Opinii (663)

Nu e niciun moft! Iohannis s-a purtat soft, după vorbă, după port, și a lăsat cu ochii în soare oficialitățile județului la rendez-vous-ul de la Dacia, prilejuit de Renault Day. Bineînțeles, cu complicitatea celor din staff-ul uzinei. De unde se așteptau să fie, dacă nu personaje  principale, măcar un rol secundar să primească de la Renault, șefii județului și parlamentarii de Argeș au fost tratați ca figuranți de lux. Asta ca să-l cităm pe Constantin Stroe, singurul care parcă nu merita un asemenea tratament. Din două motive: unul, că Stroe nu își câștigă pâinea ca atârnător în politică și, doi, că, nefiind agreat niciodată de stânga, a fost practic obligat de viață să susțină dreapta, prin urmare și pe președintele Klaus Iohannis. Nu mai vorbim de faptul că el, Constantin Stroe, a fost și este încă un vector cvasieficient pentru politica uzinei, și deci și pentru francezi, ca interfață între Dacia și țară, cu tot ceea ce înseamnă aceasta, clasă politică, sindicate, presă, societate civilă. Ori când tu, conducere de la Dacia, te retragi strategic să discuți confidențial cu președintele și îl lași uitat în cortul alb, de culoarea deșertului, rezervat ca pentru beduini, pe principalul tău vector de imagine, automat îl decredibilizezi. Nu știu dacă e o gafă sau o strategie urzită de alunecosul secretar general al uzinei, Gabriel Sicoe, eu vă spun ce s-a văzut. Un peisaj dezolant, cu un Stroe aproape abandonat în cort, alături de Păcăliciul consilier onorific al premierului, Mircea Drăghici. Care, nimic nou sub soare, s-a și grăbit să posteze pe Facebook, spre seară, o fotografie cu el dând mâna cu președintele Iohannis, de parcă șeful statului n-ar fi venit la Renault Day, ci la Drăghici Day. 
Ca să  revin, totuși, la personajele esențiale ale filmului de duminica trecută, primul care a sesizat ridicolul situației, dar și nedreptatea tratamentului a fost Stroe însuși, care, ca să mai salveze ceva pe ultima sută de metri, l-a invitat pe tânărul prefect Mihai Oprescu să-i arate uzina. A fost ca o întoarcere nostalgică în timp, dar și ca o palmă dată prezentului ingrat.
Gabriel Grigore  

Joi, 03 Septembrie 2015 21:22

Zbor deasupra unui cuib de muci

Scris de

La PSD Argeș e ca la glumeți. Ședințele de partid au devenit un fel de ateliere de tratat dileala, în care fiecare se ceartă cu fiecare, pe funcții sau pe lovele, și toți dau vina la final pe Păcălici, alias deputatul Mircea Drăghici, vinovatul de serviciu pentru criza prelungită din care nu mai iese la liman filiala. Și nici nu va ieși. Fiindcă Păcălici e doar pretextul, criza în schimb e una sistemică și e generată de două lucruri: lipsa de autoritate și lipsa de valoare. E ca și cum ai încerca să întinzi un strat de unt peste o felie de pâine dată deja cu untură. Rezultă o barbarie, din punct de vedere papilo-gustativ. Adevărul e că PSD Argeș a fost dintotdeauna un hârdău etanș și această rețetă politică, deloc genială însă foarte funcțională, exersată vreme de 25 de ani pe cocoașa noastră, i-a permis să dețină puterea în județ. Miasmele fecale dinlăuntrul hârdăului nu răzbăteau aproape niciodată în spațiul public. Chiar și atunci când unul dintre lideri se mai scăpa pe el, de atâta îmbuibare și suficiență, săreau toți cu spray-urile din dotare să-i igienizeze pantalonii. Apoi îl chemau pe Înalt Prea Sfințitul Calinic să facă o sfeștanie ca să alunge duhurile rele infiltrate în partid și totul revenea la normal sau paranormal, în funcție de cum suna  ordinul de zi pe unitate. Astfel se reinstaura ordinea constituțională și corecțională într-un hârdău ce funcționa pe principii de cazarmă. Acum, PSD Argeș e incapabil să supraviețuiască în epoca post Saddam Hussein (Constantin Nicolescu) sau Muammar El Gaddafi (Tudor Pendiuc), în condiții de relativă democrație. Triburile s-au încăierat între ele și hârdăul a dat pe dinafară provocând o adevărată catastrofă ecologică și umanitară într-un județ care a pierdut, rând pe rând, mai toate instituțiile deconcentrate și cu influență în favoarea Prahovei, Teleormanului și Dâmboviței.
În absența unui lider acceptat de toate clanurile, fiecare șef de trib pândește momentul prielnic și își mai plantează câte un director de deconcentrată care să-i servească interesele și să-i umple buzunarele. Ce blamau și trâmbițau acum doi-trei ani că făcea PDL-ul lui Mircea Andrei, exact asta fac unii dintre sub-liderii penali ai PSD Argeș în momentul de față. Așa s-a ajuns la amenințări pe față, exprimate la ultima ședință a Biroului Executiv de săptămâna trecută, când un primar a spus explicit că va merge la presă să povestească despre cât tupeu a avut un deputat care l-a chemat la el acasă pe un director  de deconcentrată și i-a cerut acestuia bani ca să fie păstrat în funcție. Simultan cu acest episod nevrotic sever, în alt colț al salonului se decompensa Tecău scuipând supă de găluști, printre dinți, în direcția senatorului Valeca. Astfel, prezidentul de la CJ îi reproșa prezidentului interimar al PSD că îl asmute pe cățelul său de la Morgă, doctorul Dan Manu, să-i facă opoziție morbidă în Consiliul Județean. Pe altă masă se urcase deja deputatul Cătălin Rădulescu care îl certa de zor pe vicepreședintele Marcel Proca pentru faptul că acesta n-a fost prezent la mitingurile de acum trei ani, din Piața Milea, împotriva PDL și a lui Traian Băsescu. Până să vină gardienii cu cămășile de forță, Cătălin a mai apucat să-și informeze colegii despre faptul că a făcut și el, în tinerețe, vreo 12 ani de karate, asta ca să demonstreze că, la o adică, îl poate bate pe interimarul Șerban Valeca nu doar în cursa pentru președinția filialei, ci chiar și pe tatami. Degeaba au făcut apel la liniște și la ordine  în dezordine pacienții mai puțin agitați ca Ion Mânzână și senatorul Constantin Tămagă, că salonul era deja plin cu fulgi de la pernele greu încercate și aruncate în toate direcțiile de către colegii mult mai glumeți decât ei. În zadar a încercat să se încoieze și interimarul Șerban Valeca, spre a restabili calmul în stabiliment, că nimeni nu l-a luat în seamă. Astfel că terapia de grup pe care și-o programase conducerea PSD Argeș a eșuat lamentabil și nea Puiu Enescu, trezorierul filialei, s-a văzut nevoit ca pentru următoarea ședință de Birou Executiv să comande zăbrele pentru geamuri și cămăși de forță din pânză ceva mai aspră și  rezistentă. Și pentru că psihiatria are un nume, Cristi Gentea de la municipiu, liderul cu fața de bazalt, căzuse și el într-o stupoare catatonică, devenind rigid, mut și ciufut, incapabil să mai stabilească un contact vizual cu vreun coleg de salon din Biroul Executiv al PSD Argeș.
Cel mai câștigat din tot acest balamuc a ieșit prefectul Mihai Oprescu, care, profitând de faptul că e înalt funcționar public și nu se face să se amestece cu pleava de la partid, și-a îmbogățit colecția pivată de șefi de deconcentrate cu încă un trofeu, după cel de la ITM, agățat deja în panoplie. E vorba de directorul de la Garda de Mediu, care, deloc întâmplător, este ginerele primarului din Boteni. Bravo, Mihăiță! Nici n-a mai fost nevoie să dai vreun puci, din moment ce toți erau muci.
Gabriel Grigore

Domnule președinte Klaus Iohannis, doamnă procuror șef al DNA, Structura Centrală, Laura Codruța Kovesi! Aceasta este o scrisoare deschisă prin care încerc să demonstrez că practicile de crimă organizată ale unor șefi din poliție de la Prahova, care au făcut înconjurul țării în urmă cu două săptămâni, sunt „siameze” cu ce se întâmplă în județul Argeș. Printre alte fărădelegi de care sunt acuzați în dosar șefii-rușine de la Ploiești se numără și amenințarea unui ziarist, care le-a dezvăluit practicile mafiote, cu dosare penale. Fix același modus operandi, cu dosare penale pe infracțiuni existente doar în mintea conducerii IPJ Argeș, s-a consumat și în cazul nostru, a doi ziariști de la Jurnalul de Argeș, e vorba de subsemnatul, în calitate de redactor șef, respectiv colega mea, Alina Crângeanu, în calitate de redactor. Și asta pentru că am publicat mai multe materiale de presă care le-a devoalat cel puțin incompetența, în directă legătură cu ceea ce a intrat în istorie drept cancerul de la „fabrica de permise auto de la Pitești”. 
Am publicat în serial, vreme de 16  săptămâni, date și fapte dintr-un raport incendiar al Corpului de Control al IGPR întocmit la scurtă vreme după ce DNA operase primele arestări în scandalul de la Fabrica de Permise. Raport primit prin poștă la redacție. Cei vizați  în respectivul raport și în articolele din ziar sunt cms șef Petre Ionițescu, șeful IPJ la acea dată, alături de aproape 10% din întregul efectiv al poliției județene, care sunt nominalizați, cu gradul de vinovăție aferent funcției deținute în 2008. Acest raport dovedește, în opinia mea, mai mult decât incompetența cms șef Petre Ionițescu și a celor nominalizați. Citez din respectivul Raport, pag 34: „Cu girul documentelor întocmite de polițiști, fără competență materială și uneori fictiv, solicitanții și-au stabilit domiciliul pe raza municipiului Pitești și a comunelor subordonate, fapt ce le-a permis ca ulterior să participe la examenul pentru obținerea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și să obțină facil permisul de conducere, 33 dintre aceștia fiind implicați ulterior în evenimente rutiere soldate cu 5 persoane decedate, 21 rănite grav și 34 rănite ușor”. Așadar, stimați cititori, dle Iohannis și dnă Kovesi, este incompetență sau crimă cu premeditare? Fac precizarea că numărul morților și răniților sunt până la data de 23.08.2008, când a fost înregistrat la Ministerul de Interne. Cred totuși că știe, cine trebuie să știe, numărul exact al morților și cadența incidentelor rutiere provocate de cei care au luat permisul auto la Pitești în perioada 2006-2008 cu vinovăția polițiștilor, unii aflați în pușcărie, în frunte cu Codruț Vlăsceanu, alții aflați în libertate, în frunte cu Petre Ionițescu, actualul adjunct al IPJ Argeș.
La acea vreme, comandantul IPJ Argeș ar fi trebuit să prevină, primul, și să stopeze activitatea infracțională, chiar criminală. Dar cum să prevină acest scandal cms șef Petre Ionițescu, de vreme ce finul și subordonatul său, subinspectorul de poliție Laurențiu Bălan, condamnat definitiv în două cauze generate de marele dosar al permiselor auto și aflat în pușcărie acum, era unul dintre principalii „dealeri” de astfel de permise ale morții? Acesta este, dle președinte Klaus Iohannis și dnă procuror șef Laura Codruța Kovesi, contextul toxic în care șefii poliției argeșene au hotărât să ne reclame la Parchet pe noi, că am fi accesat ilegal documente clasificate, adică respectivul raport. Cât de infracțională să-ți fie gândirea ca să poți crede că toți polițiștii și procurorii vor trece sub tăcere, la infinit, abaterile criminale devoalate în Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne, secretizându-l împotriva tuturor legilor?
Și, fiindcă în urma a ceea ce s-a întâmplat la Serviciul de Permise Auto de la Argeș mor în continuare oameni nevinovați pe șoselele României și ale Europei, mai vin cu o întrebare: cum ar putea fi clasificat un astfel de raport care vine să demonstreze vinovăția șefilor din poliția județeană în evoluția cancerului de la Fabrica de Permise de la Pitești? Șefi care sunt și acum aceiași!
În realitate, dle președinte Klaus Iohannis și dnă procuror șef, Laura Codruța Kovesi, delațiunile șefilor poliției argeșene au avut doar scopul de a ne intimida. Din acest motiv afirm că scenariul infracțional după care s-a lucrat la Prahova a fost pus în practică și la Argeș și tare mă tem ca el să nu fie reflexul unui mod de operare mafiotic implementat și la nivelul altor  județe. Și la Prahova, ca și aici, la Argeș, sunt cam aceleași ingrediente: corupție și incompetență, la pachet cu averi disproporționate ale șefilor poliției, raportat la salariile lor de bugetari, plus dorință de răzbunare pe ziariștii care dezvăluie toate aceste lucruri. Am fost audiați la Parchet și D.I.I.C.O.T, am dat declarații etc. O mică paranteză, am tot respectul pentru procurorul Anghelescu, care a reușit să rezolve cu eleganță cazurile infracțiunilor grave ale jurnaliștilor, existente doar în mintea conducerii IPJ Argeș.
În loc să se ocupe de siguranța cetățeanului, șefii poliției argeșene, la fel ca în Prahova, hărțuiesc ziariștii.
 De aceea v-am adresat această scrisoare deschisă, dle președinte Klaus Iohannis și dnă procuror șef, Laura Codruța Koveși, cu precizarea că anexăm și respectivul raport al Corpului de Control al IGPR. Cu cât mai repede află țara și dumneavoastră, cu atât mai bine.
Gabriel Grigore

P.S: Dl cms șef Petre Ionițescu ne-a dat în judecată și solicită daune morale în sumă de 5 miliarde lei. Pentru domnia sa e o sumă modică.

Formal, de ochii lumii și ai presei, colegii de partid și de serviciu fac explozie, unii chiar implozie, de bucurie că se întoarce Tudor Pendiuc. La primărie, la florărie, în casnicie, nu importă unde și în care ordine, important e că Maurul revine. Repet, asta e ce se vede în vitrină, în aceeași vitrină kitch în care mulți se grăbiseră să așeze coroane și jerbe imediat ce edilul a fost încătușat și acum le tremură chiloții că olteano-bucovineano-piteșteanul s-ar putea răzbuna. Dar asta e politica și viața publică din Argeș în cele 23 de ore și 59 de minute ale zilei, un iarmaroc populat cu farisei, mișei și chiar derbedei. Situația e delicată pentru Tudor Pendiuc, și dacă se întoarce, și dacă nu se întoarce la butoanele primăriei. Mai delicată însă decât pentru edil, care oricum nu mai poate avea aceeași existență tihnită de dinainte de momentul arestării, e pentru PSD. Întoarcerea lui Pendiuc va crește temperatura până la cota de avarie într-un cazan aflat și așa sub o presiune infernală. Puterea, banii, frustările și dorința de preamărire, deși cazul școală al lui Tudor Pendiuc a dovedit cu asupra de măsură că totul e deșertăciune, va bulversa cămara PSD. Sunt multe de scris și analizat despre  întoarcerea sau non-întoarcerea lui Tudor Pendiuc într-un scaun care i-a putrezit sub fund vreme de 22 de ani.  Mă limitez deocamdată să interpretez, așa, la botul calului, declarațiile câtorva colegi, prieteni și colaboratori ai primarului Pendiuc, luate după eliberarea acestuia și pe care le puteți citi în paginile 4 și 5 ale ediției noastre. Veți vedea că și în declarații scurte și de complezență pot fi identificate cratere săpate de orgoliul celor care se visau deja la butoane sau râuri de lavă revanșardă din partea celor degrabă dornici să-i arate cu degetul pe trădătorii lui Pendiuc.  Deputatul expansiv, vesel și vocal Cătălin Rădulescu, altfel un   apropiat și un apărător incontestabil al primarului, o spune direct ca pumnalul că este ”poate unicul sau printre puținii prieteni” ai lui Tudor Pendiuc. Nu trebuie să ai MBA ca să înțelegi ce predică Rădulescu, anume că mai toți dintre colegii apropiați, fie de la partid, fie din primărie sau din business, s-au lepădat de edil cât acesta a făcut naveta între beci și infirmierie. Cu siguranță Rădulescu l-a vizitat sau a vorbit foarte des cu edilul la telefon și i-a spus cine și ce sârbă  a jucat, la primărie sau partid, în lipsa sa.  Urmează Dan Ioan Panțoiu, nu doar avocat al primarului, ci și tovarăș din vremuri aproape imemoriale cu Tudor Pendiuc. Ce declară acesta pe un ton apăsat, cu trimitere deloc voalată spre  colaboratorii și colegii primarului, loviți brusc de amenzie cât acesta s-a aflat la ananghie ? Că multe dintre proiectele de anvergură derulate acum în Pitești sunt ale lui Pendiuc și că s-ar putea ca la final să avem o mare surpriză, în sensul că vor schimba în bine fața orașului. Din nou, nu trebuie să fii absolvent de Harvard ca să pricepi că Dan Panțoiu aruncă săgeți către vicele Cornel Ionică, consilierul Cristian Gentea și Consiliul Local dominat în întregul său de PSD, care au trecut sub deplină tăcere meritele ”vizionarului” Tudor Pendiuc, ba chiar au ajuns să-și aroge proiectele acestuia. Chiar și către presa nerecunoscătoare, cum e Jurnalul de Argeș,  care n-a vărsat suficiente lacrimi de admirație pentru proiectele primarului Pendiuc, aruncă săgeți maestrul Panțoiu. Atenție, însă, domnule avocat! Jurnalul n-a criticat ideea în sine de schimbare la față a Piteștiului, aici îi dăm notă maximă primarului, măcar pentru intenție, ci un proiect care seamănă mai mult de betonare a orașului decât de reabilitate urbană a lui!  Pentru că noi înțelegem prin schimbare- respirare, nu sufocare.               
Să trecem acum și la pretendenții la scaunul/moștenirea/puterea lui Tudor Pendiuc.  Viceprimarul Cornel Ionică, cel mai îndreptățit după țărâna  din carnetul de partid să-i ia locul, declară cu mantă că sunt cetățeni și colegi din PSD care îl tot întreabă de ce nu candidează la scaunul de primar. Apoi adaugă cu diplomație că nu are timp să se gândească la asta și că,  dacă tot s-a întors titularul, trebuie să aibă o discuție cu acesta, să vadă dacă ”vrea să se întoarcă la primărie” pentru că decizia e numai a lui. Abil vicele, nimic de spus. Mai că ai zice că el l-a învățat politică pe Tudor Pendiuc și nu invers. Deși, cine poate să știe care-i adevărul? 
 În fine, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, este consilierul Cristian Gentea, nu doar președinte al PSD Pitești, ci și noul asteroid din PSD Argeș. Și Cristi Gentea, ca și vicele Ionică, o zice cu gura plină că nu vede niciun impediment ca Tudor Pendiuc să se întoarcă la primărie, dar nu uită să adauge tactic amănuntul că, la partid, la conducerea lui, situația e un pic mai complicată. Cităm exact din ce zice domnul Asteroid, asta ca să vă lămuriți cum se încolonează, în momentul de față, planetele în PSD Argeș. ”În ceea ce privește funcțiile din partid,  eu cred că, în momentul de față, dumnealui este suspendat. Atunci când a fost schimbată toată conducerea, iar dânsul a avut situația aceasta cu arestul preventiv, da, cred că a fost suspendat...” În traducere liberă, asta cam înseamnă că, dacă la primărie se mai poate juca un an, până când îi expiră mandatul, Tudor Pendiuc nu se mai poate întoarce la conducerea PSD Argeș, când și cum vrea el,  ci prin vot. Și asta dacă îl va mai vota poporul PSD, în niciun caz numit de la București, cum s-a întâmplat anul trecut.   
Cum spuneam, sunt multe de zis și analizat și vom avea timp berechet pentru toate. N-aș vrea să închei, totuși, fără să amintesc ce a declarat Tudor Pendiuc, după eliberare, anume că mulțumește piteștenilor, pe care îi cunoaște și pe care nu îi cunoaște, dar pe care i-a simțit alături în toată această perioadă grea pentru el. De unde înțelegem că ei sunt Marea Adunare Națională a lui. Și că doar ei îl pot împușca. Cu voturi sau cu pietre...
Gabriel Grigore

Da, știu. Îmi veți spune că întrebarea mea nu are destinatarul corect. Poate că nu. La prima vedere. Ar fi trebuit să i-o adresez domnului viceprimar Cornel Ionică, cel care vă ține locul. Dar avem o problemă. Domnul Ionică nu aude, nu vede și nu citește. În plus, e atât de ocupat cu reabilitarea asta dubioasă a Piteștiului încât și dimineața și la prânz și seara are numai pavele în fața ochilor. Aşadar, ce să facem? Dl Cornel Ionică a fost lovit de un soi de autism administrativ. Nu i-a văzut pe miile de șoferi care înjură zi de zi în traficul de coșmar de la Podul Viilor, nu le-a auzit concertul permanent din muzică de claxoane nervoase, nu i-a văzut pe piteștenii care au cerut modificări la proiectul de reabilitare urbană și implicit o variantă ocolitoare pentru a evita balamucul rutier de la intrarea în oraș. Domnul Ionică nu citește. Dacă ar citi, ar vedea că Jurnalul de Argeș a scris de multe ori despre marea problemă, singura variantă ocolitoare adecvată, care e „un dezastru pe o porțiune de câteva sute de metri, porțiunea aflată pe teritoriul Piteștiului”. Marea problemă e dată de faptul că partea de trei sute de metri de drum aflată pe teritoriul Piteștiului nu a putut fi asfaltată de Primăria Ştefăneşti, din motive de lege, dacă nu e prea greu cuvântul. Aşadar, porțiunea de drum, mult mai mare, aflată pe teritoriul orașului Ștefănești a fost asfaltată ca la carte de luni bune. De ce Primăria Ștefănești poate și Primăria Pitești nu? O fi că una e fief liberal și alta fief social-democrat? Sau poate pentru că dl Iani Popa nu mai are cum să colaboreze cu prietenul domniei sale, dl Nicolescu? Dacă orientările de partid țin în loc o amărâtă de asfaltare de 300 de metri, înseamnă că sunteți distruși ca gândire politică. Halal! Dar, poate că nu e așa şi aveţi argumente. Chiar m-aş bucura să greşesc eu.
De ce vă mai scriu, domnule Pendiuc? Pentru că îmi aduc aminte de 2013, când erați liber și puternic. 2013, anul în care podul de peste Argeș a fost blocat luni bune și șoferii au fost nevoiți să meargă pe o chinuitoare variantă, cu un pod de fier ruginit lat de 3 metri, ce ieșea tocmai pe strada Depozitelor. Și asta pentru că, tot ca acum, primăria Piteşti e PSD şi nu colaborează în nici un caz cu primăria Ştefăneşti că e PNL. De ce oare? Cumva pentru că la trei sute de metri de asfalt nu ies comisioane potrivite? Dar victimele, care vă tot votează din ‚92 încoace, nu contează? Întreb, nu dau cu parul. Dacă e aşa, fiţi cinstit, în locul sloganului „Omul sfințește locul”, mai bine „omul nu asfaltează degeaba locul”. Da, îmi veți spune că nu aveți ce să mai faceți acum, că de dincolo de gratii nu se pot lua decizii pentru Pitești. Ba se pot lua. Și asta pentru că nu aveți interdicția de a vorbi, de a transmite colegilor din Primărie să facă treabă. Ați avea o bilă albă în schimbul zilelor negre făcute piteştenilor. Aoleu, să nu uit ceva: să le spuneți colegilor dumneavoastră și mai ales domnului Ionică să nu carecumva, din reflex, să se apuce să pună pavele pe Drumul Sticlelor! Știu că tentația e mare, dar nu e greu să stopați reflexul pavlovian al domnului viceprimar, care cum vede o porțiune liberă, cum pune pavele sau borduri înalte cât o găleată cu pomană electorală. 
Da, sunteți suspendat, dar nu și demis. Așa că mai aveți putere, fie și vocală. Iar mare parte din șoferii care trec pe la Podul Viilor și care pierd timp mult în trafic din cauza lipsei de organizare a Primăriei Piteşti v-au votat și în 2012 și în 2008, poate și în 2004 până, hăt, în ‚92. Măcar pentru asta aveți niscaiva datorii morale.
În încheiere, vă doresc de ziua dvs, fie și cu o întârziere de o săptămână, „La mulți ani în libertate!”
Denis Grigorescu

Inspectoratul Județean de Poliție Argeș nu face parte din Europa, din punctul de vedere al respectării și aplicării legislației din domeniul informațiilor de interes public. În expresia de mai sus am parafrazat titlul editorialului scris de colegul meu Denis Grigorescu, cu puțin timp în urmă, intitulat „Curtea de Apel Pitești nu face parte din Europa”, cu referire la același mod defectuos de înțelegere și aplicare a Legii 544 a informațiilor de interes public de către instituțiile statului. Editorial în urma căruia s-a sesizat chiar instituția purtătorului de cuvânt al Consiliului Superior al Magistraturii. Pe bună dreptate s-a sesizat CSM-ul, întrucât modul de înțelegere și respectare a legii este infinit mai important în cazul instituțiilor care păzesc și aplică legea, cum este Curtea de Apel Pitești. Iar situația este similară și pentru IPJ Argeș, din păcate.
Recent a venit la redacție o sesizare cu privire la faptul că proaspăta doamnă pensionară Cecilia Tatia, fost comisar șef de poliție, participă totalmente ilegal la ședințele Consiliului de Conducere al IPJ Argeș. Întrucât Jurnalul de Argeș are vechime mai mare decât perioada de când doamna Cecilia Tatia și-a făcut operație estetică în calitate de polițist, am adresat o cerere IPJ Argeș pe Legea 544 a informațiilor de interes public, pentru a afla adevărul. La care am primit următorul răspuns - bătaie de joc, care arată, pe față, că e adevărat: persoana Cecilia Tatia participă ilegal la ședințele de conducere ale IPJ Argeș.
„Răspuns la cerere, Nesecret nr. 15037 din 23.06.2015,  (...) În conformitate cu prevederile Acordului Colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special – polițiști din MAI și ale Regulamentului privind organizarea și funcționarea Consiliului de Conducere, reprezentanții organizațiilor sindicale participă în calitate de invitați, la ședințele la care se discută probleme de interes profesional, social etc. Prin urmare, persoana la care faceți referire participă la ședințe în calitate de președinte al unei organizații sindicale a polițiștilor din IPJ Argeș, cu respectarea HG 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate. Vă mulțumim pentru încrederea acordată și vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate (...). Cu stimă, Agent principal de poliție Sima Mădălina”.
Să observăm bătaia de joc. Ambele acte normative produc efecte, strict, doar pentru funcționarii publici cu statut special - polițiști din MAI. Adică nu pentru pensionari, fie ei oricât de sindicaliști, după cum rezultă chiar din denumirea celor două documente. Ca să fie și mai clar, în secunda doi după ieșirea la pensie, doamna Cecilia Tatia a pierdut calitatea de polițist în cadrul MAI - funcționar public cu statut special, rămânând doar cu calitatea de sindicalist, care este necesară, dar nu și suficientă pentru a participa la Consiliile de Conducere ale IPJ Argeș.
Iar cu privire la accesul la informațiile clasificate nu mă interesează ce zice HG 585/2002, câtă vreme HG 781/2002 limpezește lucrurile la Art. 8: „(1) Retragerea autorizaţiei de acces la informaţii secret de serviciu se face de către conducătorul unităţii deţinătoare, în următoarele cazuri:
a) la încetarea raporturilor de muncă ori de serviciu, după caz, dintre unitate şi deţinătorul autorizaţiei”. Or, asta înseamnă pensia, încetarea raporturilor de muncă. Eu sunt convins că dl. Ionel Ispir, comandantul IPJ Argeș, i-a retras pensionarei Cecilia Tatia autorizația de acces la informațiile secret de serviciu, că-l obliga legea. Însă e limpede că dna Tatia încurcă cheful de muncă cu dreptul la odihnă. Și, atenție, dlor polițiști din conducerea IPJ Argeș, dacă ajutați o băbuță să ajungă în Găvana când ea are treabă în Prundu, tot abuz se cheamă.
Așadar, toate actele normative menționate, eronat, în răspunsul IPJ Argeș, nu dau dreptul pensionarilor să participe la conducerea IPJ, întrucât se referă strict la polițiști în activitate (că doar aceștia sunt polițiști). Toate!
Așadar, să observăm că răspunsul dat de IPJ Argeș, în baza Legii 544 a informațiilor de interes public, este eronat în integralitate.
Cristian VASILE

Viceprimarul Cornel Ionică și-a luat un LEGO. Un LEGO mare cât Piteștiul, dar cu piese contrafăcute și pe care cei care le montează le așează după bunul plac. Un LEGO haotic din care au de pierdut cele peste 150.000 de personaje-cetățeni-alegători de pe tabla de joc. La mai bine de un an de când a început, reabilitarea urbană a Piteștiului e un dezastru, un haos pe banii Uniunii Europene. Iar cetățenii-beneficiari sunt niște simpli spectatori nemulțumiți ai acestui adevărat Holocaust urban comis de Primăria Pitești, de arhitecții care habar n-au de realitățile din teren și de firmele „abonate” la lucrări de sute de miliarde în ultimii ani. Vegetația și copacii sunt măcelăriți, iar urmele crimelor de mediu sunt apoi astupate la propriu cu pavele și beton. Contează miile de voci nemulțumite? Nu. Pentru că viceprimarul Cornel Ionică și echipa sa nu îi ascultă, ci doar simulează că îi ascultă. Ba mai mult, am văzut în repetate rânduri angajați ai Primăriei care îi apostrofau pe cei care comentau vizavi de zecile de probleme mari generate de proiectul de reabilitare urbană. Am fi înțeles atitudinea asta a Primăriei, dacă am fi fost în Zimbabwe pe vremea lui Robert Mugabe ori în Chile în timpul lui Pinochet, acolo unde exista o singură voce și opoziția era ucisă sau torturată. Dar în Piteștiul anului de grație 2015 e de neînțeles. Primăria Pitești și conducătorul ei suprem nu sunt deschiși tocmai la propunerile celor care - ce ironie cinică! - sunt beneficiarii proiectului. Locuitorii Piteștiului. Votanții din 2016. Și ce dacă? Poate uită până anul viitor, nu? Poate uită că Piteștiul a devenit parcul de distracții urbanistice scumpe și urâte al viceprimarului Cornel Ionică. În ritmul în care se pun pavele cu milioanele în oraș și dale înierbate care sunt orice altceva numai spațiu verde nu, nu e exclus ca peste câțiva ani să mai vedem verdeața doar prin parcuri și prin afara... orașului. Piteștiul și piteștenii au nevoie să respire. Iar pavelele „plantate” cu milioanele și copacii sănătoși tăiați cu sutele distrug puțin câte puțin Piteștiul de ieri, de alaltăieri, de altădată. Un Pitești verde în care au crescut și copiii dumneavoastră, domnule viceprimar, în care au crescut și copiii angajaților Primăriei. Piteștenii vor un oraș în care să poată trăi și nu un oraș - „beton” din care să le vină să fugă.
Denis Grigorescu

Casta cu carnet de partid a celor care se perindă ciclic la conducerea învăţământului argeşean n-a învăţat absolut nimic din dosarele medicilor, cele două dosare mari care au zguduit din temelii breasla argeşeană a oamenilor în halat alb. Mă refer la două dosare complexe care vizează industrializarea şpăgii în procesul pe pensionare medicală. În primul au fost trimise în judecată doctoriţele Camelia Săndulescu şi Iulia Mihai de la Serviciul de Expertiză din cadrul Casei de Pensii, iar în cel de-al doilea s-a început urmărirea penală împotriva psihiatrilor Valerian Azamfirei şi Eli Morman, angajaţi în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Piteşti. Ca numitor comun, în ambele dosare numărul actelor materiale pentru infracţiunea de luare de mită e de ordinul zecilor şi chiar a sutelor, cel puţin în cazul celor două doctoriţe de la Casa de Pensii, argument forte în sprijinul tezei că s-a ajuns la o industrializare a şpăgii într-un domeniu social cheie, cum e cel al  sănătăţii. De fapt, cele două dosare, unul instrumentat de către DNA Piteşti, celălalt de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, înainte de a fi penale sunt unele sociale, tocmai prin amploarea cu care afectează o clasă pauperă, a celor pensionaţi pe caz de boală sau aflaţi în curs de pensionare. Bănuiesc că asta a fost şi logica sprijinită pe probe a anchetatorilor, că lucrurile au luat-o razna şi pensionările pe caz de boală, musai cu şpagă la purtătorul de pix şi ştampilă, au devenit un sport de masă ce afectează nu doar o categorie socială vunerabilă, dar grevează şi bugetul public de importante fonduri obţinute pe căi nelegale. Mă întorc acum la şefii de azi, dar şi la cei de ieri şi alaltăieri ai Inspectoratului Şcolar Judeţean, despre care spuneam că n-au învăţat nimic din ce li s-a întâmplat medicilor. Profesorii, mă refer la cei tineri sau la cei fără funcţii, adică la poporul decent din învăţământul argeşean, cel care trăieşte din salariu şi cu sabia grijei zilei de mâine deasupra capului, au ajuns o clasă pauperă. La fel şi părinţii, cocoşaţi de atâtea biruri: pe auxiliare, pe fondul clasei, pe sala de sport, pe meditaţii, pe excursii organizate de dascăli care condiţionează nota la clasă de prezenţa în aceste excursii.
Din păcate, dintr-o lăcomie combinată cu inconştienţă, industria auxiliarelor înfloreşte în continuare în şcolile argeşene. Fostul inspector general, de exemplu, face avere „bine merci” şi sub mandatul actualului şef al ISJ Argeş, numit de PSD. E o frăţie a tăcerii şi a toleranţei de sorginte transpartinică, un adevărat festival de tumbe care ne indică un singur lucru, anume că banul e cel mai tare carnet de partid. Jurnalul de Argeş a tot scris despre culegerile de gramatică sau de matematică pentru gimnaziu prin care bate vântul, în primul rând cel al incompetenţei, dar care sunt semnate fără nicio jenă de cinci autori, de parcă ar fi tratate de fizică cuantică. Am scris de ni s-a uscat cerneala în stilou că aceste instrumente de tortură financiară a familiilor nevoiaşe sunt băgate pe gât copiilor printr-o reţea persuasiv-mafiotică ce include şefi din inspectorat, inspectori de specialitate, directori de şcoli şi profesori de la clasă. Atenţie, aceste culegeri ale prostituţiei didactice nu insultă atât inteligenţa părinţilor, cât mai ales buzunarul acestora! Am mai scris, de asemenea, despre titularizările în foşnet de bancnote şi despre gradaţii de merit acordate clientelei de partid sau de business. S-a ajuns la ticăloşia ca gradaţiile de merit aferente unui anume an şcolar să fie acordate predominant profesorilor care erau membri ai unui anume partid. Presa locală, inclusiv Jurnalul, a scris că există şi un dosar la DNA  Piteşti pe această temă. Culmea neruşinării, unei profesoare de informatică de la Câmpulung, care avea elevi olimpici la această disciplină, nu i s-a aprobat gradaţie de merit, sub pretextul că nu avea o diplomă că ar fi urmat un curs de şase luni, de calculator. Tânăra scosese campioni naţionali şi balcanici la această disciplină, dar nu poseda un carton că ar  fi alfabetizată în domeniul IT. În realitate, n-avea carton de membru al unui partid anume. Însă cel mai elocvent exemplu că pentru unii samsari din învăţământul argeşean banul a devenit singura religie e că până şi copiilor de la clasa zero li s-au băgat pe gât culegeri cu teste grile la mate. Picii nici n-au apucat să buchisească  literele alfabetului, deci nu pot citi explicaţiile prin care pot rezolva grilele la aritmetică, însă părinţii trebuie să bage adânc mâna în buzunar ca să satisfacă lăcomia şi lipsa de Dumnezeu a acestor reţele care sufocă învăţământul argeşean. Din aceste motive mi-am început editorialul cu aserţiunea că şefii Inspectoratului Şcolar Argeş (i se  spune mai nou şi Inspectoratul pentru Alfabetizarea Nevestelor, şi bănuiţi de ce) n-au învăţat absolut nimic din cele două dosare care au lovit în ultima  perioadă breasla medicilor. Şi în învăţământ, industrializarea şpăgii şi a traficului de influenţă paralizează sistemul. Iar dosarele, înainte de a fi penale, sunt unele sociale. Să ne mai mirăm, oare, de ce abandonul şcolar loveşte în plex zona rurală şi e doar o chestiune de timp până va face ravagii şi în mediul urban? Lipsa resurselor, în cazul celor aflaţi de partea săracă a baricadei, e invers proporţională cu lăcomia celor aflaţi de cealaltă parte a ei.
Gabriel Grigore       

Miercuri, 15 Iulie 2015 23:23

Şi eroii se uită, nu-i aşa?

Scris de

Avem eroi. Şi sunt chiar rentabili. Şi în viaţă, şi dincolo de ea. Cu o Diplomă de Excelenţă sau un titlu de Cetăţean de Onoare post-mortem ne-am scos, par a spune în cor toţi oficialii şi politicienii noştri.
În ultimii zece ani, zeci de militari argeșeni au fost răniți sau și-au pierdut viața în misiuni în Afganistan și Irak. Doar în puține cazuri, autoritățile naționale și județene au făcut ceva pentru ei, asta în afară de îngrijirile medicale absolut obligatorii. În cele mai multe situații i-au îngrijit și i-au uitat la ieșirea din spital. Nu i-a mai păsat nimănui de traumele lor psihice și fizice, de viitorul lor și al familiilor lor.
Acum aproape trei luni, patru militari argeșeni ai Batalionului 33 Vânători de Munte „Posada”, din Curtea de Argeş și care se aflau într-o misiune de patrulare terestră, la aproximativ 8 kilometri sud-est de baza militară de la Kandahar, au fost răniţi după ce o maşină-capcană a explodat. Patru eroi: Marius Sorin Diaconeasa (Curtea de Argeş), Valentin Ciolan Uţă (Curtea de Argeş), Dan Cornel Crăciun (Curtea de Argeş) şi Cristian Stoica (Câmpulung Muscel). Cel mai mare dintre ei are 38 de ani. Cu toții au o viață înainte. La vremea respectivă, atât președintele Klaus Iohannis, cât și șefii județului le-au urat însănătoșire grabnică, spunându-le că sunt alături de ei. Atât. De atunci nu s-a mai auzit nimic. Eroii au fost uitați, ca și alți predecesori, deși și-au riscat viața într-un război ce nu e al lor, într-un teritoriu în care soldații români sunt prezenți pentru că așa vor alții.
Toți cei care au fost răniți ar merita un fel de rentă viageră, ar merita să fie ajutați cu fapta, așa cum se întâmplă și cu soldații americani sau britanici, care primesc consiliere psihologică și bani când se întorc de pe front. La noi din păcate singurele „recompense” sunt în majoritate covârșitoare niște urări de bine și atât. M-aș bucura ca Prefectura sau Consiliul Județean Argeș să aibă inițiativa de a face, poate și cu ajutorul unor sponsori, un fond pentru eroii județului. Ar fi bine să lăsăm diplomele pe bandă rulantă la o parte și să ajutăm eroii altfel.
Cazul celor patru eroi din Curtea de Argeș mi-a adus aminte de un alt caz revoltător de tratare superficială a unui erou. În august 2007, la Complexul Muzeal Goleşti, primul recompensat cu titlul de „Fiu al Argeşului” de către Consiliul Judeţean a fost sergentul-major Costinel Slăniceanu, rănit grav în 2006 în Afganistan. A fost chemat lângă scenă pentru a fi premiat, numai că cei de la Consiliul Judeţean l-au... uitat acolo preţ de vreo 20 de minute. Penibil! La câte sute de primari şi consilieri locali ori judeţeni cu merite deosebite... probabil în altă viaţă erau de premiat, ce mai conta un erou din Afganistan? Ce dacă şchiopăta? De ce nu s-a făcut politician? Nu s-ar mai fi luptat cu talibanii, ci ar fi luptat pe „frontul” chefurilor şi protocoalelor, în loc de transportor ar fi umblat în Mercedes ori BMW şi în loc să treacă gloanţele pe lângă el, ar fi fost „împuşcat” cu deplasări externe, laptop cu „muniţie” pentru şedinţe şi diplome cu rază lungă de acţiune la orgoliul personal.
20 iunie 2006 a fost ziua care i-a schimbat destinul lui Costinel Slăniceanu. Era în forţele speciale şi a fost trimis în Kandahar, fostul fief al talibanilor. Primul TAB din coloana românilor a declanşat o bombă artizanală. În el era şi Costinel. Bilanţul a fost cumplit: patru militari răniţi, unul ucis. Costinel mai avea câteva zile până să vină acasă. Dar casa lui a devenit, mai bine de jumătate de an, acest spital. Unde-au ajuns, pe rând, soldaţii români ale căror răni nu au putut fi vindecate în altă parte.
Ulterior premierii de la Consiliul Județean, după ce mai mulți oameni cu suflete mari l-au ajutat şi susţinut, Costinel a simţit că trebuie să dea ceva înapoi.
În urmă cu doi ani, Costinel Slăniceanu avea nevoie de o proteză performantă pentru a putea urca scările mai ușor. Nu am auzit să îl fi ajutat cineva. Și ce să le mai pese politicienilor locali și județeni de el, când ei se concentrează să acumuleze averi și funcții cât mai mari? Eroii nu sunt utili în goana după ciolan.
Servesc patria, cui îi pasă?
Denis Grigorescu

Vă miră titlul, nu? Atunci se cuvin niște explicații. Dacă administrativ și... imobiliar, Curtea de Apel Pitești e în Argeș și implicit în Europa, în ceea ce privește transparența și comunicarea față de mass-media nu e pe Bătrânul Continent. Nu e nici în America, nici în Australia. Nu e în lumea civilizată. În fapt, Curtea de Apel Pitești e ultima din județ în ceea ce privește deschiderea față de presă. Vreți dovezi? Vi le prezentăm în cele ce urmează. În ultimii doi ani și jumătate, am făcut vreo cinci sau șase cereri – în temeiul Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public – pentru consultarea unor dosare de corupție sau de retrocedări dubioase. Și, de fiecare dată am primit de la Curtea de Apel Pitești același răspuns incolor, insipid, prozaic: „Vă aducem la cunoștință că în scopul protejării intereselor legitime ale părților și bunei înfăptuiri a justiției, în temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea 544/2001, se restrânge accesul mass-media la acest dosar”. Răspunsul a fost semnat mereu de către judecătorul Marius Andreescu, în calitatea sa de purtător de cuvânt.
Dacă acest răspuns ar fi fost o practică obișnuită în rândul celorlalte instanțe din județ și din țară, poate că nu am fi avut nimic de obiectat. Dar avem. Curtea de Apel Pitești este singura instanță ce nu lasă jurnaliștii să consulte dosare de interes public. Iar contraexemple avem cu zecile. Tot în ultimii doi ani și jumătate am consultat fără probleme zeci de dosare foarte „grele” , cu numeroase personalități inculpate, cu prejudicii de zeci de milioane de euro, la Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Judecătoria Pitești și Tribunalul Argeș. Am putut studia în repetate rânduri răsunătorul Dosar al Permiselor, cu mult mai tare decât dosarele pe care le cerusem spre studiu la Curtea de Apel Pitești. Am studiat dosarul ”Mită la generali”, cu 85 de inculpați și nimeni nu ne-a impus vreo restricție. Am studiat dosare cu judecători, avocați și polițiști corupți, cu preoți care au turnat la Securitate. Și, ca să îl parafrazez pe judecătorul Marius Andreescu, nu s-a restrâns în nicio situație accesul mass-media la dosar iar justiția a fost bine înfăptuită. Probabil că pentru oficialii de la Biroul de  Informare Publică și Relații Publice al Curții de Apel Pitești e mai comod și relaxant să trimită jurnaliștilor un răspuns sec și fără substanță și tras la xerox la fiecare solicitare. Am fi curioși să aflăm ce părere au Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii despre această atitudine opacă a Curții de Apel Pitești în relația cu presa, diametral opusă față de comunicarea de nota zece a altor  instanțe din țară și din județ, dintre care notificăm cu plăcere Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Tribunalul Argeș și Judecătoria Pitești. Nu ar strica deloc ca reprezentanții Biroului de Comunicare de la Curtea de Apel Pitești să se ducă în vizite de documentare la colegii lor de la cele cinci instanțe mai sus-menționate. Nu ar strica deloc ca și conducerea Curții de Apel Pitești să își schimbe atitudinea și atitudinile subordonaților și să elimine metehnele demne de un turn de fildeș și nu de o instituție absolut respectabilă. Și asta pentru că este nevoie de o justiție transparentă în Argeș, și nu de una parțial transparentă. Curtea de Apel Pitești are sediu nou, dar mentalități vechi, ce nu prea au ce căuta într-o instituție care e de facto în Uniunea Europeană. 
Denis Grigorescu

Pagina 10 din 48