Opinii (642)

Orice asemănare dintre cele ce voi scrie mai jos și viața românilor, din ultimii ani, este absolut deloc întâmplătoare. Într-un orășel micuț și cochet, cu oameni care încercau să se respecte și să-i respecte și pe cei din jur, pe o stradă centrală, într-un punct foarte bine ales, un lustragiu își făcea munca obișnuită, de care semenii lui aveau atâta nevoie.

Cei care sperau ca haina de președinte să-i mai atenueze lui Donald Trump din retorica populară, nu populistă, cu care a defilat în campania electorală, s-au înșelat. Noul președinte a fost egal cu el însuși, cu Trump cel care a învins-o pe Hillary Clinton în competiția electorală tocmai fiindcă a rezonat cu ce vrea americanul obișnuit.

# Punctul pe Y

În ultimele săptămâni am răsfoit mai multe manuale școlare, printre care unul de română pentru clasa a VIII-a și altul de limba engleză pentru clasa zero. Le-am răsfoit și de fiecare dată am avut același set de reacții negative, sintagmele predominante fiind „dezgust” și „dezamăgire”. Spuneți ce vreți, anatemizați-mă dacă doriți, dar eu rămân tot un fan al vechilor manuale și un inamic al manualelor alternative, ce sunt prea multe, prea proaste și prea fără substanță. Și vă voi da și argumente în acest sens.  

Miercuri, 04 Ianuarie 2017 20:23

Cei mai frumoşi ani sunt cei ce vor veni...

Scris de

# Articol de Mihai Eminescu (în presa anilor 1870-1889)

„De când lumea, nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucureşti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa - n.r.), care nu face nici cinci și că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși de câștig ca bandiţii de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat și se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele și averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-și petrece viaţa la pușcărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheșeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuși cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiș a-l reabilita, alegându-l în Senat.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanţi ai voinţei legale și sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia, care miroase de departe a pușcărie”.

P.S. Acest articol, scris de Mihai Eminescu, este încă de mare actualitate. Este motivul pentru care în spațiul destinat în mod tradițional editorialului, Jurnalul de Argeș a decis să publice această bijuterie, mai ales că pe 15 ianuarie este ziua de naștere a poetului național.

 

Consilierul local Dănuț Dinu a cerut verificarea a două teze de doctorat, cea a fostului primar al Piteștiului, Tudor Pendiuc și cea a chestorului Ion Stoica, fost șef al poliției argeșene. Pe unii, demersul lui Dinu i-a răcorit, pe alții i-a iritat. Depinde pe ce fereastră privești. Dacă vreunul dintre cei doi bugetari galactici a descoperit ceva notabil prin cercetare (în fond, o lucrare de doctorat este o lucrare de cercetare), merită să aflăm. Dacă, dimpotrivă, și-au luat stele sau grade didactice și profesionale pe lucrări compilate sau plagiate, de asemenea merită să aflăm. În fond, ce crimă de lezmajestate a comis Dănuț Dinu? A ofensat el două vârfuri ale intelighenției românești? Sunt Tudor Pendiuc și Ion Stoica vreun Nicolae Iorga și Victor Babeș ai cercetării academice și încă n-am aflat? Unii spun că demersul consilierului Dinu este exclusiv populist, menit să-i aducă ceva voturi în coș la alegerile parlamentare din decembrie, la care acesta participă din postura de candidat independent. Poate fi și așa ceva. Noi, ca ziar, l-am taxat prin caricaturi caustice pe Dinu, atunci când a venit cu idei tabloide, gen organizarea pentru tineret a unei bătăi cu spumă în Piața Primăriei. Însă i-am fost și favorabili, când s-a opus proiectului de construire a unei parcări supraterane de 2 milioane de euro, în care costul unui loc de parcare era cât o jumătate de garsonieră.
Ca să revin, prin verificarea celor două teze de doctorat, Dănuț Dinu a inițiat un demers care, în mod normal, trebuia să vină din partea societății civile, dacă tot dorim să rașchetăm de impostură administrația și politica argeșeană. Uitați-vă doar ce candidați școliți la Harvardul de la fostul liceu Petrol, intrată în folclor drept Academia lui Cristi Șerban (a fostului milițian Cristi Șerban) propune pe listă un important, dacă nu chiar cel mai important, partid argeșean. Dănuț Dinu n-a susținut că Tudor Pendiuc și Ion Stoica sunt vinovați apriori și, pe cale de consecință, plagiatori. El a cerut doar verificarea doctoratelor făcute de Tudor Pendiuc și Ion Stoica, pornind de la o idee de bun simț. Cei doi au avut încărcare de mineralier de la înălțimea funcțiilor de conducere pe care le-au deținut mai tot timpul, astfel că nu le-a mai rămas timp fizic și pentru „cercetare”. Când au mai avut răgaz Tudor Pendiuc, respectiv chestorul Stoica, pentru doctorate, din moment ce grijile Piteștiului, respectiv ale poliției au apăsat 25 de ore din 24 pe umerii lor? Abia dacă au mai zăbovit să se hrănească, să meargă la toaletă și să pună capul pe pernă câteva ore, darămite să mai și cerceteze. Iar dacă au reușit totuși performanța asta, o spune chiar Dănuț Dinu, atunci cei doi sunt chiar de Cartea Recordurilor și trebuie să se predea singuri, dacă nu la prima secție de poliție, atunci studenților cărora le sunt profesori. Chiar am o propunere pentru Tudor Pendiuc și chestorul Stoica, aceea de a-și face publice tezele de doctorat. Ar împușca printr-un astfel de gest doi iepuri. Unu, îl lasă pe consilierul Dănuț Dinu fără obiectul muncii electorale, dacă e vorba doar de așa ceva. Și doi, transferă gloria de pe umerii populiști ai lui Dinu pe umerii lor, prin efectul de bumerang numit transparență. Vă țin curelele, domnilor Pendiuc și Stoica? Aceasta-i întrebarea.
Gabriel Grigore

Da, nu vă mirați și nu mă anatemizați sau acuzați cumva de lipsă de patriotism. Sunt patriot, nu însă și în ceea ce privește politicienii români, demni mai degrabă de o republică bananieră ori de un regim lax până la paroxism decât de o țară membră a Uniunii Europene.
Ce m-a apucat să scriu de Barack Obama acum când toată lumea vorbește de Donald Trump și Hillary Clinton? Vream să scriu de mult timp despre președintele încă în funcție al Statelor Unite, din cel puțin trei motive. Primul ar fi acela că actuala clasă politică de la noi, în special din Argeș, mă face să îmi caut modele de lideri în alte țări. Al doilea motiv: listele de candidați la alegerile parlamentare, pline de corupți, condamnați, cercetați penal sau impuși de la București în județe cu care nu au nicio legătură. Al treilea motiv și cel mai important: îmi place Barack Obama ca om, ca lider, ca fel de a fi, ca discurs. I-am urmărit cariera lui Barack Obama încă din 2006, când nici nu se punea problema de a candida la președinția Statelor Unite. Pas cu pas, Obama a urcat și a stârnit un entuziasm nemaiîntâlnit în istoria S.U.A. Absolvent al uneia dintre cele mai bune universități din lume – Harvard (câți dintre politicienii noștri se pot lăuda cu studii pe bune la o mare universitate?), Barack Obama a ales să fie un altfel de politician, fără discursuri sterile și stereotipe, fără răceală și aroganță. A ales discursuri calde, concrete, a ales să comunice, să fie transparent, să coboare printre oameni. La propriu. A, și apropo de discursuri, îmi permit să fac o digresiune și să le recomand politicienilor argeșeni să se apuce să citească, să bage la cap și să învețe din discursurile lui Obama din ultimii opt ani, în special din cele din campaniile electorale din 2008 și 2012.
Și mai este ceva ce mi-a plăcut la Obama. În fiecare dintre cele două campanii câștigătoare pentru alegerile prezidențiale nu s-a preocupat să își atace oponenții (așa cum se face din păcate în masă în România), ci să spună ce poate face el pentru America. Și a reușit. A fost acel ALTFEL de președinte pe care și-l doreau americanii. A fost schimbarea mult dorită. Iar americanii care deja încep să îl regrete sunt numeroși. Îi înțeleg. E greu de crezut că următorul președinte, fie Donald Trump ori Hillary Clinton, va reuși să se apropie ca și popularitate de Barack Obama.
Mi-aș dori ca în următoarele decenii să văd și la noi un politician care să aibă măcar o zecime din charisma lui Barack Obama. O utopie? Probabil.
Cât despre alegerile prezidențiale din acest an, am o părere de rău, legată tot de familia Obama. Mi-aș fi dorit ca Michelle Obama să candideze în locul lui Hillary. Ar fi câștigat cu siguranță fără nicio emoție. Uitați-vă la discursurile sale din ultimele luni, uitați-vă la atitudinea sa ca Prima Doamnă și veți înțelege de ce.
De două ori mi-a părut rău că nu am și cetățenie americană: în noiembrie 2008 și în noiembrie 2012. Pentru că aș fi mers și l-aș fi votat pe Barack Obama. În fapt, singurul politician pe care l-aș vota cu ochii închiși. În România nu am cu cine vota.
Denis Grigorescu

Joi, 03 Noiembrie 2016 18:55

Geoană de Argeş

Scris de

În PSD Argeș se pun deja pariuri despre când își va lua țeapă și a treia oară consilierul județean Nicolae Velcea. Omul a devenit subiect de caterincă după ce a fost mutat ca un ciorap murdar, mai la coadă, pe lista PSD la Camera Deputaților. Asta în ciuda faptului că unul sau mai mulți „art director” de creație muncitorească din PSD Argeș se chinuie de ceva vreme să-i facă un profil de tehnocrat. De corporatist fără serviciile căruia nu doar parcul de mașini rulate de la Dacia, pe care îl are în grijă, ci chiar și uzina s-ar închide de mâine. Supranumit și „Intelectualul de la cantină”, Nicolae Velcea a devenit în doar câțiva ani tehnocratul de serviciu al PSD Argeș, iar asta trădează precara resursă profesională de care dispun social-democrații și pe care o scot în vitrină. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns! PSD Argeș nici măcar nu realizează comicul de situație la care se expune. Anunțat astă vară de doctorul Dan Manu ca viitor ministru propus de Argeș în guvernul pe care PSD îl va face după alegerile parlamentare, sărmanul domn’ Velcea n-a prins nici măcar lotul lărgit, adică locul 5 pe lista de la Camera Deputaților. S-a trezit în rolul prostănacului Geoană. Când a plecat lista la semnat la București, la Liviu Dragnea, știa ca va ieși deputat, iar a doua zi s-a trezit subiect de bâză publică. Și asta după ce șutul curvăsăriei din partid l-a expediat tocmai pe locul 6, neeligibil.
Domnilor cu capete luminate din PSD Argeș, angajați de urgență un psiholog pentru domnul Velcea! E chiar nedrept ce i se întâmplă acestui om. L-ați mințit mai întâi că îi dați postul de vicepreședinte al Consiliului Județean, după care l-ați scuipat ca pe o măsea stricată și de pe lista eligibilă de la Camera Deputaților. E prea mult într-un singur an. Mai ales că și postul de ministru cu care i-ați dat pe la nas, ca să îi adormiți ego-ul exacerbat, e tot o himeră. V-au mai rămas doar două opțiuni cu care să-l aburiți: un post de europarlamentar la alegerile din 2018 sau de candidat din partea PSD la președinția României în 2020, că tot nu se simte Klaus Iohannis prea bine. Vă dau cuvântul meu că, la cât l-au sodomizat politic colegii din PSD Argeș pe domnul Velcea, mi-am propus să-l tratez cu mai multă înțelegere. Omul acesta trebuie ajutat să treacă peste rușine, în nici un caz ostracizat și izolat. E chiar necesar să i se adapteze curricula ca să poată fi recuperat pentru politică. Medicina holistică a evoluat suficient cât să poată produce efectele terapeutice de care are nevoie domnul Nicolae Velcea ca să-și poată ierta colegii de partid. Eu, unul, chiar îmi voi schimba părerea despre el dacă va începe să întoarcă tuturor curvelor politice pumnii pe care i-a încasat până acum. Iar un început pare să fi fost făcut. Mi-a spus domnul Velcea vineri seara, la balul ziarului Ancheta de la hotelul Ramada, două lucruri ce ar trebui să-i pună pe gânduri pe combinatorii din PSD. Primul - „Domnu’ Grigore, eu tot ce am e în declarația de avere, nu mi-o ascund ca alții”! Și doi - „Nu îmi e rușine că am fost lucrător comercial și că făceam aprovizionarea la cantina uzinei Dacia. E o meserie cinstită și care în nomenclatorul de meserii de astăzi se cheamă agent de vânzări”. Concluzia? Uite că Velcea știe să și returneze, nu doar să încaseze. Cu o singură condiție! Să se trezească mai repejor din cocaina puterii care l-a cam luat de nas.
Gabriel Grigore

Sunt sigur că actualului primar Cornel Ionică, „fostului” Tudor Pendiuc și mai multor oficiali din Primăria Pitești le plac rău mahalalele din Istanbul. Însă cu siguranță nu le plac mahalalele boeme atât de fermecător descrise de Orhan Pamuk în romanele sale. Domnilor conducători ai Primăriei Pitești le plac acele mahalale malfamate, mizere și haotice. Mai mult decât atât, sunt sigur că oficialii Primăriei Pitești adoră lipsa armoniei arhitectonice, kitch-ul și hidoșenia urbanistică. Și asta pentru că de mai mulți ani au reușit să transforme Piteștiul - și cu precădere centrul municipiului - într-un bazar second-hand cu sute de chioșcuri și tarabe lipsite de cel mai mic bun gust. Și vina nu e deloc a comercianților, ci a mai-marilor din Primărie care dau autorizații și aprobări cu ochii închiși, fără să le pese nici măcar 1% de cum arată și cum a ajuns orașul pe care îl păstoresc. Ce mai contează că Piteștiul arată oribil și penibil, important este să intre bani la buget cu orice preț.
Covrigi, hot dogi, jucării, bidoane de vin la PET, sucuri pline de E-uri vândute la pahar, magazine second-hand, haine mirosind a sintetic și a mult prea ieftin, cam ăsta e peisajul pentru un străin care se plimbă prin centrul Piteștiului pentru prima oară. Și dacă mai are „norocul” să dea peste cine știe ce târg organizat de Primărie, vede de la o poștă cum centrul orașului e sufocat de sute de chioșcuri și corturi unde se vând tot felul de mărunțișuri. Și - atenție! - vorbim de centrul unui oraș pretins european, nu de o periferie unde fiecare face ce vrea sau de un complex expozițional. Da, veți spune că trebuie încurajat comerțul, că trebuie încurajată crearea de locuri de muncă. De acord, dar nu așa. Nu trebuie să ne batem joc de centrul unui oraș pe care pretindem că îl iubim și că vrem să îl dezvoltăm.
Să știți că îmi iubesc orașul, domnule primar Cornel Ionică. Și ca mine sunt mii și mii de oameni. Iubim Piteștiul, ne pasă de el și tocmai de aceea luăm atitudine.
Chiar nu vă e rușine de ce ați făcut din Pitești? Chiar nu vă e rușine că l-ați transformat într-un bazar de doi lei? Nu a ajuns că ne-ați umplut Piteștiul cu zeci de milioane de pavele în plus și că ne-ați lăsat fără sute de copaci și zeci de hectare fără verdeață? Nu, se pare că nu v-a ajuns. Ați făcut ce ați vrut cu Piteștiul. Sub umbrela unei pretinse urbanizări, ați dezurbanizat Piteștiul, l-ați transformat încet-încet într-un târg unde toată lumea poate să vândă ce vrea, oriunde și la orice oră. Îmi pare rău să o spun, dar nu ăsta e Piteștiul pe care mi-l doresc pentru mine, pentru cei dragi mie, pentru piteștenii mei.
Și să nu îmi spuneți că nu se poate, că nu vă cred. La Mioveni s-a putut. Primarul Ion Georgescu a făcut în mai puțin de un deceniu dintr-un oraș anonim, anodin și cenușiu un oraș vibrant, cu o infrastructură impecabilă, cu investiții foarte utile făcute cu cap și nu cu interese ca la Pitești. Cine știe, poate că ar fi bine să îl clonăm pe Ion Georgescu și să vă ia locul, fie și pentru un an, domnule primar Cornel Ionică. Vreau un Pitești de care să fiu din nou mândru din punct de vedere urbanistic, domnule primar. Vreau un Pitești cu un centru cochet și nu un centru umplut până la refuz de atâtea și atâtea dughene de prost gust. Vreau un Pitești ca Istanbulul sau măcar precum un cartier al Istanbulului în ceea ce privește numărul vizitatorilor atrași. Și, apropo de turiști, în loc să faceți un Centru de Informare Turistică ineficient, inutil și inestetic pe banii Uniunii Europene, mai bine cheltuiați banii altfel, poate chiar pe plantări de mii de copaci sau de arbori ornamentali. Vă place cum arată Piteștiul anului de grație 2016, domnule primar Cornel Ionică? Mie nu.
Denis Grigorescu

Miercuri, 19 Octombrie 2016 23:39

Să ne fie ruşine!

Scris de

Vă rog să nu vă supărați pe mine, dar sunt tentat să asemui cazul elevului de la Școala Generală I.L. Caragiale din Pitești cu cel al ursulețului răpus la Sibiu și devenit pentru câteva ore inamicul statului. Avem de a face cu un caz în oglindă. Reacționăm disproporționat, haotic, intolerant, nimeni nu mai urmărește un fir logic al realității și al bunului simț. Împotriva copilului de la Generală 16 au protestat, cu pancarte și lozinci supurând de intoleranță, 29 dintre colegii lui de clasă, la rându-le minori. Atenție, toți sunt elevi de gimnaziu, nici măcar de liceu, abia dacă le-au dat tuleiele! La Sibiu s-a ales varianta cea mai rea, să se împuște un pui de urs devenit pericol public (doar de imagine, nu și de altceva) pentru incompetenții din sistem. L-au extras din decor cu un glonte. La Pitești, autoritățile au ales să se implice prin neimplicare băgând în față comitetul de părinți, care, la rândul său, a trimis în prima linie a frontului niște copii pe care i-a manipulat bolșevic spre a cere eliminarea din colectivitate a unui pui de om. Ca și copiii lor. E trist. Îmi vine să mă închid într-o peșteră, de rușine că trăiesc într-un asemenea oraș și colectivitate. Poate că respectivul puști e bolnav de ADHD sau de altceva, poate că a intrat într-un anturaj prost sau n-are acasă un mediu propice, deși am înțeles că părinții au amândoi serviciu și o perioadă au făcut efortul de a-l însoți cu rândul la școală. Oricare ar fi realitatea, puiul de om, și era valabil și pentru puiul de urs, trebuie salvat, nu eliminat, izolat, ostracizat. Refuz să cred că niciunul dintre cei 58 de părinți ai celor 29 de elevi de gimnaziu nu și-a pus o secundă problema că e absurd ce se pune la cale. Că protestul în sine e o manipulare ordinară și că e vorba doar de un copil aflat pe marginea prăpastiei și că el trebuie ajutat și recuperat, nu împins în ea. În mizerabilul stil clasic instituțional, autoritățile argeșene, și aici le includ pe toate în frunte cu conducerea școlii și a Inspectoratului Școlar, s-au spălat pe mâini pasând criza spre un comitet de părinți cu reflexe de țață. Care comitet i-a aliniat cu mânie proletară pe niște pokemoni de copilași ca să protesteze împotriva unui coleg al lor. Și uite așa județul Argeș s-a mai făcut încă o dată de râs. Închei nu fără să mă gândesc la cazul judecătorului Apostol de la Judecătoria Pitești, cel care a făcut o criză nervoasă, a fost suspendat din magistratură o perioadă, după care a făcut tratament și a fost reintegrat în sistem. Vorbim, așadar, de un adult căruia i s-a oferit o șansă spre reintegrare. De ce nu putem proceda la fel și cu un copil de gimnaziu? Să ne fie rușine! Gabriel Grigore 

De vreo câțiva ani, mai-marii Primăriei Pitești, în frunte cu fostul edil Tudor Pendiuc și actualul primar Cornel Ionică, au căpătat o fervoare specială în a cheltui banii Uniunii Europene pe tot felul de proiecte faraonice. La prima vedere, sună bine că Piteștiul atrage finanțări europene. La a doua vedere însă și la o scurtă analiză, constatăm că în majoritatea cazurilor proiectele de zeci de milioane de euro cu finanțări de la Bruxelles sunt făcute prost și în pripă, iar beneficiile pentru comunitate sunt invers proporționale cu valoarea investițiilor. A fost mai întâi penibilul și foarte costisitorul (peste 20 de milioane de euro) proiect de reabilitare urbană a Piteștiului, proiect în urma căruia orașul s-a umplut de milioane de pavele și a rămas fără câteva hectare bune de spații verzi. Un proiect făcut de IRCETT - o firmă din Cluj care habar nu avea și nu are de realitățile și nevoile urbanistice ale Piteștiului.
Mai nou, un alt proiect făcut greoi și prost stârnește nemulțumirea piteștenilor. Centrul Multifuncțional Pitești, un proiect care la prima vedere părea să reîmprospăteze spațiul cultural al municipiului, se dovedește a fi la nici o lună după deschiderea oficială, o bătaie de joc girată, supervizată, semnată și ștampilată de oficialii Primăriei Pitești. Oficiali pe care, după cum se vede, îi interesează doar ca fondurile Uniunii Europene să fie cheltuite cantitativ, nu și calitativ, nu și eficient.
Ca și în cazul reabilitării urbane a Piteștiului și proiectul Centrului Multifuncțional a fost făcut tot de o firmă străină de orașul nostru, în speță Cilas Brașov. Deși era vorba de un proiect costisitor, cifrat la mai bine de un milion de euro, Primăria Pitești nu s-a preocupat ca proiectul să fie executat ca la carte. Și a lăsat proiectul să curgă, deși avea grave deficiențe. Motiv pentru care inițial nici nu a primit avizul ISU Argeș, pompierii constatând nu mai puțin de 19 deficiențe, în frunte cu ușile ce se deschideau în interior. Deficiențe ce au fost remediate doar parțial. Alți bani publici, altă distracție...
Acum, că Centrul Multifuncțional Pitești este deschis și spectatorii se înghesuie la concerte, alte hibe și bube ies la iveală și arată că interiorul a fost realizat în bătaie de joc. Panta de înclinare a sălii este foarte mică, iar scena este foarte înaltă, motiv pentru care spectatorii văd, în cazul concertelor de la Filarmonică, doar primul rând de artiști. La etaj, balustrada pusă mai mult de decor face ca spectatorii aflați la parter să vadă „dedesubturile” doamnelor și domnișoarelor de pe primul rând. Singurul lucru plăcut din sala Centrului Multifuncțional Pitești sunt scaunele foarte confortabile. Și atât. Pentru că restul e dezastru. Instrumentiștii stau înghesuiți pe o scenă mică, urâtă, și mult prea înaltă care se ,,încadrează” perfect într-o sală inestetică și aproape deloc funcțională. Însă spațiul, care lipsește de la scenă, este în exces la toalete, care sunt dotate doar pentru o persoană…
Nu îmi place nimic la Centrul Multifuncțional Pitești și nu sunt singurul care spune asta. O clădire hidoasă, rece, lipsită de artă și calitate. O clădire ce mă face - și nu numai pe mine - să îmi aduc aminte cu nostalgie de fostul Cinematograf București și de sala sa plină de căldură, deși cu un aer ușor vetust.
Și nu pot să nu zâmbesc atunci când îmi aduc aminte cum în mai a.c., cu o lună înainte de alegerile locale, domnul Cornel Ionică (cu mențiunea că responsabil real este fostul primar Pendiuc) a chemat o armată de ziariști și o echipă de volei la recepția Centrului Multifuncțional, deși acesta mustea de probleme.
Cum a fost posibil ca Centrul Multifuncțional Pitești să se facă într-o asemenea bătaie de joc? E o întrebare ale cărei potențiale răspunsuri și cauze ar putea fi cercetate de către Curtea de Conturi și procurorii DNA. 
Denis Grigorescu

Pagina 4 din 46