Opinii (670)

E elegant. Vorbește frumos. E politicos. Dacă s-ar fi născut în America, ar fi avut ceva șanse să fie un actor de succes. Cine știe, poate chiar l-am fi văzut în noaptea de 4 spre 5 martie la decernarea premiilor Oscar. Însă s-a născut în Argeș. Și, vrând nevrând (deși mai degrabă cred că vrând), de aproape patru ani este șeful învățământului din județ. O funcție-cheie cu multă răspundere și multe obligații. Asta și deoarece - pentru a îl parafraza pe Nicolae Bălcescu - educația este cea dintâî carte a unei nații. Iar în Argeș, din păcate, educația este o prioritate mai mult pe hârtie. OK, vor fi oficiali care îmi vor spune că în ultimii ani promovabilitatea la bac a crescut semnificativ. De acord, dar cu un Bac nu se face primăvară în învățământ. Un învățământ în care problemele sunt mai numeroase decât toate cadrele didactice la un loc. De la faptul că în școli și licee se consumă constant droguri până la faptul că profesorii nu mai sunt respectați și că multe școli sunt de ani buni vechi, friguroase și nereabilitate. Apropo de școli, citeam în urmă cu câteva săptămâni o statistică oficială a Ministerului Educației, conform căreia în Argeș sunt nu mai puțin de 104 școli cu WC în fundul curții. E mult? E enorm, șocant, inacceptabil. Trăim în secolul XXI și într-un județ ce se pretinde modern, peste o sută de școli nu au WC în clădire. Adică nu au condițiile minime. Totul, într-o țară membră a Uniunii Europene. Știu, probabil că domnul Dumitru Tudosoiu îmi va spune că primăriile finanțează școlile pe partea de infrastructură. Da, dar nu e un răspuns satisfăcător nici măcar în procent minoritar. Pentru că Inspectoratul Școlar Argeș are și el o răspundere mare, are pârghii prin care poate face ceva. Chiar nu s-ar putea face un proiect pe fonduri europene pentru ca toate școlile să aibă WC înăuntru? Cum să lași mii de elevi din Argeș să meargă iarna la WC în fundul curții de la școală pe un frig crâncen? E inuman. E anacronic. Parcă e - păstrând proporțiile, însă neuitând trecutul - un Experiment Pitești juvenil. Un experiment ascuns sub preș. Nu la fel de lipsit de inițiativă a fost domnul Tudosoiu când a fost să își schimbe cabina de duș de la Inspectorat. Și a făcut-o pe banii Ministerului. Nu vreau să fiu cârcotaș, și în instituții e nevoie de condiții moderne. Dar să îți faci cabină de duș cu bani de la Ministerul Educației când 104 școli din Argeș au WC în fundul curții sună a sfidare, ca să nu zic nepăsare.
Consilier local din partea PSD la Pitești, domnul Tudosoiu e foarte vocal la ședințe, mai mult sau mai puțin argumentat. M-aș bucura să fie la fel de vocal și incisiv, mai ales cu fapta, când e vorba de problemele învățământului argeșean. Și, apropo de Pitești, îmi permit să îi fac o sugestie nevinovată domnului Dumitru Tudosoiu: când are timp, să dea o raită prin școlile din centrul Piteștiului. Și o să vadă în procent covârșitor săli de clasă vechi și nemodernizate și WC-uri mizerabile.

De ceea ce mă temeam mai mult și avansam drept ipoteză, într-un articol din ediția trecută a ziarului nostru, se confirmă acum în mod oficial. Nu strugurele și nu viile, oricum desțelenite barbar de rechinii imobiliari, și nici măcar Brătienii nu-și mai regăsesc locul și rolul de brand pe efigia Ștefăneștiului. În heraldica acestui oraș, cu infrastructură de sat și administrație de rahat, și-a făcut loc un nou simbol: cel al gunoiului. Al deșeului periculos și nepericulos, dar la pungă gros, judecând după numărul record de firme care au acest obiect de activitate si operează la greu pe raza localității. Da, doamnelor, domnilor și stimați negri ce lucrați pe plantațiile unora dintre baronii gunoaielor cărora li s-a oferit cu atâta generozitate azil financiar în Ștefănești! Orașul dintre vii, după cum sună un logo de odinioară, a devenit acum orașul gunoaielor. Iar aici l-au adus gunoaiele umane care au consimțit, de la nivelul funcțiilor deținute, să se întâmple acest lucru. Conform unui raport al Gărzii de Mediu, care a luat la puricat Ștefăneștiul după ce Jurnalul de Argeș a dezvăluit că fosta localitate a Brătienilor e invadată de firme care depozitează gunoiul în mod neconform, nu mai puțin de 22 de astfel de societăți își au sediul sau punctul de lucru aici. Acest tip de activitate a devenit determinant pentru „Orașul dintre vii”, iar oficialităților, atât celor care conduc localitatea, cât și celor județene care-și au reședința aici, pesemne că le-a convenit din moment ce au tolerat proliferarea unui astfel de business. Problema e că mirosul puturos al gunoaielor arse le va trece și lor gardul la vară, atunci când Auschwitzul deșeurilor din zona Gării Florica va lucra la capacitate maximă, iar Excelențele lor își vor invita prietenii la un grătar. Problema e că și prin colonul lor şi al copiilor domniilor va circula aceeași apă extrasă din pânza freatică infestată a Ștefăneștiului. Cum s-a ajuns aici? Mărimile politice de ieri și de azi ale județului au tratat Ștefăneștiul exclusiv ca pe un oraș dormitor. Au mers pe ideea ca își fac vile aici doar că să doarmă peste noapte, iar dis de dimineață pleacă spre Pitești ca să dea ora exactă în județ. În restul timpului, au lăsat Ștefăneștiul la cheremul unor tâlhari care au făcut bani grei ridicând bariera la firmele de deșeuri. Care au venit, și tot au venit, până s-au înmulțit. Acum culeg ce au semănat. Cei care au rezidența în Ștefănești și conduc de la Pitești sau București, împreună cu cei care și-au bătut joc efectiv de Ștefănești având protecția politică a primilor.

De fapt, am „confundat” puțin lucrurile, culmea, ca să fie mai limpede ce vreau să spun. Dl profesor Bărbuceanu nu a zis nimic despre judecătorii de la Judecătoria Pitești. A zis despre ziariștii de la Jurnalul de Argeș, către profesorii din Universitatea Pitești și prietenii acestora din oraș și din lumea largă. De fapt, a scris și a trimis toate înjurăturile prin poșta electronică. Și bălăcăreala despre ziariști nu a fost doar o dată, a fost de foarte multe ori, pe parcursul a patru ani. Însă, de dragul argumentului, să presupunem că a zis despre grupul social al judecătorilor de la Judecătoria Pitești, pentru că nu e nicio diferență față de grupul social al ziariștilor de la Jurnalul de Argeș, din punct de vedere al unui proces echitabil.
Normal, pentru că ar trebui să trăim într-o societate normală, cel puțin un judecător de la Judecătoria Pitești l-ar da în judecată pe dl profesor Bărbuceanu și i-ar cere daune morale pentru fapta ilicită de a profera injurii în public despre el. Că dacă Bărbuceanu a zis ,,judecătorii de la Judecătoria Pitești”, eu înțeleg că oricare judecător de acolo, fără excepție, se poate considera subiect în cauză. Iar, în lumina acestui argument, toți ceilalți judecători de la Judecătoria Pitești, ar putea intra și ei în proces ca intervenienți. Iar judecător în respectivul dosar, tot pentru frumusețea argumentației, să presupunem că ar fi chiar președinta Judecătoriei Pitești.
Ei bine, stimați cititori, judecătorul dosarului îl întreabă pe dl profesor Bărbuceanu dacă i-a înjurat și bălăcărit pe judecătorii de la Judecătoria Pitești. Acesta, de bună credință pe fond, recunoaște. Dosarul rămâne în pronunțare, după care apare sentința. Din acest moment se intră în zona crepusculară. Pentru că doamna președintă a judecătoriei, judecător în cauză, scrie în sentință negru pe alb: „Conținutul trimiterilor nu face niciun fel de referire la persoana intervenienților...”. Așa începe pregătirea respingerii cererilor de chemare în judecată. Cum ar veni, dl profesor Bărbuceanu zice că judecătorii de la Judecătoria Pitești sunt proști, hoți, șantajiști, bețivi... însă fără să pomenească numele fiecăruia, iar judecătorul cauzei decide că nu e vorba de niciunul. După părerea mea, formularea de mai sus, cum că trimiterile liderului de sindicat Bărbuceanu Mircea „nu fac nici un fel de referire la persoana intervenienților”, arată limpede că judecătorul cauzei are probleme de înțelegere a limbii române. Cum ar fi vorba că nea Ion înjură pe toată lumea, dar persoanele de față se exclud.
Și continuă judecătorul cauzei în sentință: „aceștia (intervenienții) nu au produs nici un fel de dovezi cu privire la vătămarea suferită(...)
De aceea instanța apreciază că nu s-a făcut în nici un fel dovada prejudiciului, cu toate motivele pe care acesta trebuie să le îndeplinească (cert, direct și personal), motiv pentru care și cererile de intervenție vor fi respinse”.
Dacă în prima fază e vorba de lacune în cunoașterea limbii române, la partea cu prejudiciul e vorba de necunoașterea limbii juridice, a reglementărilor din domeniu. Citez din Decizia 153/2016 a ÎCCJ: „În acord cu jurisprudența națională și practica C.E.D.O., care a făcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate...”. Iar dacă sunt prezumate, nu mai trebuie demonstrate! Q.E.D.
Dacă Judecătoria Pitești e un „srl”, unde nu se respectă deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție din România, să scrie asta pe firmă și astfel vom ști că acolo zeița Justiției nu e oarbă, ci are ochi, ba chiar ochi frumoși. Subliniez încă o dată, stimați cititori, că, în acest editorial, unde scrie „judecătorii de la Judecătoria Pitești” e vorba de ziariștii de la Jurnalul de Argeș, singura asemănare fiind că ambele grupuri sociale au aceleași drepturi cu privire la un proces echitabil. Nu am dat numele președintei Judecătoriei Pitești, ca să nu înțeleagă nimeni despre cine e vorba.
Cristian VASILE
   

P.S. Îi rog pe toți judecătorii, de la Judecătoria Pitești, din Argeș, din România și din întreaga lume, să înțeleagă rostul foarte important pe care îl au în societate.

Miercuri, 14 Februarie 2018 21:01

Frecţia şi infecţia

Scris de

De ce acest titlu? Fiindcă frecția e PSD Argeș, iar infecția e administrația de la Ștefănești. Sau, mai direct spus, frecția e Șerban Valeca, președintele de câlți al PSD Argeș și infecția o reprezintă pachetul promoțional și letal, format din primărița-Dezastru, Jenica Dumitru și viceprimarul Gelu Mihalcea, adică administrația PSD de la Ștefănești. Din ce mi-a fost dat să văd și să aud luni seara, la adunarea publică pentru dezbaterea bugetului, am înțeles rapid că Ștefăneștiul e pe cale să devină noul Bradu. Scandal, agresivitate, corupție, dezinteres pentru sărăcimea și clasa medie pe care le-a lovit la ficați criza transportului în comun și, peste toate, o viermuială de lipitori amușinând în jurul primăriței-Dezastru. În fapt și în drept, ca să folosesc o sintagmă din rechizitoriile cu care în curând vor începe să se obișnuiască cei de la Ștefănești, căpușele banului public au scanat-o rapid pe primăriță, înțelegând că e atât de săracă cu duhul într-ale administrației, încât actul de prăduire al comunei va deveni un simplu exercițiu de rezolvat în recreație. Problema de viață și de moarte la Ștefănești nu e că hoții cei noi vor să-i deșurubeze pe cei vechi de la ugerul bogat al acestui oraș, ci că primăria a devenit nefuncțională. Oamenii din primărie nu și-au mai luat salariile de două luni, iar pentru cetățenii localității care folosesc transportul public spre a ajunge la Pitești, acest serviciu a devenit mai dificil decât trecerea frontierei în vremea comunismului. Colac peste pupăză, cei care lucrează în străinătate și vin acasă să-și procure simple adeverințe și care au perioadă de ședere limitată, au toate șansele să nu le aibă la timp. Și câte și mai câte..! Pe primăriță a lăsat-o capul și a cedat nervos, după ședințele prelungite de terapie toxică în compania consilierei personale Lavinia Năstase. Culmea administrației, aceasta le-a cerut salariaților primăriei să învețe câte o poezie din Eminescu, deși unii dintre ei nu știu bine nici limba română, darămite fișa postului. Ce se întâmplă, doctore? Un prim și dezastruos efect al acestei consilieri toxice e că doamna Jenica a intrat în conflict cu aproape tot aparatul primăriei. Edilul Jenica Dumitru s-a certat cu secretara primăriei, cu contabila șefă, cu juriștii, vede peste tot numai spioni şi spioane. Așa s-a ajuns la situația catastrofală ca să rămână necheltuite 165 miliarde de lei vechi, reprezentând 80% din bugetul de investiții al acestui sat cu taxe de oraș, care e Ștefăneștiul. Așa s-a ajuns ca, după aproape doi ani de mandat al primăriței Jenica Dumitru, orașul să nu fie capabil să facă niciun proiect, fie finanțat de guvern, fie cu bani europeni. Asta în vreme ce există comune în Argeș care au trei, patru sau chiar cinci proiecte accesate.
Din acest motiv mă întorc la PSD Argeș și la președintele său de câlți, Șerban Valeca. Ați făcut experiențe pe locuitorii Ștefănești-ului cu o caricatură de primăriță și de organizație de partid, domnule Valeca! Acum spălați-vă cu ele pe cap! Din acest motiv, mulți dintre cei aflați luni seara la dezbaterea bugetului de la Casa de Cultură din Ștefănești au strigat „demisia” pentru întreaga conducere a primăriei și au cerut referendum. I-au fluierat pe primăriță și pe vicele Mihalcea și, pe cale de consecință, PSD-ul. Un singur lucru s-ar putea să-i încurce pe cei de la PSD Argeș. „Lumea nu e proastă, a început să se trezească”, a strigat cineva din public. Dacă, după Ștefănești, se trezește întreg Argeșul, care oricum a devenit în ultimii ani un punct de lucru al județelor Teleorman și Olt? Ce faceți atunci, domnule președinte Valeca? Vă luați echipamentul de judo și plecați la sală, lăsând baltă PSD Argeș? „Pe incompetenții din PSD Argeș”, ca să citez exact declarația dvs de la un post tv. Sau le dați un cap în gură, după cum s-a plâns primărița de la Ștefănești, că ați amenințat-o cu bătaia? Domnule Șerban Valeca, poate sunteți bun ca și cercetător, dar sunteți dezastru ca și conducător. De partid și în definitiv și de județ, fiindcă PSD e la putere și e singurul responsabil de soarta Argeșului. O infecție nu poate fi tratată de o Frecție.

Joi, 08 Februarie 2018 14:10

Argeşeni care mă fac să fiu optimist

Scris de

Într-o perioadă în care românii și implicit argeșenii au tot mai puține motive de optimism - politicienii știu de ce! - eu unul refuz să plonjez în deznădejde și pesimism. Și am motive concrete și palpabile să cred în mai bine. Am exemple de oameni buni. Chiar foarte buni. Nu, nu sunt exemple din clasa politică, care e un antiexemplu total.
Exemplele mele sunt trei argeșeni care și-au depășit cu brio condiția umană și limitele. Trei performeri. Trei valori pe care statul și clasa politică nu i-au ajutat cu nimic.
Recent, Costin Oncescu, elevul eminent de la Câmpulung și laureat la olimpiade internaționale, a primit vestea că a fost admis la Oxford. Un exemplu că școala argeșeană încă produce genii. Însă nu vă gândiți că genialul Oncescu e un rezultat al grijii șefului învățământului pentru valori. În niciun caz. Geniul este - ca să fac un joc de cuvinte - un rezultat al genelor, al seriozității și autoeducației.
Al doilea exemplu este Ioan Deaconu, tânărul de 19 ani care provine dintr-o familie cu 9 copii din Pitești și care a fost admis primul din 3.850 de candidați la Școala de agenți de poliție de la Câmpina. Băiatul ăsta serios și valoros, care mai e și vicecampion mondial și european la karate, s-a pregătit doi ani pentru a reuși. Își dorea să intre la Academia de Poliție, dar din cauză că pentru doi centimetri nu a îndeplinit baremul de înălțime nu a reușit. Deocamdată. Ioan Deaconu vrea să ajungă ofițer de poliție și să rămână în țară. Și cum să nu ai motive de optimism cu un asemenea viitor ofițer de poliție și un exemplu de urmat pentru toți cei care vor să intre în Poliție?
În fine, al treilea motiv de optimism din ultima vreme pentru mine este un tânăr de 23 de ani din Mioveni care a traversat Atlanticul într-o barcă cu vâsle alături de alți trei coechipieri. Ionuț Olteanu e cel mai tânăr român care reușește această performanță. Ionuț a plecat de acasă de la 13 ani, a făcut liceul în alt oraș și a muncit zi-lumină încă din adolescență. Traversarea Atlanticului a fost o misiune foarte grea, o provocare uriașă pe care a trecut-o cu brio.
Cei trei tineri de mai sus sunt tot atâtea exemple că românii pot. Da, că putem. Toți. Putem să facem o Românie mai bună. O Românie și un județ Argeș de care să se vorbească la superlativ în toate colțurile lumii. Yes, we can, vorba lui Obama.

Joi, 01 Februarie 2018 14:35

Miss Prostia şi miss Autopsia

Scris de

Circ și prostie, plus grobianism la cisternă, asta e oferta PSD Argeș pentru locuitorii Ștefăneștiului, singurul sat din județ cu taxe de oraș. Atmosfera a atins cote de fierbere, aproape zilnic sună la redacție oameni din Ștefănești să reclame câte ceva. Și asta după ce ziarul nostru a dezvăluit că, în vreme ce acest oraș închipuit se afundă în nămol la propriu și numeroase străzi n-au trotuare iar copiii merg zilnic spre școală direct pe buza străzii, riscând să dea o mașină peste ei, 164 de miliarde lei vechi din bugetul pe anul trecut au rămas necheltuiți. Adică 80% din suma alocată investițiilor. Iar asta reiese dintr-un document oficial pe care l-am primit pe mail de la consilierii PSD, care o acuză pe primărița, tot PSD, că n-a fost în stare să ouă niciun proiect spre a cheltui banii. În replică, primărița spune că domnii consilieri, în frunte cu vicele, „n-au viziuni” (sic!). Gura „intelectualei” adevăr grăiește! Despre cineva sau despre un grup profesional spui că n-are viziune, dacă dorești să-i taxezi limitele și incompetența. Nu spui în niciun caz „viziuni”, că asta înseamnă mai degrabă halucinații. E halucinant însă ce se întâmplă la Ștefănești.
Primărița Jenica Dumitru se războiește cu viceprimarul Gelu Mihalcea și viceversa, într-o încleștare ce pute a incompetență și dispreț și care-i răsucește până și pe Brătieni în mormintele de la Florica. Infecția politică și administrativă de la Ștefănești e încă o palmă pe care PSD Argeș și-o dă singur, în contextul în care șeful partidului, Șerban Valeca, președintele Consiliului Județean, Dan Manu, plus doi parlamentari, deputații Radu Vasilică și Nicolae Velcea, locuiesc aici. Ca să nu mai vorbim de Nicolae Văcăroiu, de numeroși directori de deconcentrate, polițiști, judecători, procurori, profesori universitari, oameni de afaceri, într-un cuvânt elita județului. Pentru PSD, judecând după liderii partidului care își au rezidența aici, Ștefăneștiul ar trebui să fie un fel de Sillicon Valley. În realitate, după chipul și asemănarea PSD-iștilor care conduc din punct de vedere administrativ localitatea, Ștefăneștiul a ajuns „Groapa lui Ouatu” din celebrul roman naturalist al lui Eugen Barbu. Aproape că nu-i condamn prea mult pe primăriță și viceprimar (ăsta le e nivelul, acestea le sunt limitele), cât mai ales pe capii PSD Argeș. Să lași o gâscă și un brigand să-și bată joc de curtea și strada unde locuiești, asta spune multe despre tine ca politician, ca om și, nu în ultimul rând, ca cetățean. Cineva trebuia să facă, odată și odată, autopsia politică a PSD-ului, la Ștefănești. Cum liderii PSD Argeș sunt incapabili de acest lucru, au început să o facă liberalii, prin Lavinia Năstase, consilierul personal al primăriței, intrată în folclor ca Miss Autopsia. Bisturiu ascuțit îți dorim, Lavinia! Dumnezeule, cu ce triunghi letal ai pedepsit Ștefăneștiul! Cu Miss Prostia, miss Autopsia și cu Gelu Bădia, alias viceprimarul Mihalcea.  

Statul paralel există și se vede asta în fiecare zi. Dar nu există singur, paralelismul însemnând că mai există ceva asemănător și comparabil. Acest altceva care există și asupra căruia acționează malefic statul paralel este, pur și simplu, statul titular, adică statul român oficial. Și există nu de ieri - de azi, sau de când și-au dat pesediștii seama în ședința de la Herculane, există din cele mai vechi timpuri, ca să zic așa, chiar de când e România stat. Iar mai înainte erau trei state paralele, în cele trei țări românești. Stat paralel există în toate țările de pe lumea asta, bineînțeles - mai puternic sau mai slab - funcție de puterea și controlul statului titular.
De fapt, aici e cheia problemei. Dacă statul oficial, titularul, e puternic și inteligent, atunci statul paralel e mic și prost. Și invers. Statul paralel a existat, există și va exista, că așa e când există miere, unii au pohte și pohtesc. Așa că nu putea să facă țara noastră excepție și să nu aibă stat paralel. Chiar și biserica recunoaște treaba asta, când spune că dincolo nu e numai raiul, mai e și statul paralel. Și exemple sunt multe. Păi, când Ion Antonescu conducea statul titular, aparent cu mână de fier, regele Mihai, pe care mareșalul nu dădea doi bani, a încropit un stat paralel, în cârdășie cu niște pezevenghi, așa-zis comuniști, care voiau mai mult decât aveau. Iar argeșeanul nostru, Ion Antonescu, a trebuit să vadă Moskova pe fereastră ca să înțeleagă că a fost învins de statul paralel.
Sau, când Ceaușescu credea că nimeni nu mai e ca el, adică împărățește peste statul titular și se „bate” cu rușii și cu americanii, Ion Iliescu și alți câțiva nemulțumiți, care voiau mai mult decât aveau, au construit statul paralel, care a ieșit din nou victorios. Bineînțeles că nu e chiar așa simplu, în ecuație intră și alte date, cum ar fi conjunctura politică, timpul probabil, cheful populației de a ieși în stradă și altele, însă esența problemei este lupta statului paralel cu statul titular.
Iar ce s-a întâmplat după Ion Iliescu, în legătură cu statul paralel, a fost dezmăț. A fost festival. Atotputernicul reprezentant al statului titular, prim-ministrul Adrian Năstase, în mintea lui viitorul președinte al României, a fost „generos” cu Traian Băsescu abuzând legea și oprind dosarul acestuia cu vânzarea flotei. Iar Traian Băsescu i-a spus de la obraz că se ocupă de organizarea statului paralel: „Adriane, nici nu știi cât de mic începi să fii”. A înțeles Adrian Năstase că statul paralel a învins doar când a venit poliția să-i pună cătușele, când a încercat să se bărbierească cu pistolul.
Apoi, pe vremea președintelui Băsescu și în continuare, până acum inclusiv, statul paralel s-a combinat, printr-o căpușare ciudată, cu statul titular, rezultând statul mafiot. Dar i-a scăpat ceva lui Băsescu, sau poate n-o fi știut. „Când nu mai sunt oi, lupii se mănâncă între ei”, spune o vorbă bătrânească, din popor. Exact ce se întâmplă acum. Cașcaval fiind din ce în ce mai puțin și doar în mâna statului titular, e normal ca statul paralel să joace „la rupere”. Doar citind în cheia asta devin limpezi atacurile aparent dezlânate ale lui Victor Ponta. Pentru că statul paralel nu construiește nimic, nu produce nimic, există doar ca să dărâme statul titular.
În concluzie, în opinia mea e neapărat nevoie, unu, de creșterea sănătoasă a sectorului privat și, doi, de dezvoltarea unui stat puternic, cu instituții puternice. Astfel încât statul malefic paralel să nu mai fie atras doar de averea statului titular, iar moșii și babele să se gândească de două ori când sar să se bată cu jandarmii.
Dle președinte Klaus Iohannis, acum, când se împlinesc 159 de ani de la Mica Unire, expresia „proiect de țară” vă spune ceva?

De fiecare dată când mă uit la membrii Familiei Regale, la declarațiile pe care le fac și la atitudinea lor mă încearcă un dor nebun de monarhia pe care n-am trăit-o niciodată și pe care mi-o doresc. De fiecare dată când mă uit la parlamentarii de Argeș, la politicienii din România, la atitudinea lor și cuvintele goale, fie îmi vine să emigrez, fie închid televizorul sau ziarul. În România, între clasa politică și Casa Regală e un contrast atât de mare încât nici măcar nu poate fi cuantificat.
Mă uitam zilele trecute la imaginile cu parastasul regelui Mihai de la Curtea de Argeș și am admirat din nou șarmul și delicatețea membrilor Familiei Regale, în frunte cu principesa Margareta și principele Nicolae. Două modele. Știu, veți spune că sunt subiectiv. Da, sunt subiectiv. Pentru că întotdeauna mi-au plăcut oamenii rasați, oamenii eleganți și la interior și la exterior. Și într-o țară în care clasa politică este un antimodel și o șleahtă de parveniți și oameni ahtiați după interesele proprii, adevăratele modele pe care le caut și le găsesc sunt pentru mine o adevărată gură de oxigen spiritual. Și nu doar pentru mine, ci pentru sute de mii de români din ce în ce mai dezgustați de cum își bat joc politicienii zilnic de țara asta pe care o siluiesc și jefuiesc fără să le pese.
Faceți un exercițiu: căutați pe YouTube comparativ declarații pe orice temă ale principesei Margareta și ale principelui Nicolae și puneți-le în oglindă cu declarații pe orice temă ale oricărui deputat sau senator. Nu nominalizez niciun politician, pentru că niciun politician român nu merită nominalizat. Niciun politician român ori parlamentar de Argeș contemporan nu va rămâne în istoria României. Și apropo de calitățile-lipsă ale politicienilor noștri, ați auzit vreun parlamentar de Argeș din ultimii 20 de ani vorbind fluent într-o limbă străină, oricare ar fi ea? Vă spun eu: nu ați auzit și nici nu veți auzi, pentru că parlamentarii noștri sunt paraleli cu limbile străine. În schimb, parlamentarii noștri de Argeș sunt membri în tot felul de grupuri de prietenie cu alte țări și se plimbă pe banii noștri în alte țări fără să aducă plus-valoare țării. Ce mai contează că nu știu franceza ori engleza nici măcar la nivel mediu? Ignoranța și incultura nu sunt pedepsite de Codul Penal atât de schimbat de politicieni.
M-a bucurat gestul de reconciliere de la Curtea de Argeș dintre principesa Margareta și principele Nicolae. Un gest simplu, nobil, fără declarații sforăitoare. Într-o Românie din ce în ce mai haotică, Casa Regală redevine pas cu pas un etalon tot mai important. Pentru că are cu ce și are cu cine. Și m-aș bucura ca într-o zi, nu peste mulți ani, băiețelul care în aprilie 1992 stătea la balconul Hotelului Continental alături de regele Mihai, să ajungă să poată schimba ceva în România asta din ce în ce mai puțin uitată și iubită chiar de către locuitorii ei.

„De când lumea, nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucureşti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa - n.r.), care nu face nici cinci și că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși de câștig ca bandiţii de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat și se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele și averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-și petrece viaţa la pușcărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheșeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuși cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiș a-l reabilita, alegându-l în Senat.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanţi ai voinţei legale și sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia, care miroase de departe a pușcărie”.

P.S. - Acest articol, scris de Mihai Eminescu, este încă de mare actualitate. Este motivul pentru care în spațiul destinat în mod tradițional editorialului, Jurnalul de Argeș a decis să publice această bijuterie, mai ales că pe 15 ianuarie este ziua de naștere a poetului național.

Articol de Mihai Eminescu (în presa anilor 1870-1889)

Argeșul are 13 parlamentari, se știe asta. În campania din 2016 le-am văzut pozele pe toate gardurile și zidurile. Și apoi imediat, ca într-o lege nescrisă a nepăsării parlamentare față de alegători, i-am văzut din ce în ce mai rar. În rarele ocazii când apar, la conferințe de presă ale partidelor din care fac parte, criticând adversarii și cam atât, sau la evenimente publice în care știu că au expunere media, parlamentarii noștri de Argeș scot câteva fraze, câteodată de lemn, și cam atât. Sau mai dau rar niște comunicate de presă în care critică oponenții politici.
A trecut mai bine de un an de când cei 13 parlamentari de Argeș au fost aleși și nu am văzut unul singur să aibă o inițiativă de unul singur în beneficiul Argeșului. Nu am auzit de un parlamentar să meargă la pas prin cartierele Piteștiului în „civil” (însă fără să își facă 1001 de selfie-uri după o asemenea vizită) și să stea de vorbă cu oamenii-alegători, să le noteze problemele, să facă ceva pentru ei. Nu am auzit de un parlamentar de Argeș să meargă prin comunele sărace ale județului, să își murdărească încălțările și să ia pulsul electoratului, să facă ceva pentru el. Cu fapta, nu cu vorba. Pentru că da, pentru mine, portretele-robot ale parlamentarilor ideali de Argeș, înseamnă în primul rând asta, comunicare directă cu alegătorii, aplecare și implicare la problemele lor, fără a se lăuda gratuit pe Facebook că au făcut poze cu 5-6 votanți. Pentru mine, portretele-robot ale parlamentarilor ideali de Argeș înseamnă implicare în comunitate. Tom Hunter Watts, primarul oraşului Aylesbury din sud-estul Angliei (75.000 de locuitori), oraş în care trăiesc foarte mulţi români, a devenit foarte cunoscut după ce în mediul online au apărut poze cu acesta strângând gunoiul la un eveniment ce a adunat mii de locuitori. Am stat de vorbă cu el acum câteva luni și îmi spunea că „Să strâng gunoiul la evenimente este o modalitate foarte bună de a vorbi cu oamenii. Dacă m-aş duce din loc în loc să vorbesc cu ei, oamenii nu s-ar simţi bine. Dar când te văd că faci ceva util, cum ar fi strângerea gunoiului, oamenii vor să vorbească şi îţi spun ce probleme au. Să strâng gunoiul este şi un bun exemplu pentru tineri şi copii”. Când o să aud și o să văd un parlamentar de Argeș vorbind astfel și acționând astfel?
Și vă mai spun ceva. Primarul de mai sus primește lunar o alocaţie de 300 de lire pe lună pentru cheltuieli. În rest, pentru a se putea întreține pe el și pe familie, are două joburi. Parlamentarii noștri de Argeș, ca și ceilalți parlamentari români, primesc mii de euro lunar - de la indemnizații până la plata benzinei și a cazării - ca să nu facă nimic pentru țară, ci doar ca să își voteze beneficii personale și pentru apropiații lor. Totul pentru ei și ai lor, nimic pentru comunitate.
Chiar așa, stimați alegători - și mă refer aici și la prea mulții alegători absenți - vă plac cei 13 parlamentari de Argeș pe care îi avem? Mie nu. Deloc. Nu mă reprezintă și nu mă vor reprezenta vreodată.

Pagina 2 din 48