Opinii (663)

Sunt sigur că actualului primar Cornel Ionică, „fostului” Tudor Pendiuc și mai multor oficiali din Primăria Pitești le plac rău mahalalele din Istanbul. Însă cu siguranță nu le plac mahalalele boeme atât de fermecător descrise de Orhan Pamuk în romanele sale. Domnilor conducători ai Primăriei Pitești le plac acele mahalale malfamate, mizere și haotice. Mai mult decât atât, sunt sigur că oficialii Primăriei Pitești adoră lipsa armoniei arhitectonice, kitch-ul și hidoșenia urbanistică. Și asta pentru că de mai mulți ani au reușit să transforme Piteștiul - și cu precădere centrul municipiului - într-un bazar second-hand cu sute de chioșcuri și tarabe lipsite de cel mai mic bun gust. Și vina nu e deloc a comercianților, ci a mai-marilor din Primărie care dau autorizații și aprobări cu ochii închiși, fără să le pese nici măcar 1% de cum arată și cum a ajuns orașul pe care îl păstoresc. Ce mai contează că Piteștiul arată oribil și penibil, important este să intre bani la buget cu orice preț.
Covrigi, hot dogi, jucării, bidoane de vin la PET, sucuri pline de E-uri vândute la pahar, magazine second-hand, haine mirosind a sintetic și a mult prea ieftin, cam ăsta e peisajul pentru un străin care se plimbă prin centrul Piteștiului pentru prima oară. Și dacă mai are „norocul” să dea peste cine știe ce târg organizat de Primărie, vede de la o poștă cum centrul orașului e sufocat de sute de chioșcuri și corturi unde se vând tot felul de mărunțișuri. Și - atenție! - vorbim de centrul unui oraș pretins european, nu de o periferie unde fiecare face ce vrea sau de un complex expozițional. Da, veți spune că trebuie încurajat comerțul, că trebuie încurajată crearea de locuri de muncă. De acord, dar nu așa. Nu trebuie să ne batem joc de centrul unui oraș pe care pretindem că îl iubim și că vrem să îl dezvoltăm.
Să știți că îmi iubesc orașul, domnule primar Cornel Ionică. Și ca mine sunt mii și mii de oameni. Iubim Piteștiul, ne pasă de el și tocmai de aceea luăm atitudine.
Chiar nu vă e rușine de ce ați făcut din Pitești? Chiar nu vă e rușine că l-ați transformat într-un bazar de doi lei? Nu a ajuns că ne-ați umplut Piteștiul cu zeci de milioane de pavele în plus și că ne-ați lăsat fără sute de copaci și zeci de hectare fără verdeață? Nu, se pare că nu v-a ajuns. Ați făcut ce ați vrut cu Piteștiul. Sub umbrela unei pretinse urbanizări, ați dezurbanizat Piteștiul, l-ați transformat încet-încet într-un târg unde toată lumea poate să vândă ce vrea, oriunde și la orice oră. Îmi pare rău să o spun, dar nu ăsta e Piteștiul pe care mi-l doresc pentru mine, pentru cei dragi mie, pentru piteștenii mei.
Și să nu îmi spuneți că nu se poate, că nu vă cred. La Mioveni s-a putut. Primarul Ion Georgescu a făcut în mai puțin de un deceniu dintr-un oraș anonim, anodin și cenușiu un oraș vibrant, cu o infrastructură impecabilă, cu investiții foarte utile făcute cu cap și nu cu interese ca la Pitești. Cine știe, poate că ar fi bine să îl clonăm pe Ion Georgescu și să vă ia locul, fie și pentru un an, domnule primar Cornel Ionică. Vreau un Pitești de care să fiu din nou mândru din punct de vedere urbanistic, domnule primar. Vreau un Pitești cu un centru cochet și nu un centru umplut până la refuz de atâtea și atâtea dughene de prost gust. Vreau un Pitești ca Istanbulul sau măcar precum un cartier al Istanbulului în ceea ce privește numărul vizitatorilor atrași. Și, apropo de turiști, în loc să faceți un Centru de Informare Turistică ineficient, inutil și inestetic pe banii Uniunii Europene, mai bine cheltuiați banii altfel, poate chiar pe plantări de mii de copaci sau de arbori ornamentali. Vă place cum arată Piteștiul anului de grație 2016, domnule primar Cornel Ionică? Mie nu.
Denis Grigorescu

Miercuri, 19 Octombrie 2016 23:39

Să ne fie ruşine!

Scris de

Vă rog să nu vă supărați pe mine, dar sunt tentat să asemui cazul elevului de la Școala Generală I.L. Caragiale din Pitești cu cel al ursulețului răpus la Sibiu și devenit pentru câteva ore inamicul statului. Avem de a face cu un caz în oglindă. Reacționăm disproporționat, haotic, intolerant, nimeni nu mai urmărește un fir logic al realității și al bunului simț. Împotriva copilului de la Generală 16 au protestat, cu pancarte și lozinci supurând de intoleranță, 29 dintre colegii lui de clasă, la rându-le minori. Atenție, toți sunt elevi de gimnaziu, nici măcar de liceu, abia dacă le-au dat tuleiele! La Sibiu s-a ales varianta cea mai rea, să se împuște un pui de urs devenit pericol public (doar de imagine, nu și de altceva) pentru incompetenții din sistem. L-au extras din decor cu un glonte. La Pitești, autoritățile au ales să se implice prin neimplicare băgând în față comitetul de părinți, care, la rândul său, a trimis în prima linie a frontului niște copii pe care i-a manipulat bolșevic spre a cere eliminarea din colectivitate a unui pui de om. Ca și copiii lor. E trist. Îmi vine să mă închid într-o peșteră, de rușine că trăiesc într-un asemenea oraș și colectivitate. Poate că respectivul puști e bolnav de ADHD sau de altceva, poate că a intrat într-un anturaj prost sau n-are acasă un mediu propice, deși am înțeles că părinții au amândoi serviciu și o perioadă au făcut efortul de a-l însoți cu rândul la școală. Oricare ar fi realitatea, puiul de om, și era valabil și pentru puiul de urs, trebuie salvat, nu eliminat, izolat, ostracizat. Refuz să cred că niciunul dintre cei 58 de părinți ai celor 29 de elevi de gimnaziu nu și-a pus o secundă problema că e absurd ce se pune la cale. Că protestul în sine e o manipulare ordinară și că e vorba doar de un copil aflat pe marginea prăpastiei și că el trebuie ajutat și recuperat, nu împins în ea. În mizerabilul stil clasic instituțional, autoritățile argeșene, și aici le includ pe toate în frunte cu conducerea școlii și a Inspectoratului Școlar, s-au spălat pe mâini pasând criza spre un comitet de părinți cu reflexe de țață. Care comitet i-a aliniat cu mânie proletară pe niște pokemoni de copilași ca să protesteze împotriva unui coleg al lor. Și uite așa județul Argeș s-a mai făcut încă o dată de râs. Închei nu fără să mă gândesc la cazul judecătorului Apostol de la Judecătoria Pitești, cel care a făcut o criză nervoasă, a fost suspendat din magistratură o perioadă, după care a făcut tratament și a fost reintegrat în sistem. Vorbim, așadar, de un adult căruia i s-a oferit o șansă spre reintegrare. De ce nu putem proceda la fel și cu un copil de gimnaziu? Să ne fie rușine! Gabriel Grigore 

De vreo câțiva ani, mai-marii Primăriei Pitești, în frunte cu fostul edil Tudor Pendiuc și actualul primar Cornel Ionică, au căpătat o fervoare specială în a cheltui banii Uniunii Europene pe tot felul de proiecte faraonice. La prima vedere, sună bine că Piteștiul atrage finanțări europene. La a doua vedere însă și la o scurtă analiză, constatăm că în majoritatea cazurilor proiectele de zeci de milioane de euro cu finanțări de la Bruxelles sunt făcute prost și în pripă, iar beneficiile pentru comunitate sunt invers proporționale cu valoarea investițiilor. A fost mai întâi penibilul și foarte costisitorul (peste 20 de milioane de euro) proiect de reabilitare urbană a Piteștiului, proiect în urma căruia orașul s-a umplut de milioane de pavele și a rămas fără câteva hectare bune de spații verzi. Un proiect făcut de IRCETT - o firmă din Cluj care habar nu avea și nu are de realitățile și nevoile urbanistice ale Piteștiului.
Mai nou, un alt proiect făcut greoi și prost stârnește nemulțumirea piteștenilor. Centrul Multifuncțional Pitești, un proiect care la prima vedere părea să reîmprospăteze spațiul cultural al municipiului, se dovedește a fi la nici o lună după deschiderea oficială, o bătaie de joc girată, supervizată, semnată și ștampilată de oficialii Primăriei Pitești. Oficiali pe care, după cum se vede, îi interesează doar ca fondurile Uniunii Europene să fie cheltuite cantitativ, nu și calitativ, nu și eficient.
Ca și în cazul reabilitării urbane a Piteștiului și proiectul Centrului Multifuncțional a fost făcut tot de o firmă străină de orașul nostru, în speță Cilas Brașov. Deși era vorba de un proiect costisitor, cifrat la mai bine de un milion de euro, Primăria Pitești nu s-a preocupat ca proiectul să fie executat ca la carte. Și a lăsat proiectul să curgă, deși avea grave deficiențe. Motiv pentru care inițial nici nu a primit avizul ISU Argeș, pompierii constatând nu mai puțin de 19 deficiențe, în frunte cu ușile ce se deschideau în interior. Deficiențe ce au fost remediate doar parțial. Alți bani publici, altă distracție...
Acum, că Centrul Multifuncțional Pitești este deschis și spectatorii se înghesuie la concerte, alte hibe și bube ies la iveală și arată că interiorul a fost realizat în bătaie de joc. Panta de înclinare a sălii este foarte mică, iar scena este foarte înaltă, motiv pentru care spectatorii văd, în cazul concertelor de la Filarmonică, doar primul rând de artiști. La etaj, balustrada pusă mai mult de decor face ca spectatorii aflați la parter să vadă „dedesubturile” doamnelor și domnișoarelor de pe primul rând. Singurul lucru plăcut din sala Centrului Multifuncțional Pitești sunt scaunele foarte confortabile. Și atât. Pentru că restul e dezastru. Instrumentiștii stau înghesuiți pe o scenă mică, urâtă, și mult prea înaltă care se ,,încadrează” perfect într-o sală inestetică și aproape deloc funcțională. Însă spațiul, care lipsește de la scenă, este în exces la toalete, care sunt dotate doar pentru o persoană…
Nu îmi place nimic la Centrul Multifuncțional Pitești și nu sunt singurul care spune asta. O clădire hidoasă, rece, lipsită de artă și calitate. O clădire ce mă face - și nu numai pe mine - să îmi aduc aminte cu nostalgie de fostul Cinematograf București și de sala sa plină de căldură, deși cu un aer ușor vetust.
Și nu pot să nu zâmbesc atunci când îmi aduc aminte cum în mai a.c., cu o lună înainte de alegerile locale, domnul Cornel Ionică (cu mențiunea că responsabil real este fostul primar Pendiuc) a chemat o armată de ziariști și o echipă de volei la recepția Centrului Multifuncțional, deși acesta mustea de probleme.
Cum a fost posibil ca Centrul Multifuncțional Pitești să se facă într-o asemenea bătaie de joc? E o întrebare ale cărei potențiale răspunsuri și cauze ar putea fi cercetate de către Curtea de Conturi și procurorii DNA. 
Denis Grigorescu

Faceți un scurt exercițiu și intrați pe site-ul DNA, la secțiunea „Comunicate de presă”. Introduceți „Argeș” ca termen de căutare. Veți găsi peste o sută de rezultate și peste 500 de persoane din Argeș trimise în judecată, de la parlamentari și zeci de primari, până la zeci de polițiști, oameni de afaceri și diverși oficiali mai mult sau mai puțin influenți din instituțiile publice din județ. Argeșul este în topul județelor ca număr de dosare instrumentate de către procurorii anticorupție. Argeșul este județul cu cei mai mulți parlamentari - trei la număr - și primari trimiși în judecată de DNA anul trecut. Aproape o treime dintre primarii trimiși în judecată de DNA în 2015 sunt din Argeș: nu mai puțin de 28 și toți în Dosarul Consultanța. Dintre primarii aleși în 2012 în Argeș, peste o treime au fost trimiși în judecată pentru corupție ori trafic de influență. Cinci dintre cei 17 parlamentari de Argeș aleși acum patru ani au fost trimiși în judecată de către procurorii anticorupție. Este mult? Nu. Este enorm. Asta arată calitatea și mai ales integritatea celor aleși de argeșeni.
Cât despre prejudicii, acestea sunt uriașe, de sute de milioane de euro. Bani publici, cu care mulți oficiali din județ au crezut că pot jongla și că îi pot subtiliza. Numai că din fericire pentru banul public există Direcția Națională Anticorupție. Imaginați-vă cum ar fi arătat Argeșul în ultimii zece ani dacă nu ar fi fost DNA. Parlamentarii, primarii și oamenii de afaceri trimiși în judecată sau deja condamnați și-ar fi făcut de cap din ce în ce mai mult în Argeș, ar fi furat cu și mai multă pasiune, ar fi făcut din județ un stat în stat. S-ar fi crezut intangibili. Ar fi transformat Argeșul într-un județ bananier, unde cei mai mulți oficiali ar fi tăiat și spânzurat după bunul plac, s-ar fi supus propriilor legi.
Desigur, mai e mult până să avem un județ cât de cât curat din punct de vedere al debarasării de cei corupți și mânjiți. Însă în ultimii 10 ani s-au făcut pași mari. Iar cei care au crezut că banii publici sunt într-un sac fără fund și fără control și-au luat țeapă. La fel s-a întâmplat și cu cei care au făcut retrocedări ilegale cu sute de hectare de păduri din Argeș.
De ce a ajuns Argeșul să aibă așa de mulți corupți? Din multe motive. În primul rând, pentru că la alegerile parlamentare și locale au fost impuși în procent covârșitor de fiecare dată cei care au cotizat mai mult la partide, cei mai șmecheri, cei cu tupeu, nu cei integri și cu o pregătire profesională impecabilă. Iar aleșii aveau prietenii cu oameni de afaceri importanți din județ și așa s-au creat zeci de cercuri vicioase și frauduloase, cu jonglerii pe banii statului, cu mita și traficul de influență trecute fără probleme în fișa neoficială a posturilor.
Și, pentru că tot vorbeam de DNA, Argeșul nu este numai un județ fruntaș la recolta de corupți. Argeșul este și un județ cu reprezentare puternică la vârful DNA. Adjuncții Laurei Codruța Kovesi sunt doi profesioniști de top. Călin Nistor a fost cinci ani (între 2008 și 2013) procurorul șef al DNA Pitești, perioadă în care s-au instrumentat o parte dintre cele mai răsunătoare și „grele” dosare. Marius Iacob este câmpulungean la origini și are de asemenea la activ o carieră impecabilă, cu numeroase dosare de top instrumentate. 
În orice caz, dacă s-ar face un sondaj în Argeș privind încrederea în instituțiile publice, DNA ar ieși pe primul loc, așa cum a ieșit și la nivel național.
Denis Grigorescu

Aflând că s-a stins din viață maestrul Papaiani, piteșteanul care a țâșnit ca o rachetă pe drumul celebrității după ce a bătut mingea, în copilărie, pe maidanul din vecinătatea Fabricii de Butoaie, nu pot să nu mă gândesc și la cei care au otrăvit senectutea acestui uriaș. La Tudor Pendiuc, la secretarul Iosiv Cerbureanu și la alți conțopiști purtători de pix din Primăria Pitești care și-au bătut joc de un om al cărui talent a adus și va aduce multă vreme de acum încolo bucurie, prin filmele sale, neamului românesc. Îl aveți pe conștiință, domnilor! Și ocara asta o veți purta, ca pe o teribilă povară, câte zile mai aveți lăsate de la Dumnezeu. Veți rămâne în conștiința piteștenilor adevărați, și nu doar a lor, ca niște personaje sinistre care au murdărit aura unuia dintre cei mai valoroși argeșeni care au existat vreodată. Amintiți-vă de surâsul luminos al lui Păcală și cutremurați-vă la gândul cum veți rămâne dumneavoastră în istorie: ca niște oameni mici care l-au păcălit până și pe Păcală. Nu mai e un secret pentru nimeni că drama din ultimii ani a maestrului Papaiani a fost legată de refuzul sistematic al Primăriei Pitești de a-i reconstitui dreptul de proprietate asupra unui teren pe care s-a aflat casa părintească. Casa nu mai există, o parte din teren da, alta ba. Însă briganzii care s-au aflat atâta amar de vreme la butoanele Primăriei l-au plimbat de la Ana la Caiafa până s-a îmbolnăvit omul de inimă rea. S-au justificat că pe partea de teren care încă mai există se află o stradă și că nu-i pot reconstitui dreptul, deși se sparie gândul, vorba cronicarului, la câte parcări și străzi au retrocedat Pendiuc&comp fără să le pese de binele public. Apoi, pentru cota de teren ocupată în prezent de o clădire i-au oferit în compensație o suprafață revendicată și de altcineva, care însă avea dreptul acolo, asta doar ca să-și bată joc de actor, știind că în justiție va câștiga cel care avea dreptul și că Papaiani va pierde. Apoi au mințit că i-au oferit teren în centrul Piteștiului, pe locul unde s-a construit ulterior sediul ING Bank, când, de fapt, i-au oferit teren într-o vie, după cum ne-a spus soția marelui actor. Iar via respectivă (deși marele actor le-a repetat întotdeauna lui Pendiuc și ciracilor că „eu nu m-am născut în vie, ci în centrul Piteștiului“) nici măcar nu se afla în Pitești, ci pe dealurile Ștefăneștiului. Aceștia sunt oamenii și caracterele care s-au aflat și se mai află încă la butoanele Primăriei Pitești. Tot ce a fost polițist, magistrat, parlamentar, adică persoane cu influență reală în a le acoperi golăniile, toți aceștia s-au aflat pe lista de priorități a șefilor Primăriei Pitești la capitolul promptitudine în retrocedări. La fel, oamenii de afaceri, samsarii sau combinagii cu cardurile pline i-au făcut să sară ca pe arcuri în momentul în care au poftit la retrocedări cu valoare imobiliară uriașă. Gândiți-vă că primarul Pendiuc n-a schițat niciun gest în a se opune, măcar și formal, când 40 ha din miezul Pădurii Trivale (Pădurea Trivale a Piteștiului, nu a Găeștiului sau a Ploieștiului!!!) au ajuns la magnatul de carton Nicolae Ivănescu. Gândiți-vă, la fel, că cea mai mare retrocedare din portofoliul ANRP, de peste 1.100 de miliarde de lei vechi, făcută în beneficiul samsarului Mihai Rotaru din Craiova, a avut drept obiect un teren din Pitești. Știți ceva despre chestia asta și despre Mihai Rotaru, în general, domnule secretar Cerbureanu? Maestrul Sebastian Papaiani n-a avut ce să vă ofere. Poate doar filmele sale și un buletin de piteștean autentic. Însă asta nu v-a fost de ajuns. Dumneavoastră, lui Tudor Pendiuc și celorlalți care-l veți avea pe conștiință.
Gabriel Grigore

Nu, nu sunt macabru. Am prea mare respect pentru familia Brătienilor și pentru tot ce a făcut ea pentru România și pentru Argeș. Dar sunt sigur că Brătienii se învârt în morminte zi de zi. Ceas de ceas. Minut cu minut. Și se învârt rău. Cum să nu se învârtă când văd cum s-a diluat PNL-ul, cum s-a diluat noțiunea de liberalism autentic, eficient, captivant și prolific. Cum să nu se răsucească în morminte când văd că PNL, partidul în care au pus toată pasiunea, forța și dragostea de țară, e un partid-corcitură, un partid în care și-au făcut loc mii de ex-pedeliști revopsiți din portocaliu în galben? Am avut o stare de lehamite în ziua în care PDL a fost absorbit de PNL. În ziua aia s-a stricat probabil cel mai rău ideea de liberalism. Inclusiv în Argeș. În județul Brătienilor, liberalismul adevărat e doar o amintire frumoasă, dar din ce în ce mai îndepărtată. Cum să fie copreședintele Dănuț Bica liberal când prin natura și formația sa e „portocaliu”? Cum să fie Vasile Blaga liberal când a fost tot timpul mâna dreaptă a lui Traian Băsescu? Și nu spun asta cu vreo urmă de malițiozitate sau subiectivism. Problema e că de dragul procentelor mai multe la alegeri, PNL s-a prostituat politic. A încălcat toate principiile și idealurile Brătienilor. Și, dincolo de nume, oricare ar fi ele, PNL și PNL Argeș și-au pierdut forța și vocea. Și vocile. Până acum vreo cinci-șase ani, PNL avea mai mult sânge în instalație, avea mai mulți oameni vocali și cu cap. Și primul nume care îmi vine în minte e cel al lui Teodor Meleșcanu, trecut la ALDE. Apropo de ALDE, nu a fost de ajuns că PNL s-a diluat, s-a mai și scindat.
Revenind la liberalii argeșeni, când mă uit la posibila listă cu probabili candidați, îmi vine să o întorc cu fața în jos. Cu excepția a trei-patru nume, în frunte cu cele ale lui Virgil Baciu (unul dintre cei mai activi și eficienți primari de comună) și Radu Perianu, restul candidaților nu îmi inspiră nici măcar 10% credibilitate sau vreun crâmpei de dorință de a merge la vot. Și asta pentru că din păcate listele cu candidați se fac - și asta se aplică la toate partidele - în procent covârșitor pe criteriul relațiilor, influențelor și cotizațiilor, nu pe cel al eficienței, vizibilității, profesionalismului și seriozității.
În general sunt un Everest de optimism, dar în ceea ce privește viitorul PNL și revenirea sa la cota de încredere de pe vremuri îmi rezerv dreptul de a fi... rezervat.
M-aș bucura ca într-o zi Brătienii să nu se mai învârtă în morminte. M-aș bucura să își regăsească liniștea. Mi-ar plăcea să văd cum se reculeg la mormintele Brătienilor liberali adevărați, nu liberali iubitori de ciolane parlamentare care își aduc aminte de Brătieni doar la pomeni și comemorări, și asta doar de dragul mediatizării. 
Deocamdată, ca cetățean neturmentat, îmi pun și eu firesc întrebarea din „O scrisoare pierdută”: Eu cu cine votez? Mai sunt mai puțin de trei luni până la alegerile parlamentare și deja mă gândesc cu groază că se apropie din nou câteva săptămâni de pâine și circ second-hand. Și asta pentru că așa e politica românească. Second-hand. Nu mai zic nimic, că iar mi se face dor de Brătieni. Denis Grigorescu

Joi, 15 Septembrie 2016 17:32

„Asistaţii” de Argeş

Scris de

Nu avem un proiect de județ. Iar acest lucru e și mai limpede acum, când ne aflăm în buza precampaniei electorale și, vrând, nevrând, trebuie să evaluăm parlamentarii care mai poftesc la încă un mandat, dacă au făcut ceva în cel pe care tocmai îl termină. Și vorbesc de toți parlamentarii de Argeș, indiferent de carnetul de partid. Nu e doar responsabilitatea lor, e și a administrației județene trecute. Pentru că prezenta are doar două luni de prestație și, înainte de a construi ceva, e presată să oprească robinetele risipei din mandatul halucinant al lui Tecău. Fișa clinică a administrației județene arată dramatic. Consiliul Județean a fost lăsat de fostul președinte al CJ și, implicit de PSD, că doar acest partid s-a aflat la butoanele instituției, în Groapa Marianelor, pe la - 10.641 metri incompetență. Nu mai repetăm povestea stației de asfalt, pe care vecinii de la Dâmbovița au pus-o în funcțiune în doar o lună și jumătate, iar noi într-un an și jumătate. În vreme ce Consiliul Județean Dâmbovița a economisit vreo patru, cinci milioane de euro, cât l-ar fi costat asfaltul cumpărat de la privați, ba chiar a făcut și profit un milion și vreo două sute de euro vânzând asfalt agenților economici, CJ Argeș a pierdut cam tot pe atât, în același interval de referință.
Întorcându-mă la parlamentarii PSD, lipsa lor de viziune, de coeziune și de minim patriotism local s-a văzut în abordarea proiectului Molivișu. Cu excepția deputatului Rădulescu, care s-a agitat în căldare însă fără niciun rezultat, ceilalți n-au mișcat un deget de susținere. Vorbim de parlamentari care au avut partidul lor la butoanele guvernării, pe premierul Ponta și pe vicepremierul Dragnea cocoțați în aceste scaune aproape patru ani de zile. Faptul că și sub ochii parlamentarilor PSD de Argeș i s-a cântat „Veșnica pomenire” acestui morganatic proiect Molivișu spune mult despre patriotismul local al aleșilor noștri și despre capacitatea lor de a fi luați în seamă de cineva de pe la București. Și pentru autostrada Pitești-Sibiu, s-au bătut mai mult Stroe, Badea și Camera de Comerț și Industrie decât parlamentarii PSD de Argeș. Cu coloana vertebrală de gelatină, nici unul n-a zis nici pâs atunci când Ponta și Șova erau chitiți să facă mai întâi autostrada Comarnic-Brașov, iar pe cea de la noi s-o mute pe ruta Brașov-Sibiu. Noroc cu DNA-ul că i-a potolit. Uitați-vă doar la ce au realizat parlamentarii de la Cluj și Dolj, în echipă cu primarii lor, Emil Boc și Olguța Vasilescu. Cluj Arena, un stadion pe care primăria a organizat Untold, un festival internațional ce a adus peste 300.000 de turiști sub Dealul Feleacului în luna august. La  Craiova, Olguța e pe ultima sută de metri cu stadionul ultramodern „Ion Oblemenco”, cu o capacitate de aproape 40.000 de locuri și la cele mai înalte standarde UEFA. Atenție, stadionul de la Craiova costă 50 de milioane de euro și are finanțare guvernamentală în proporție de 90% și locală - 10%. Există vreun parlamentar de Argeș, din mandatul 2012-2016, capabil să fi bătut la ușa lui Ponta și Dragnea, la Guvern și să fi obținut acești bani? Ce glumă proastă, nu?
Ospătari de bacșișuri mici, interesați doar de mărunte ghișefturi și de un scaun călduț din care să pape suma forfetară, cam asta au fost parlamentarii PSD de Argeș. Despre parlamentarii PNL, un singur exemplu și cu asta înțelegeți totul. Liberalii l-au avut ministru al Culturii pe argeșeanul Mircea Diaconu și n-au reușit să facă rost de bani pentru achiziționarea Vilei Florica, casa Brătienilor, înaintașii al căror nume îl fac de rușine aproape în fiecare zi. Și atunci despre ce parlamentari de Argeș, vorbim? Nu cumva ar trebui să le schimbăm numele în „asistații de Argeș”? Cam da!
Gabriel Grigore

Duminică seara. Parcarea de la Pitești Mall. Peisaj urbano-uman demn de sclavii de la Berevoești. Un băiețel de vreo 8-9 ani doar în chiloți se apropie de mașina noastră, supravegheat de la vreo zece metri de un tânăr undeva aproape de vârsta majoratului. Băiețelul mă întreabă dacă am cumva să îi dau un leu. Prima reacție, poate un automatism ciudat, e să îl refuz. Mă sui la volan și chiar înainte să apăs pedala de accelerație sunt cuprins brusc de remușcări. Băiețelul ăla amărât e pus la cerșit dezbrăcat tocmai ca să impresioneze oamenii și să facă bani pentru stăpânii lui. Opresc mașina și îl caut din priviri pe băiețel, dar mai ales pe cel care l-a pus să cerșească, cu gândul de a îi spune celui din urmă că dacă nu pleacă anunț poliția. Numai că cei doi au dispărut subit. Mă învârt prin parcare de câteva ori. În zadar. Nici urmă de băiețelul-cerșetor și de stăpânul său. Plec în cele din urmă și în drumul spre casă îmi aduc aminte ca în niște flashback-uri ale memoriei subiective de mulți dintre cerșetorii pe care i-am văzut în ultimii zece ani prin Pitești. Îmi aduc aminte și că prin 2005, 2007 și 2011 am văzut aproape de Casa Cărții și pe Calea București cerșetori bătrâni și amărâți cărora stăpânii le luau toți banii strânși în fiecare după-amiază. Am scris despre asta de fiecare dată a doua zi. Nici DGASPC Argeș și nici Poliția Argeș nu au avut vreo reacție. Și acum sunt cu siguranță stăpâni de cerșetori, în special de bătrâni și copii, care îi aduc pe aceștia la cerșit dimineața în Pitești și apoi după-amiaza le strâng veniturile.
Cazul sclavilor găsiți la Berevoești a revoltat opinia publică națională și internațională acum două luni și a făcut încă o dată România de râs. Mulți dintre acei sclavi erau aduși la cerșit în Pitești și făceau bani buni. Da, stăpânii acelor sclavi-cerșetori sunt acum în arest. Însă asta nu rezolvă problema. În Pitești sunt în continuare zeci de cerșetori controlați din umbră de diverse familii sau „famigli”. Și m-aș bucura ca subordonații primarului Cornel Ionică, ai chestorului Ionel Ispir și cei ai directorului Adrian Macovei să ia la puricat ca la carte toată această mafie a cerșetoriei ce face bani grei. O mafie în care sunt aruncați și mulți minori. O mafie tolerată în Pitești de mai bine de un deceniu. Chiar mi-aș permite să le sugerez domnilor Ionică, Ispir și Macovei să se plimbe într-o zi în civil prin Pitești și să se uite la cerșetorii aduși de alții în Centru.
Și, apropo de cerșetorii dezbrăcați, în ultimii ani, la căderea toamnei, de fiecare dată era adus pe strada Griviței un cerșetor aproape dezbrăcat. L-au văzut mii de oameni, nu și autoritățile.
În ceea ce privește copilul dezbrăcat pus să cerșească la Pitești Mall, m-aș bucura ca polițiștii să ceară să analizeze imaginile de pe camerele de supraveghere de lângă intrarea în mall. Le spun și ora aproximativă: 19.50-20.00. Duminică, 4 septembrie.
Ce părere aveți despre copiii și amărâții puși să cerșească dezbrăcați prin Pitești, domnule Adrian Macovei? Nu credeți că e timpul ca DGASPC Argeș să nu mai fie doar o instituție doar cu dinți de lapte și să treacă în sfârșit la treabă? Știu că e plăcut să te faci că lucrezi pe banii statului. Dar e la fel de plăcut oare și să vezi copii dezbrăcați cerșind pentru alții, copii de care instituțiilor din Argeș nu le pasă? Deocamdată, la Pitești, Protecția Copilului e doar pe hârtie, nu și în realitate.
Denis Grigorescu

Păstrând proporțiile și evitând exacerbările, nu greșesc cei care spun că România e frumoasă, dar e păcat că e locuită. Aș face aici un amendament și aș spune că e păcat că e locuită de autorități incompetente în foarte multe zone. Da, îmi asum cuvintele spuse mai devreme. România are un potențial turistic uriaș - e deja axiomă fraza asta - dar habar nu are să îl valorifice, să atragă milioane de turiști străini și încasări de miliarde de euro. Iar asta se aplică din plin și pentru Argeș, un județ binecuvântat cu obiective și peisaje de excepție. Degeaba însă. Degeaba avem barajul Vidraru, dacă drumul până acolo e pavat cu gropi și denivelări. Degeaba avem cetatea Poienari, dacă ea este lăsată de 26 de ani să se degradeze de către autoritățile județene. Nu pot să nu uit cum exact acum cinci ani mai mulți oficiali de la vârful județului spuneau că în doi-trei ani cele 1480 de trepte ce duc la cetate vor fi iluminate. Au trecut cinci ani și „mințile neluminate” din conducerea Argeșului au lăsat cetatea lui Țepeș fără lumină. Degeaba faci Dracula Fest dacă nu investești ca cetatea să arate ca în Vest. Iar cu un promis proiect de reabilitare de nu știu câte sute de miliarde nu se face primăvară.
Continuând cu obiectivele Argeșului, Casa Memorială Liviu Rebreanu de la Valea Mare e în paragină, Vila Florica de la Ștefănești și Complexul Muzeal Golești sunt incredibil de puțin promovate - deși au o mulțime de minunății - și nimănui nu îi trece prin cap să facă un proiect cu fonduri europene prin care să se facă un circuit turistic ca la carte. Ce fac autoritățile locale și județene în schimb? Fac niște penibile centre de informare turistică pe banii U.E. și care costă în medie cam 140.000 de euro fiecare și în care nu intră nimeni. Cu 140.000 de euro s-ar putea face un marketing turistic al județului impecabil. Dar nu se face. La Pitești se face reabilitare urbană de toată jena cu sute de miliarde tot de la U.E., dar nu se face nimic pentru a atrage măcar 50.000 de turiști acolo pe an. E drept că nici nu prea ar avea ce să vadă, în afară de două-trei biserici și tot atâtea parcuri. Iar oferta de cazare pentru potențialii turiști e una foarte slabă și constă în destule cazuri fie în pensiuni făcute doar pentru a lua niște bani europeni, fie în niște hoteluri cu camere mici și prețuri mari. Argeșul nu e prezent în topul celor mai frumoase sau celor mai vizitate obiective din România, deși ar putea intra în oricare dintre aceste topuri cu niscaiva investiții și promovare deșteaptă. Turismul în Argeș nu e la pământ, e sub pământ.
Și tot apropo de marketing turistic, cel mai bun videoclip de promovare a unei zone din județ pe care l-am văzut în ultimii 20 de ani a fost făcut de un om de afaceri, nu de Consiliul Județean Argeș, nu de Primăria Pitești ori alte autorități. Este vorba de un videoclip de prezentare a Transfăgărășanului realizat de echipa lui Dumitru Grecu. Dar cu o floare nu se face primăvară în turismul argeșean.
M-aș bucura ca președintele Dan Manu să citească editorialul ăsta și să facă apoi un brainstorming cu câțiva oameni-cheie din județ. Să arate că îi pasă de Argeș. De viitorul turistic al județului bazat pe obiectivele trecutului. Deocamdată însă, Argeșul are turism doar pe hârtie. În realitate, turismul e aproape zero barat.
Denis Grigorescu

Joi, 25 August 2016 16:39

Tecău s-a umplut de... asfalt

Scris de

Scandalul stației de asfalt îl îngroapă definitiv pe fostul președinte al Consiliului Județean, Florin Tecău. Nu că ar mai fi fost cazul, oricum personajul era prăbușit în catacombele lipsei de credibilitate așa cum nu a mai avut Argeșul niciun demnitar în istorie. De ce este interesant în continuare cazul Tecău, deși omul e țelină din punct de vedere politic? Ca să înțelegem mecanismele de putere și de (mir)ungere a puterii la vârful județului. Avem în față un caz școală de incompetență+ corupție, generat de o bătălie subterană pentru accesul pe o piață între 8 și 10 milioane de euro anual, cam cât reprezintă asfaltul, pietruirea și închirierea utilajelor pentru întreținerea drumurilor județene. Avem în față o șerpărie de afaceriști argeșeni dintotdeauna conectați la banul public și un politician slab, numai bun de uns cu asfalt puturos. Așezate în oglindă, nepunerea în funcțiune vreme de un an și jumătate a unei stații de asfalt cumpărate pe bani grei de către Consiliul Județean nu e cu nimic diferită de nepunerea în funcțiune a secției de Arși de la Spitalul Floreasca, construită pe bani europeni și ieșită la iveală abia după masacrul de la Colectiv. Dacă la Colectiv incompetența a ucis oameni, la Consiliul condus de Tecău a ucis dezvoltarea județului. Gândiți-vă doar că stația de asfalt cumpărată la țiplă și ținută ascunsă de Tecău și de șobolănimea de la Regia de Drumuri, vreme de 18 luni, poate produce 64 de tone de mixtură asfaltică pe oră. Nu pe an, nu pe trimestru, nu pe lună, nu pe zi, ci pe... oră. Calculați cam cât asfalt am fi avut să-l întindem pe drumurile județene, precum untul pe pâine, fără să mai cheltuim în acest an și jumătate alte câteva milioane de euro ca să cumpărăm mixturi de la George Hoțu și alți câțiva hoți vopsiți în asfaltatori cinstiți. În realitate, doar niște tenii, cei mai mulți dintre ei, cu rol de intermediar între robinetul banului public și buzunare private. Citiți doar ce declară în paginile ziarului nostru Viorel Petrușca, omul de afaceri care a vândut stația de asfalt Consiliului Județean, cum că aceasta ar fi putut fi pusă în funcțiune în doar o lună și jumătate, nu într-un an și jumătate, numai că nu a existat interes. Un om de afaceri pe care Tecău și șobolănimea de la Drumuri Județene susțin că nu au avut de unde să-l ia ca să pună mai repede în funcțiune stația, însă pe care noi l-am găsit în trei minute pentru a ne da un interviu, formând un simplu număr de telefon. Nu de corupție e vorba, când afli că onor conducerea Consiliului Județean n-a găsit bani, un mărunțiș de 55.000 lei (12.000 dolari) pentru racordarea stației de asfalt la curent, dar a alocat în schimb 400.000 lei (90.000 euro) pentru reabilitarea unei clădiri dezafectate aflate în fundul curții, la Buzoiești și intitulate pompos District de drumuri? Ba da. Iar scandalul stației de asfalt e doar o secvență a tabloului de corupție mult mai complex de la Consiliul Județean. Mai e și Molivișu (apropo, tot președintele Tecău a alocat 50 de miliarde pentru proiect și banii s-au cheltuit în văzduh), unde drumul către stațiunea de schi a luat-o la vale, iar pe pârtie au ajuns să schieze doar umbrele. Și multe, multe altele, pe care le vom descoperi probabil pe parcurs. Inclusiv dosarul de șantaj ”Atac de Argeș”, cu Florin Tecău pe post de mogul neoficial de presă, ale cărui fire duc tot către o combinație letală, formată din Direcția de Drumuri și bani negri plătiți de asfaltatori. Și mai e ceva! Deși a încercat să paseze vina exclusiv către predecesorul său, Constantin Nicolescu, pe Florin Tecău nu-l ajută nici memoria, nici pixul. El e cel care a semnat pentru achiziționarea stației de asfalt în decembrie 2014, la o jumătate de an de când ocupa scaunul de președinte al CJ și la zece luni de când Constantin Nicolescu fusese ejectat de către ANI din șaua aceluiași scaun. 
Gabriel Grigore

P.S. M-a amuzat teribil declarația fostului preș Tecău, din interviul publicat de noi săptămâna trecută, cum că nu-i cunoaște pe niciunul dintre constructorii sau asfaltatorii care au beneficiat de lucrări de la Consiliul Județean. Așa e, Nicolae Ivănescu și Gheorghe Axinte îi sunt complet străini. Asta ca să ne limităm la doar două exemple.

Pagina 6 din 48