e la ea acasă, în care pacienții trebuie să își cumpere de multe ori medicamente, în care o bună parte din personalul medical se poartă superior și arogant față de bolnavi un sistem în care până și la morgă angajații cer șpagă pentru a se ocupa de pacienții decedați. Ce paradox: grija față de pacienții spitalelor din Argeș e diluată de zece ori, ca și substanțele dezinfectante ce ar trebui să asigure curățenia celor internați, un mediu aseptic. Culmea e că la ultimul control făcut anul trecut în spitalele din județ, DSP Argeș a constatat doar niște nereguli minore, chiar microscopice. Ca și bacteriile. Și acum îmi aduc aminte - și nu pot să zâmbesc amar - cum înainte de vizita premierului Cioloș la Spitalul de Pediatrie s-a făcut o curățenie cum probabil nu se mai făcuse de mulți, mulți ani. Și nu e normal să fie așa. Curățenie ar trebui să fie (dar nu cu dezinfectanți... diluați) la Pediatrie tot timpul, ca și la celelalte unități spitalicești. Cei care fac curat ar trebui să o facă având tot timpul în minte percepția că fiecare pacient e un fel de... Dacian Cioloș. Și printr-o asemenea atitudine - încă utopică din păcate - să se renunțe gradual la tratamentele discriminatorii aplicate pacienților. 
La Spitalul Județean Argeș, cel mai mare din județ, o mare parte dintre problemele sensibile persistă. Asta deși de când doctorul Dan Olariu e manager s-au văzut unele schimbări lăudabile, în special legate de dotarea materială. Însă mizeria la grupurile sanitare și la morgă nu a fost încă „ștearsă”, iar paturile... antice din saloane au fost schimbate într-un procent infim. Însă managerul Dan Olariu nu poate schimba totul de unul singur. Dacă vrea să schimbe ceva, ar trebui mai întâi să facă un soi de misiune imposibilă: să schimbe o parte dintre angajații de la Spitalul Județean. Ar trebui să dea de pământ cu cei care fac jocurile (ale lor și ale unor companii de medicamente), cu cei care tolerează mizeria și neregulile, cu cei care își bat joc de pacienți, cu cei care conduc din umbră Spitalul Județean. Și asta pentru că acolo, ca și în celelalte unități sanitare din județ, problema e cauzată de sistem. Sistemul de pile și relații, de conexiuni transformate într-o uriașă pânză de păianjen. Un sistem la care Ministerul Sănătății e... rece precum un cadavru victimă a unui caz de malpraxis.
M-aș bucura ca cel care îi va lua locul lui Florin Tecău la șefia Consiliului Județean să facă o prioritate zero din sistemul de sănătate argeșean. Și chiar i-aș recomanda - oricine va fi el - ca unul dintre primele drumuri făcute din noua funcție să fie un circuit incognito prin spitalele din județ. Un circuit făcut cu agenda în mână și cu aparatul de fotografiat în buzunar. Pentru că e timpul ca cineva să „cauterizeze” bubele numeroase din sistemul de sănătate de la noi. Și să facă curățenie și la propriu și la figurat.
Denis Grigorescu

CEZ e pentru mine și pentru multe sute de mii de abonați din sudul țării un lider incontestabil. Da, ați citit bine. E un lider incontestabil la comunicare și servicii de doi lei, la lipsă de reacție și opacitatea în relația cu toți cei care plătesc lună de lună bani mulți din salarii mici pentru a avea curent electric de la CEZ. În schimb însă, CEZ și-a făcut sediu de milioane în cartierul Craiovei, unde comunicarea e asigurată de cei de la... pază. Ca ziarist, dacă vrei să cauți pe cineva de la serviciul de relații cu presa, ai surpriza ca pe site-ul companiei să găsești doar o banală adresă de e-mail la care nu răspunde nimeni (sau răspunde cu întârziere de săptămâni) și nici măcar un număr de telefon. Inadmisibil și penibil pentru o companie precum CEZ, cu venituri de multe miliarde. Luni, 18 aprilie, un cartier întreg din Pitești - Eremia Grigorescu - a stat de la 9 dimineața până seara fără curent din cauza unei avarii. Adică 10.000 de oameni dintr-un cartier dintr-un oraș din Uniunea Europeană nu a avut curent mai bine de o jumătate de zi. E normal? Nu, nu e deloc. Am primit la redacție mai multe sesizări legate de avaria din Eremia și singurul fel în care am putut lua legătura cu cei de la CEZ a fost pe... Facebook, iar cineva de la social media ne-a spus sec că se lucrează pentru remedierea avariei și că aceasta va fi soluționată în „maximum o oră.”
În fine, asta este doar una dintre numeroasele probleme legate de CEZ. Problema - și una mare - e și faptul că Centrul Regional de Contact Pitești al CEZ nu are nu număr de telefon alocat, singura soluție fiind tot info linia CEZ, la care fie trebuie să aștepți minute bune până să fii preluat, fie răspunsurile și reacțiile sunt destul de des pe lângă subiect. În schimb, CEZ are reacție când debranșează clienții pentru o datorie de câțiva lei și le cere taxă de rebranșare de vreo 300 de lei. Și tot CEZ emite niște facturi de câte șapte pagini pline de date inutile din care nu se înțelege nimic.
În orice caz, până la sfârşitul anului 2017 întreaga piaţă de energie electrică va fi liberalizată, astfel încât toţi consumatorii casnici vor trebui să îşi negocieze alte contracte. Cine știe, poate că atunci se va schimba și atitudinea angajaților și șefilor de la CEZ vizavi de consumatorii tratați din păcate prea des și prea mult cu sictir.
Denis Grigorescu

Și încă ce culcuș! Chiar în iatacul electoral nr. 1 al primarului Ion Georgescu. Sub sloganul „Mioveni, numele tău e Argentina!”, președintele Partidului pentru Argeș și Muscel a dat încă o lovitură PSD, înregimentând-o în partidul său pe fosta directoare a Centrului Cultural, Argentina Culcuș, omul nr. doi ca notorietate în oraș, după primar. Asta după ce, în urmă cu nicio lună, l-a convins să i se alăture în PAM (altă mușcătură de scorpion administrată de Mircea Andrei pachidermului PSD) pe primarul în exercițiu al municipiului Curtea de Argeș, Nicolae Diaconu. Încet, încet, Mircea Andrei și al său Partid pentru Argeș și Muscel transformă județul într-un reality-show politic. Publicul a devenit dependent de evenimentele în cascadă generate de acest Mircea Andrei și vrea acțiune sub formă de directe de dreapta aplicate ritmic în barba celui mai puternic, adică a lui Toma Slutul și Urâtul, cum parcă a devenit PSD Argeș în conștiința publică, în ultima vreme. Ce se întâmplă acum în câmpul politic și tactic din județul Argeș e ca o luptă între David și Goliat. Și, credeți-mă, că am folosit bine și la locul ei sintagma „câmpul tactic” fiindcă intuiesc cam ce părere are Bucureștiul (și nu mă refer la Bucureștiul politic, ci la cel unde se iau deciziile ce contează cu adevărat) despre schimbarea de paradigmă politică în Argeș. Revenind la publicul consumator de politică din județ, toată lumea așteaptă parcă să vadă ce lovituri mai primește săptămânal mastodontul PSD, un partid obez care s-a uitat la putere în Argeș de aproape 25 de ani și care suferă de toate afecțiunile cronice ale momentului. Uitați-vă că PSD încă nu are un candidat nominalizat la primăria Pitești și pare că s-a baricadat cu lumina stinsă în debara, tremurând de spaimă că Tudor Pendiuc ar putea candida din postura de independent, rupând dramatic din voturile partidului. Uitați-vă, de asemenea, că și la șefia Consiliului Județean ezită PSD să-și nominalizeze un candidat, alimentând fel de fel de teorii ale conspirației și lăsând impresia că trage de timp tocmai ca să-și protejeze candidații cu schelete în dulap. Să fie oare întâmplător că hipopotamul PSD Argeș nu are nicio reacție, în vreme ce mai toți adversarii de la alte partide, fie că vorbim de Mircea Andrei de la PAM, Cătălin Bulf de la PMP sau Narcis Sofianu de la liberali, mușcă din el cu o sete ca de Armaghedon? Singurul care mai zice câte ceva, are reacție și încearcă să apere onoarea partidului e vicele Dorin Mărășoiu de la Consiliul Județean. Poate și din acest motiv se intenționează tragerea lui pe linie moartă, că pare viu într-un partid încuiat la morgă. Repet, cu excepția lui Mărășoiu, care mai dă din picioare și pare un personaj cu toate semnele politice vitale la el, în rest e deșert sau, hai să fiu indulgent, semideșert în PSD Argeș. Și mă refer în primul rând la anticorpi și la reacție rapidă. Cei care ar trebui să apere onoarea PSD-ului sunt și primii care se ascund sub masă, de teamă parcă să nu li se elibereze scheletele din dulap. Și atunci cum să nu constați că, în vreme ce Mircea Andrei și-a făcut Culcuș la Mioveni, PSD Argeș și-a găsit și el un culcuș, însă mai degrabă la morgă.
Gabriel Grigore

Dragă viitor primar,
Nu îți știu încă numele. Sunt vreo zece variante. Infinit mai puține ca la Loto. S-ar putea să te cheme chiar Tudor Pendiuc. Din nou. Vorbesc la per tu. Scuze. Poate suna aparent a insolență. Dar nu e. Pentru că deocamdată nimeni nu îți știe numele. De ce îți scriu încă de acum, cu două luni înainte de alegeri? Pentru că îmi pasă de Piteștiul în care m-am născut, m-am dezvoltat și în care trăiesc. Pentru că îmi iubesc orașul și nu îmi place deloc ce îi fac autoritățile în ultimii ani. Nu îmi place că în din ce în ce mai multe zone Piteștiul arată ca un Frankenstein urban, o hidoșenie arhitectonică. Da, știu, când domnul viceprimar Cornel Ionică o să citească rândurile astea o să spună din nou că așa a fost proiectul și că Primăria Pitești nu a putut face nimic. Și din nou o să îl contrazic și o să îi spun că Primăria Pitești și locuitorii săi sunt beneficiarii acestui proiect de aproape o mie de miliarde. Iar ca beneficiar ai tot dreptul legal din lume să faci modificări la proiect, fie ele și radicale. Numai că nimeni nu a făcut nimic. Și în loc să avem mai multă verdeață la Pitești, avem și mai multe pavele, și mai multe pubele. În fine... Are nevoie de atât de multe Piteștiul, de la operații estetice, până la locuri de muncă și investiții... Ce te-aș ruga, viitorule primar, ar fi ca înainte să începi campania electorală, cu inerentele atacuri la contracandidați și volume întregi de promisiuni, să te plimbi măcar vreo câteva ore săptămânal prin cartierele Piteștiului. Și să ai cu tine o agendă, câteva pixuri, un aparat de fotografiat. Să fii un simplu cetățean înainte de a fi primar. Să vezi problemele orașului pe viu, să vorbești cu oamenii, să le asculți păsurile, să le notezi, să te gândești la soluții fezabile și nu fantezisto-electorale. Să vii cu propuneri sustenabile și nu cu povești de adormit alegătorii. Poate chiar să faci un plan de management.
Știu, în clipa în care o să ajungi în biroul de primar o să te gândești sigur și la propriile beneficii. E normal să îți iasă și ție ceva, nu? Nu te condamn. Și eu m-aș gândi să îmi fie bine și mie și familiei mele dacă aș ajunge primar. Dar m-aș gândi să fac și cât mai multe pentru Pitești, pentru cei care m-au votat. Greșesc cu ceva?
Și te mai rog ceva, viitorule primar cu nume încă necunoscut. Să iei în echipa ta oameni care înainte de toate să fie buni administratori și să lași partea cu politica la intrarea în Primărie. Să nu te gândești că Primăria Pitești e un SRL din care se poate scoate profit fără număr. S-au mai gândit și alții la asta, au scos profit și apoi au început să facă drumuri dese la DNA și în instanțe.
Și îți mai spun un lucru, dragă viitorule primar al Piteștiului. Focalizează-te pe fapte și soluții pentru oraș, nu pe critici și atacuri la adversari. La ora actuală, Piteștiul are nevoie de foarte puține cuvinte și de foarte multe fapte. Are nevoie de un sistem de sănătate care să fie reabilitat din temelii, de investitori puternici care să fie atrași să aducă zeci de milioane de euro și să dea de lucru la mii de oameni, are nevoie de locuri de joacă (cele vechi au fost făcute una cu pământul de proiectul de reabilitare urbană) pentru copii. Piteștiul nu mai trebuie să fie un oraș în care se dau pe bandă rulantă autorizații pentru chioșcuri hidoase de covrigi ori de haine second-hand. Piteștiul nu mai trebuie să fie un oraș-bazar de mâna a doua. Piteștiul trebuie să fie un oraș european din care să nu îți dorești să pleci. Ce zici, domnule viitor primar, te bagi în afacerea asta?
Cu speranţă,
Denis Grigorescu

De ce cred că Pendiuc va candida? Pentru că nu mai are ce pierde. După ce ai simţit răcoarea râncedă a arestului, umilința cătușelor expuse public și hipotermia instalată din cauza sechestrului pe casă și pe bunuri, plus inculparea copilului în același dosar cu tine, puține lucruri îți mai rămân de socotit pe lumea aceasta. Asta dacă ești primar și aproape jumătate din viața ta ai fost obișnuit ca în fiecare dimineață să guști puterea absolută într-un oraș important al României, cum e cazul lui Tudor Pendiuc. Se spune că din servicii, însă cred că este valabil și pentru politică, nu se iese decât cu picioarele înainte. La fel de adevărat este și că, în politică, orgoliul combinat cu răzbunarea dă un amestec la fel de toxic precum cel din clubul Colectiv. Din câte mă pricep eu să înțeleg, meciul lui Tudor Pendiuc este în primul rând cu PSD, partidul ingrat pe care crede că l-a ținut ancorat la putere vreme de 15 ani, cam de prin 2000, de când i-a devenit membru și care acum i-a întors spatele.  Și cum voturile de la Pitești reprezintă cam o treime din coșul electoral la nivel de județ, Tudor Pendiuc consideră că, fără el, PSD pierdea demult puterea în Argeș. Prin urmare, gradul de probabilitate ca Pendiuc să candideze este foarte mare și cred că o va face din postura de independent. Cât să dea șah, poate și mat, PSD-ului, un partid ce pare incapabil pe moment să-i ridice mănușa, dovadă că bâjbâie în a scoate în față un candidat.
Prin urmare, candidatul pe stânga va fi Tudor Pendiuc. Cine îi va fi challenger pe dreapta eșichierului politic? Foarte probabil Mircea Andrei, după desfășurarea de forțe din ultima perioadă în care Partidul pentru Argeș și Muscel face achiziții nu doar pe bandă rulantă, ci și de top, cum e cazul primarului în exercițiu de la Curtea de Argeș, Nicolae Diaconu. În plus, Andrei nu mai trebuie să inventeze apa caldă în materie de antipesedism fiindcă a fost dintotdeauna adversarul de moarte al acestui partid în Argeș. Dacă există un politician de care Nicolescu, Pendiuc și nucleul dur al PSD s-au temut întotdeauna în acești ultimi patru, cinci ani, acela a fost și este Mircea Andrei. Cu toți ceilalți, PSD a negociat, i-a adormit sau i-a cumpărat.
Prin urmare, finala de la Primăria Pitești se va juca dur și cu casa închisă și, pe datele de acum, cele mai multe bilete la pariuri le vând Tudor Pendiuc și Mircea Andrei. Asta nu înseamnă însă că nu pot apărea și surprize, atât pe dreapta, cât și pe stânga eșichierului politic. Le așteptăm.
Gabriel Grigore

Florin Tecău, Pavel Bîrlă și Constantin Dîrzan au mai multe în comun. Iar cea mai importantă trăsătură a celor trei domni e că sunt specialiști autorizați în cuvinte și proiecte fără acoperire. Dacă i-ați fi auzit până acum aproape un an cum vorbeau despre proiectul stațiunii Molivișu ați fi putut jura că acolo se va face capitala ski-ului european și mondial, mai ceva decât Zermatt, Zell am See ori Davos. Cuvinte și detalii pompoase și megalomane, supradoze de siguranță emanată de parcă ar fi venit deja Bill Gates ori Mark Zuckerberg cu o valiză uriașă cu peste 730 miliarde lei vechi, la cât se ridică valoarea proiectului, dintre care cea mai mare parte revine de plată Uniunii Europene. Numai că probabil oficialii de la Bruxelles nu au știut că oficialii noștri sunt balcanici, și asta nu în sensul bun al cuvântului. De ce? Pentru că din cauza numeroaselor nereguli, inclusiv amânări și întârzieri fără număr, proiectul a ajuns dosar la DNA și va fi reziliat, după cum a spus-o săptămâna trecută și Liviu Mușat, directorul ADR Sud Muntenia, și el cercetat de... DNA, dar pentru alte proiecte. Domnul Mușat a declarat în cadrul conferinţei de presă a Consiliului Judeţean că proiectul „Molivişu” nu mai poate continua, odată cu noile instrucţiuni şi proceduri. Mai mult, acesta a afirmat că staţiunea de schi de la Molivişu este vizată de DNA. „Am întrebat la DNA dacă există un dosar privind proiectul şi mi s-a spus că da, încă din 2012”, a afirmat Liviu Muşat. Și, ca într-un film cu două lumi paralele, în timp ce directorul ADR Sud-Muntenia spune că, legal, proiectul „Molivişu” nu va putea fi continuat, deoarece nu mai pot fi accesate fonduri europene în acest sens, preşedintele Consiliului Judeţean, Florin Tecău, insista că pârtia de schi de la Molivişu se va realiza. „Consiliul Judeţean nu abandonează proiectul. Am intrat în 2012 în proiect, a fost de la început un proiect foarte complex. Sper să găsim soluţii. Este mai bine aşa decât să căutam vinovaţi”, spunea Florin Tecău săptămâna trecută. Nu-i așa că e o declarație demnă de noaptea minții? Sau poate că nu. Poate că domnul Tecău se referea la un proiect Molivișu făcut din piese LEGO... Numai că domnul Tecău, cât și domnii Dîrzan și Bîrlă uită ceva. Uită declarațiile pe care le-au făcut în ultimii doi ani. Declarații ce, combinate cu prezentul dezastruos al proiectului Molivișu, sună penibil cât cuprinde. Sună a praf în ochi, inclusiv în ochii Uniunii Europene. Să facem mai jos cronologia declarațiilor de tot râsul și fără nicio acoperire. 
10 septembrie 2014. „Apreciez că proiectul Molivişu intră în linie dreaptă“, spunea preşedintele CJ Argeş, Florin Tecău. La rândul său, Constantin Dîrzan, managerul de proiect, declara: „Niciodată nu a stat atât de bine ca acum proiectul. Constructorii au reluat lucrările, dublându-şi capacitatea de lucru, au început cu drumul comunal, care a fost lărgit. Pârtia de schi este defrişată. Din iarnă vom avea prima pârtie de schi la Molivişu, iar până vor fi montate la anul instalaţiile de transport, vrem să închiriem o instalaţie de telescaun“.
Aprilie 2015. Prezenţi în cadrul conferinţei de presă a Consiliului Judeţean Argeş, preşedintele ADI Molivişu, Pavel Bîrlă, şi managerul de proiect, Constantin Dîrzan, se arătau optimişti în ceea ce priveşte şansele de reuşită ale proiectului viitoarei staţiuni montane de la Molivişu: „Proiectul continuă, se derulează şi sigur va fi finalizat”.
Octombrie 2015. Șeful județului pleacă în China o săptămână ca să aducă investitori de acolo în Argeș, spunând inclusiv că va încerca să-i convingă pe oamenii de afaceri din China să vină și să investească în stațiunea de schi de la Molivișu. Au trecut aproape șase luni de la vizita în China și n-am văzut niciun chinez venind la Consiliul Județean Argeș. N-am văzut nici cea mai mică declarație făcută de șansele unei investiții a chinezilor în județul nostru. Probabil că domnul Tecău își dorea mai mult să se plimbe prin China, iar pretextul aducerii investitorilor a fost doar un pretext pe hârtie, ca să i se aprobe deplasarea. Acum, normal ar fi ca toți consilierii județeni să îl întrebe unde sunt investițiile chineze. Și dacă l-ar întreba, probabil că domnul Tecău ar face ochii mici precum ai asiaticilor și gura și mai mică.
Revenind la Molivișu, cu excepția consilierului județean Narcis Sofianu, care a luat atitudine constant vizavi de proiectul-bătaie de joc, nimeni nu a avut reacție. Și, în loc să avem o investiție care să atragă zeci de mii de turiști străini anual și multe miliarde la bugetele locale, avem doar un dezastru pe bani publici. Ce să-i faci, așa e când stai prea mult pe Facebook și uiți să faci ceva pentru dezvoltarea propriului județ, care în afară de minunata excepție numită Dacia, nu mai are alt motor.
Denis Grigorescu

Pagina 6 din 46