Opinii (663)

De curând, Direcția de Comunicare de la Dacia a invitat presa din Argeș și cea națională la un tur anual de uzină. Evenimentul s-a circumscris unei tradiții, aceea ca Dacia să comunice periodic presei, și prin ea societății românești, noutățile legate de producție, de resursa umană, de poziția companiei pe piața internă și externă. Prima observație e că am fost însoțiți prin absolut toate secțiile uzinei de directorul general Nicolas Maure. Ca să folosesc un termen din sport, acesta  a făcut un marcaj pe cât de discret pe atât de eficient grupului de ziariști pe care l-a invitat în casă. A vrut să se asigure că jurnaliștilor li se arată cam tot ce trebuie arătat din uzină, dar și că aceștia înțeleg exact ce se întâmplă pe Planeta Mioveni care e Dacia, asta prin comparație cu restul industriei românești. Nu-mi aduc aminte ca vreun predecesor în funcție și mă refer în special la ultimii doi, Francois Fourmont și Jerome Olive, să fi însoțit gazetarii cu atâta acribie (m-am gândit mult până să identific termenul potrivit), așa cum a făcut-o Nicolas Maure. Omul acesta n-are nimic corporatist în vestimentație, limbaj sau fizionomie, în sensul că niciun gram de trufie nu transpare din profilul său de șef. Nicolas Maure pare mai curând un Moș Ion Roată trimis de francezi la butoanele Dacia și înclin să cred că este exact ce trebuie pe platforma de la Mioveni în această perioadă. 
Dar să revin la vizită și la elementele de noutate explicită pentru anul acesta. Primul lucru pe care l-am remarcat, și nasul îmi spune că a fost una dintre mizele vizitei, a fost să vedem roboții care au înlocuit munca oamenilor în aceste secții. De exemplu la presaj, o secție grea și cu o cadență draconică și deopotrivă matematică în procesul de producție. Într-un minut, doi muncitori trebuie să manipuleze câteva zeci de foi de tablă, iar asta înseamnă să introducă în fluxul de fabricație o foaie de tablă cam la trei, patru secunde. Roboții o fac deja mult mai eficient și fără riscul vreunui accident de muncă. La fel, am văzut roboți și pe banda de montaj, semn că, încet, încet, preocuparea francezilor de scădere a costurilor implică, acolo unde procesul de producție permite, înlocuirea oamenilor cu roboții. Sigur, se poate deschide un ocean de discuții pe tema unei asemenea filozofii crude în plan social. Chiar cred că vizita ziariștilor la... roboți nu a fost programată întâmplător în această perioadă. Ne despart doar două sau trei luni de renegocierea contractului colectiv de muncă și de momentul în care sirena lui Roaită de la sindicat va suna din nou, pe bună dreptate, pentru măriri salariale. Și asta pentru că salariații de pe platforma Mioveni (nu știu de ce, însă mi-i imaginez pe cei de la Dacia ca pe mii de Charlie Chaplin din filmul mut Timpuri Noi, striviți de munca infernală de pe banda de montaj) își vor cere răsplata pe măsura muncii prestate. Și am mai remarcat ceva. Un alt punct strategic pe agenda vizitei a fost o escală la una dintre cele 25 micro-cantine deschise în incinta Dacia, ele însele niște mici uzine, însă de mâncare. Așa am aflat că în aceste micro-cantine, plasate aproape în buza benzii de montaj spre a reduce timpul pauzei de prânz, se poate servi o masă caldă și mai ales gratuită de către un număr de circa 14.000 de salariați. Nu-i așa că totul vine de se leagă și că ne aflăm în fața unei strategii magistrale de comunicare? Parcă ne-am afla în fața unui test de creativitate, din acelea de la examenele de jurnalism sau regie de film: alcătuiți un text cu următoarele cuvinte - Dacia, roboți, muncitori, mâncare, 14.000 de porții, bandă de montaj. Ce iese? La Dacia, o uzină de unde mănâncă pâine circa 14.000 de argeșeni, administrația a demarat, pentru a reduce costurile de producție, un proces prin care un număr semnificativ de salariați vor fi înlocuiți pe banda de montaj cu roboți.
Îi mai arde cuiva de grevă și de mărirea salariilor? 
Gabriel Grigore

 

Prefectul Mihai Oprescu dovedește în unele cazuri că e dur doar cu vorba, nu și cu fapta, nu și cu sancțiunile. De ce spun asta? Pentru că în această primăvară a criticat în mod public în repetate rânduri modul dezastruos în care instituțiile publice relaționează cu mass-media și implicit cu cetățenii, atrăgându-le atenția să îmbunătățească masiv comunicarea. Zis și... nefăcut. Au trecut luni bune de atunci și instituțiile publice luate în colimator au rămas la fel de opace și penibile în ceea ce privește comunicarea publică. Iar un exemplu persistent de top... negativ este Direcția de Sănătate Publică Argeș, o instituție ce ar trebui să aibă un rol și o implicare mult mai mari. Și asta în condițiile în care sănătatea... publică a județului cam scârțâie din temelii, în condițiile în care în spitalele din județ problemele grave, mizeria și neregulile sunt mai numeroase decât firele de păr de pe capul doamnei director Sorina Honțaru, în condițiile în care epidemiile sunt la ordinea zilei constant. Și ce face DSP Argeș? E defazată, nu dă niciodată comunicate când izbucnește vreo epidemie, iar pe site-ul său are un link spre un forum de discuții ce a fost dezactivat încă din 2009, din cauza... inactivității. Am spus că DSP Argeș nu comunică? Scuzați! Am greșit. Parțial. DSP Argeș comunică, dar o face sub forma unor comunicate de presă penibile ce nu interesează pe nimeni și care nu au nicio tangență cu marile probleme de sănătate ale județului. DSP Argeș trimite ziariștilor comunicate inutile despre Ziua Mondială a Informării despre Antibiotice, despre  Săptămâna Mondială a Alimentării la Sân ori despre Ziua Națională fără Tutun. Culmea e că aceste comunicate se repetă în fiecare an și includ niște informații generice puse după regula copy-paste din statistici generale și generice. Ne-am dori să vedem cum DSP Argeș dă comunicate legate de sancțiuni drastice aplicate acolo unde nu se respectă regulile de igienă. Ne-am dori să vedem comunicate de presă de la DSP Argeș în timp foarte rapid atunci când izbucnește o epidemie. În această toamnă au fost mai multe epidemii în școlile și grădinițele din județ. Degeaba. DSP Argeș nu a transmis nicio statistică, nicio informare către mass-media privind măsurile luate.
Și încă ceva. În luna martie a acestui an, cei de la DSP Argeș au făcut ample controale la spitalele din județ și au constatat nereguli cât casa, cum ar fi acelea că mai multe spitale au grupuri sanitare insuficiente, mobilier foarte vechi, nu se sterilizează instrumentarul   sau că - extrem de grav - la Spitalul Județean apele uzate de la secțiile de boli infecțioase și laboratorul de microbiologie se evacuează în rețeaua de canalizare a orașului, neexistând un sistem corespunzător de tratare a acestora. Cei de la DSP Argeș au făcut un raport și au stabilit că neregulile trebuie remediate până la 31 decembrie a.c. Au mai rămas fix trei săptămâni și am fi foarte curioși dacă neregulile crase - ce afectează mii și mii de pacienți care... plătesc asigurări de sănătate - au fost remediate în totalitate, așa cum e normal. Probabil că lucrul ăsta nu s-a întâmplat. Și dacă nu s-a întâmplat bine ar fi ca cei de la Ministerul Sănătății să îi scuture din temelii pe cei de la DSP Argeș. Apropo de conducerea DSP Argeș, i-am sugera doamnei director Sorina Honțaru să facă o vizită de documentare vizuală și olfactivă pe la grupurile sanitare de la Spitalul Județean. Nu de alta, dar să constate pe viu ce dezastru și pericole pentru sănătatea publică sunt pe acolo.
Denis Grigorescu

Săptămâna trecută, la Balul colegilor noștri de la săptămânalul Ancheta, deputata Simona Bucura-Oprescu a primit un premiu simpatic legat de „Grupul de la Mioveni” al social-democraților argeșeni. Numai că în momentul în care a primit premiul, constând în sute de covrigi, tânăra politiciană (demnă de tot respectul pentru evoluția sa) a comis, în scurtul său speech, o bucată de frază ce nu își avea locul și care a deranjat. „Noi facem Dustere la Mioveni”, a spus Simona Bucura-Oprescu, încercând, probabil fără să vrea, să aroge niște merite pentru PSD Argeș și imediat mi s-a părut că văd o schimbare de mimică la Constantin Stroe, omul care se confundă cu istoria Dacia. Acest „noi” nu e nici pluralul majestății și nici pluralul incluziv al celor peste 11.000 de oameni care lucrează cu pasiune pe platforma de la Mioveni. E o adevărată blasfemie economică să spui „Noi facem Dustere la Mioveni” când nu ai nicio tangență directă cu uzina Dacia. Din informațiile pertinente pe care le dețin, Simona Bucura-Oprescu și colegii săi de partid din aria Mioveni nu s-au angajat la Dacia și nu montează faruri sau motoare în miez de noapte ori dis de dimineață în secțiile uzinei. Vă apreciez ca politician, dnă Simona Bucura-Oprescu, dar fraza pe care ați rostit-o în seara zilei de vineri, 27 noiembrie a fost clar defectuoasă, cu toată ambiguitatea ei. PSD Argeș nu a făcut și nu va face niciodată Dustere. Și e bine să fie așa, că nu asta e treaba PSD-ului. PSD Argeș nu are niciun merit în succesul fantastic al uzinei Dacia sau în faptul că Dacia a ajuns cea mai mare companie românească și cu produsul autohton cel mai de succes în peste patruzeci de țări. Știți cine face Dusterele și Loganurile și toată gama care a cucerit Europa și nu numai? Știți cui îi datorează Dacia triumfurile pe bandă rulantă din ultimii zece ani? Nu social-democrației. Nu politicului și politicienilor. Nici celor de la PNL sau PDL sau PC. Bine, hai să zic și PMP.
Constantin Stroe, omul care a stat și douăzeci de ore la job timp de sute și sute de zile pentru ca Dacia să renască e cu siguranță primul nume ce vine în minte când ne gândim la miracolul Dacia. Alături de Constantin Stroe mai sunt și alți oameni. Sunt mulți, foarte mulți. Mult mai mulți decât membrii PSD Argeș. Sunt angajații de la Dacia ale căror nume nu apar în ziare, în comunicate de presă ori postări pe Facebook. Sunt oamenii pentru care Dacia e totul: profesia, viața, sursa de venit a familiei. OAMENII care se trezesc la cinci dimineața și pleacă de acasă când copiii lor dorm încă, liniștiți că mami și tati au de unde să pună o pâine pe masă. Miile de oameni care fac naveta cu noaptea în cap indiferent că e vară plăcută ori iarnă de îngheață pietrele și mai ales mâinile. OAMENII care lucrează noaptea în schimbul trei în secții în timp ce politicienii dorm liniștiți după încă o zi în care nu au făcut mai nimic, inclusiv în Parlament. Cei peste 11.000 de OAMENI de la Dacia sunt cei cărora economia românească și implicit Argeșul le datorează enorm. Vă propun un experiment, stimată doamnă Simona Bucura-Oprescu: să vă treziți într-o dimineață cam pe la cinci, să vă suiți într-un autobuz ce merge la uzină și să vă plimbați discret prin secții câteva ore fără să vă declinați identitatea, fără să luați membri de partid cu dumneavoastră și fără să postați apoi comunicate de presă și poze în mijlocul angajaților pe contul dumneavoastră de Facebook. Și probabil că nu veți mai spune niciodată ”Noi facem Dustere”. Poate că vă veți întreba și veți transmite asta și colegilor dumneavoastră din PSD Argeș, „Noi ce naiba facem concret pentru ca oamenilor din Argeș să le fie mai bine?” Chiar așa, dacă tot spuneți că vă pasă de Dacia și de economia Argeșului, de ce nu ați reușit - și aici folosesc pluralul PSD-ului - să faceți autostrada Sibiu-Pitești în cei 16 ani ce au trecut de la privatizarea Dacia? Nu ar fi fost mai indicat să fie mult mai puține cuvinte ale politicienilor și mult mai mulți kilometri de autostrăzi?
Denis Grigorescu

Există viață și după alegeri, obișnuia să spună Tudor Pendiuc contracandidaților și ziariștilor spre a-i frăgezi cât să nu-l atace în campania electorală. În special cei angrenați în lupta politică mușcau momeala, nefiind ei înșiși foarte convinși că-l pot bate pe primarul Piteștiului. De aici și senzaţia că Pendiuc și piramidele de la Luxor erau tot una, numitorul comun fiind veșnicia. Iată însă că, de săptămâna trecută, PSD Argeș a descoperit că există viață și după Tudor Pendiuc. Primarul Piteștiului n-a mai intrat în Biroul Executiv Județean al partidului, acest grup Bilderberg (îmi asum eventualele ironii) de la nivel județean. Nimeni nu l-a propus și trebuie spus că, și dacă îl propunea cineva, nu s-ar fi găsit loc pentru el nici măcar pe un taburet. Asta e politica, cinică și totodată clinică, în niciun caz dreaptă și meritocrată. Nu doar Pendiuc n-a mai fost propus în staff-ul PSD Argeș. La fel s-a întâmplat cu  președintele Consiliului Județean, feisbucistul erotic Florin Tecău, dar și cu chestorul Camerei Derutaților, egocentristul și malagambistul Mircea Drăghici.
Ca un stomatolog grăbit, Şerban Valeca i-a extras chirurgical din echipa sa ca pe niște măsele stricate ce nu-și mai găsesc locul într-o gură și așa cariată, inflamată, urât mirositoare și care abia mai poate să mestece normal. Atenție doar la ce anestezie totală trebuie să suporte PSD Argeș în perioada următoare, acum după trimiterile în masă de primari în judecată, în Dosarul Consultanța. PSD Argeș a ajuns mai ceva ca Vulcanii Noroioși, face bulburuci pe metru pătrat. Pe foamea asta de parale și de cotizații la partid chiar ar putea scoate ceva bani din vânzarea biletelor către turiștii veniți din alte județe să-l studieze ca fenomen politic, social și penal. Într-un fel, chiar mă gândeam să-l laud nițel pe noul președinte Șerban Valeca fiindcă a avut curajul să vină cu o listă din care au fost excluși cei cu probleme de imagine sau dosare penale, însă l-am regăsit intrat în echipa de conducere pe deputatul Cătălin Rădulescu și mi-am revenit. Dar poate că există totuși o explicație, în sensul că dosarul penal făcut acestuia de către DNA nu e considerat o problemă de imagine, ci, dimpotrivă, de hărțuire pe considerente politice și, prin urmare, noul staff al PSD Argeș mizează pe o achitare a lui Rădulescu și din acest motiv l-a și cooptat în echipă. 
Ce-am mai observat după alegerile de la PSD Argeș, de săptămâna trecută? Că echipa de conducere pe care și-a ales-o Șerban Valeca e făcută cam după aceleași principii „tehnocrate” după care s-a alcătuit și Guvernul Cioloș. Este fructul exclusiv al negocierilor dintre partidele care alcătuiesc PSD Argeș în acest moment. Partidul Pitești și Partidul Mioveni au feliat cașcavalul în felii consistente, tăindu-și fiecare o pradă de război pe măsura kalașnikoavelor din dotare. Apoi au urmat la porție Topoloveniul și Ștefăneștiul și, undeva mai la coadă, Curtea de Argeș și Costeștiul. N-am înțeles prea exact de ce a fost executat fără somație vicepreședintele Consiliului Județean, Dorin Mărășoiu, căruia i s-a închis în nas ușa Biroului Executiv. Dar poate că și aici există o explicație, în sensul că, tactic, Valeca a dorit să-și marcheze teritoriul în calitate de șef și a avut nevoie să dea un exemplu. Iar Dorin de la Topoloveni i s-a arătat ca victima ideală. Nu foarte întremat ca lider, cât să i se opună și să-i ridice probleme de autoritate în partid lui Valeca. În schimb, vocal până la insurgență, cât să justifice o garare pe tușa influenței în filială.
Gabriel Grigore  

Joi, 19 Noiembrie 2015 23:44

Tecău, din rău în mai rău...

Scris de

Eu, unul, m-am lămurit în privința președintelui Tecău. E din ce în ce mai rău. E doar o umbră comică a ceea ce ar trebui să fie un șef de Consiliu Județean. Și asta pentru că demnitarul Florin Tecău a pierdut nu doar trenul, ci și bicicleta, tricicleta și chiar trotineta cu care ar fi putut ajunge la destinația unui mandat oricum submediocru și încărcat de ocară. Nici măcar ISU nu i-ar mai da aviz de funcționare prezidentului Tecău, la ce bombă a ajuns Consiliul Județean în momentul de față.  Aproape că nu întâlnim instituție din subordine în care să nu existe focar de scandal și instabilitate. Și tocmai din acest motiv, al lipsei de autoritate, luciditate și nu în ultimul rând de credibilitate a președintelui, îmi permit să atrag atenția că avem de a face cu un COLECTIV al administrației publice. Vreți câteva exemple? Proiectul Molivișu a eșuat en fanfare, în bugetul echipei de handbal au lovit lotrii, DNA cere acte peste acte în legătură cu investițiile aiurea făcute de CJ. Colac peste pupăză, UE a obligat instituția să înapoieze aproape un milion de euro, bani îngropați în drumul ratat de constructorul supranumit „Nenea” la Mușetești și cine știe ce mai urmează. Pentru că sigur va mai urma ceva și apoi altceva, ca o hemoragie pe care nu o mai poți controla. Eu, unul, mă aștept la ce poate fi mai rău în legătură cu această instituție pe care o asociez cu o plasă uriașă ale cărei ochiuri se rup zilnic și nu mai pot fi cârpite, cu toate eforturile depuse de bieții pescari. La începutul acestui an, când a izbucnit chestia cu scandalul erotico-feisbucist, am avut tendința omenească să-i acord oarece circumstanțe omului Florin Tecău. Am spus „oarece” pentru că îmi era clar încă de pe atunci că avem de a face cu un politician terminat și cu un personaj instabil la limita patologicului. Timpul a confirmat, din păcate, tot ce poate fi mai catastrofic în legătură cu acest produs politic al PSD pe care (de ce oare nu ne mai miră?) nici măcar PSD-ul nu și-l mai asumă. După episodul libidinos de pe Facebook, președintele Tecău nu doar că nu s-a trezit din pumni, ci a perseverat din greșeală în greșeală, totul culminând cu întâlnirile mai mult decât dubioase prin parcări, autostrăzi și camere de hotel cu un personaj cercetat acum pentru șantaj în așa numitul dosar „Atac de Argeș”, dosar care vizează o publicație meteorică în care au fost înjurați și terfeliți 95% dintre colegii din PSD ai actualului președinte al Consiliului Județean.
Și pentru că ridicolul trebuia să poarte un nume, ca să parafrazez un celebru vers al lui Marin Sorescu, aflu că președintele Florin Tecău a fost la un pas să comită încă o gafă de proporții. A început demersurile prin care să se invite, pe banii CJ, desigur, la un „Forum  pe probleme de inovație la nivel global”, desfășurat la Londra, unde taxa de înregistrare și participare la lucrări era între 2000-2900 euro/persoană, numai că s-a răzgândit în ultimul moment și asta pentru că cineva l-a avertizat că nu e tocmai cusher ce face și, prin urmare, i s-a făcut frică. Bine că s-a întâmplat așa, deși nu e deloc scuzabil ce a vrut să facă, cu atât mai mult cu cât a lăsat și urme, și ne referim la programul forumului, înregistrat cu nr. oficial la Consiliul Județean, la fel și un referat cu calculul făcut pentru plata diurnei pe cele 6 zile (deși forumul dura doar două, pe 18 și 19 noiembrie), plus 100 euro cheltuieli neprevăzute. Dar de unde acest apetit subit pentru inovație (din fericire contramandat, și subliniem acest lucru) al prezidentului Florin Tecău? Din câte am aflat, în Marea Britanie, unde de altfel a și plecat, îl însoțește pe prezident și soția, și într-un fel începe să se lămurească misterul acestei deplasări având în vedere că băiatul cuplului Tecău studiază în UK și în această perioadă are serbarea de absolvire. Putem să ne întrebăm, atunci, cui ar fi folosit tot acest circ turistic pe bani publici?  Și care ar fi fost legătura Consiliului Județean cu un forum pe probleme de inovație, unde aveau prezentări, printre alții, reprezentanți de la Pepsi Cola, Shell sau Samsung? Și la care directorul de creație de la Lego, de exemplu, un anume William Thorogood, urma să țină o conferință de mare interes pentru județul Argeș, cu titlul, „Construind viitorul jocului”. Cum spuneam și în debutul editorialului, eu m-am cam lămurit în privința prezidentului Tecău. Omul merge din rău în mai rău și probabil că singura justificare a prezenței sale la „Forumul global pentru inovație” de la Londra, în cazul în care aceasta s-ar fi consumat, ar fi fost aceea de a fi ținut o conferință despre ridicol. Omul are expertiză nelimitată la acest capitol. Poate fi un inovator. Și încă unul global.
Gabriel Grigore 

Sună cam cinic, nu? N-am ce face, cinismul din titlu e direct proporțional cu realitățile care lovesc și dor. Zeci de tineri au murit în Club Colectiv din cauza unor autorizații mincinoase, date aiurea de instituțiile statului. Zeci de oameni au murit în ultimii ani din cauza șoferilor slab pregătiți, analfabeți sau chiar bolnavi psihic, care și-au luat ilegal permisele de conducere la Pitești. În octombrie 2013, un incendiu produs la depozitul de deșeuri din Câmpulung Muscel al firmei Global Eco Center a fost la un pas să facă din oraș un mic Cernobîl, pentru că firma respectivă fusese autorizată ilegal de către Agenția de Mediu Argeș. Și lista ar putea continua.
Apropos de permisele date pe bandă rulantă și pe bani în Argeș în perioada 2006-iunie 2008 – să tot fie vreo 3.500 – iar îmi vine în minte cazul lui Cristian Popescu Piedone, fostul primar, acum arestat, al sectorului 4. N-am ce face. Și asta pentru că e o interdependență perversă între ilegalități. În caz că ați uitat, pe 27 septembrie 2007, Piedone obținea viză de flotant la Priboieni, iar pe 19 octombrie 2007 obținea permisul de conducere la toate categoriile. Da, ați citit bine! Permis „all inclusive” la toate categoriile în aceeași zi! Imposibilul devine posibil atunci când legea nu e respectată. Iar în România nerespectarea legii a devenit... regulă, iar respectarea ei este excepție.
Dacă ar fi respectat legea și nu ar fi luat permisul ilegal la Pitești, poate că Piedone nu ar mai fi comis neregulile ce au dus la dezastrul de la Colectiv. Dar le-a comis. A văzut că ilegalitățile sunt posibile și aduc ușor beneficii. Ilegalitățile i-au stimulat centrii nervoși ai propensiunii pentru ilegalități. Și nu numai lui. Sunt mii și mii de primari și directori de instituții publice care au dat autorizații, permise, avize ori certificate de urbanism contracost sau contra alte favoruri. De ce? Pentru că se poate. Mă ajuți, te ajut. Mă plătești, te ajut. Ce mai contează normele legale, de siguranță umană, veterinară ori de altă natură? Cum să nu comiți ilegalități, tu primar ori tu șef de instituție, când vezi că și ceilalți, aproape toți, o fac? Ce, nu meriți și tu o vilă și o mașină, că din șpăgi, că din furăciune direct, că nici nu mai contează?
După părerea mea, e atât de putred și corupt sistemul administrației publice de la noi încât ar intra cu siguranță în colaps dacă, ipotetic vorbind, ar fi arestați toți cei care au luat „atenții”. Și în afară de asta ar mai fi o problemă: ar mai fi nevoie de vreo câteva zeci de închisori unde să încapă toți. Prea multe costuri, nu?
Așa că deocamdată toată lumea e mulțumită: șefii de instituții, politicienii care i-au numit... politic, cetățenii care își rezolvă problemele, de regulă, cu mutări bănești în plic. Ce dacă restaurantele, barurile și cluburile nu au autorizație PSI, de pază și securitate împotriva incendiilor? Ce dacă prin piețe uneori se vinde carne dubioasă ori produse lactate și mai dubioase? Ce dacă la licitațiile primăriilor câștigă mereu aceleași firme? Moare cineva? 
Ei bine, aici e aici, pentru că - da, moare. Da, deja au murit, mulți. Prea mulți. Instituțiile publice dau și au dat cu bună știință, inclusiv în Argeș, permise și autorizații pentru moarte.
Da, veți spune că strada a protestat după dezastrul de la Colectiv. S-a ridicat împotriva sistemului public corupt până în măduva... buzunarelor. Și ce dacă? Protestele s-au cam stins, ca și incendiul de la Colectiv. Dacă am fi fost în Grecia ori în America, după un asemenea dezastru ar fi urmat un cutremur serios. Nu doar o primărie și Guvernul. Așa însă, rămâne doar speranța eternă a schimbării. Corect, numai că de data asta, în afară de speranță mai e ceva care ar trebui să îi facă pe români să iasă în stradă până la rezolvarea problemelor: empatia față de chinurile celor care au fost și nu mai sunt și față de chinurile celor care mai sunt și suferă teribil pe paturile de spital din România și Europa. Și pentru cei de acasă ai lor. Vor trece luni și ani până când arsurile, rănile lor fizice și psihice, vor trece. Nu cumva se va trece prea repede peste asta? Iar dacă nu se va rezolva nimic, cât timp va trece până vom ajunge în același punct?
Denis Grigorescu
P.S.: Primăria Sibiu nu are autorizație ISU

”Trebuie să spunem Stop incompetenței și să nu mai tolerăm corupția până ajunge să ucidă”, a spus președintele Klaus Iohannis după tragedia de la Clubul Colectiv. Și are integral dreptate. Însă rezolvarea nu-i ușoară, dacă nu cumva e imposibilă. Pentru că atât incompetența cât și corupția sunt însușiri ale sistemului actual de administrație publică. Ăsta este adevărul și trebuie repetat până înțelege toată lumea, inclusiv corupții și incompetenții. Incompetența și corupția reprezintă regula, nu excepția. 
În toată România anului 2015, adică și în Argeș, se dau autorizații de construcție, licențe de funcționare și certificate de urbanism cu verificarea dependentă de plic. Autostrăzi, drumuri, poduri, săli de concerte, maternități, au autorizația de construcție perfectă. Apoi, natural, se prăbușesc, crapă, iau foc, omoară.
Aș dori să-l aud pe președintele țării zicând: „Firma care a construit autostrada care se prăbușește să fie dată afară din țară, iar administratorii declarați persona non grata. Nici ca turiști să nu mai calce pe pământ românesc”. Mi-aș dori ca Iohannis să fie un demiurg și să poată eradica toată corupția asta uriașă dintr-o lovitură.
Dar nu cred că poate. O speranță ar fi la cei care au acum sub 30 de ani. I-am văzut la mitingul tăcerii de duminică, din Capitală, le-am văzut ura tăcută împotriva sistemului ăsta putred până în temelii. Poate că de la ei va începe o nouă Revoluție. Revoluția transformării statului român într-un stat puternic și serios. Mi-aș dori să văd reacții drastice după drama uriașă de la Colectiv. Mi-aș dori să văd demisii și demiteri, condamnări la ani grei de închisoare. Mi-aș fi dorit să văd preoți în linia întâi, donând sânge, făcând colecte pentru familiile victimelor. Catedrala Mântuirii Neamului asta înseamnă, nu doar înmormântări, nunți și botezuri, bani și iar bani.
Repet, problema e de sistem. Atâta timp cât funcțiile importante, indiferent dacă vorbim de poliție, sănătate, învățământ, se vor ocupa doar de cei care vor plăti prețul corect, fără nici o legătură cu priceperea, vom fi țara lucrului prost făcut. Atâta timp cât vor exista parlamentari trecuți aiurea în poziții eligibile, alde Agamiță Dandanache, va fi lucru prost făcut.
Exemple vii, Ionuț Zisu și Bogdan Niculescu-Duvăz. Pe al doilea l-am văzut „în direct” vinerea trecută, la conferința de presă a PSD Argeș. A vorbit de realizările PSD din anii 2000, a lăudat FMI-ul, iar ziariștii căscau, lămuriți de ce poate marele om politic, parlamentar din ‚90. Tupeu dat de aroganță. Sau invers. S-a enervat când ziariștii l-au întrebat ce a făcut pentru Argeș. S-a enervat când a fost întrebat dacă are de gând să își încaseze pensia specială. L-a făcut mare pe Radu Vasilică, acesta vorbind după el clar și la obiect. Dl. Duvăz face parte dintr-o clasă politică făcută pe relații, nu pe pricepere. O clasă politică corigentă în relația cu românii.
Ei bine, are vreo legătură politica cu incendiul de la Colectiv? Are! Politicul e în toate. Parlamentarii fac ce vor ei, iar în instituțiile statului sunt impuși în mai toate cazurile membri de partid care nu au nicio treabă cu domeniul. Viitori subiecți pentru DNA.
Are dreptate președintele Iohannis. E ceasul al doisprezecelea. Acum corupția ucide și arde. Iar asta doare teribil. Și la propriu și la figurat.
Denis Grigorescu

Miercuri, 28 Octombrie 2015 23:53

Bună ziua, Poliţia Judeţeană Argeş

Scris de

De fapt, bună ziua, dle Inspector Șef adj. Gabriel Gherghe. Vă salut și în scris, ca să mai rămână o urmă a faptului că fac acest gest de câte ori vă văd, chiar dacă dvs nu-mi răspundeți. Cealaltă urmă a faptului că v-am salutat, atunci când, cu vreo două săptămâni în urmă, priveați intens mașinile din parcarea de la „Colibri”, am convingerea că e păstrată pe camerele de luat vederi din zonă.
Stimați cititori, să vedeți ce s-a întâmplat, derulând povestea dinspre cauză către efect. Nu e o taină că între unii polițiști din conducerea actuală a poliției județene și Jurnalul de Argeș domnește o oarecare neînțelegere. E posibil ca noi să greșim și ei să facă ceea ce trebuie, după cum e la fel de posibil ca noi să avem dreptate și ei să greșească. Posibil ca adevărul, așa relativ cum e, să fie pe undeva între cele două limite.
Totuși, în cei 21 de ani de presă, pentru Jurnalul de Argeș au existat perioade și mai bune și mai rele în colaborarea cu oamenii din conducerea poliției argeșene. Dar, fără excepție, colaborarea cu cei care fac efectiv muncă de poliție a fost constant bună. Atât poliția cât și presa fiind servicii publice, cu importanța și rostul lor care nu au fost inventate nici de Jurnalul de Argeș, nici de poliția argeșeană.
Printre cei cu care Jurnalul de Argeș a avut colaborări constant bune și cu care chiar îmi place să stau de vorbă, nominalizez aici pe cms șef Nicolae Baciu și pe cms șef Dan Nicolae, fostul comandant al IPJ Argeș. Se impune o lămurire suplimentară. Colaborarea polițistului Dan Nicolae cu ziariștii din Argeș durează de când a intrat în poliție, el înțelegând de la început importanța părții publice a muncii de polițist. Are știința colaborării, întotdeauna știe ce să spună și cât să spună. Colaborarea polițistului Dan Nicolae cu Jurnalul de Argeș a trecut de 21 de ani, de la dubla crimă (tată și fiu) din Prundu, din 1994. Așa că, firesc după atâta amar de ani, colaborarea a dat în prietenie.
Ei bine, stimați cititori, ambii polițiști nominalizați mai sus au sesizat că sunt supravegheate și chiar filmate întâlnirile noastre cu ei. Și nu de azi, de ieri, ci de aproape un an. Ei având ochiul format, au sesizat ceea ce noi, eu și Gabi Grigore, credeam că e o brodeală. Spre exemplu, cu 2 săptămâni în urmă, duminică, mă duceam la întâlnirea cu cms șef Dan Nicolae și cu redactorul șef Gabi Grigore, la un ceai la restaurantul Colibri. Pe stradă, într-o mașină, chiar în fața parcării, către care privea concentrat, cms șef Gherghe, adjunctul comandantului poliției județene. L-am salutat, însă domnia sa a plecat fără să-mi răspundă. Nu e un capăt de țară, însă i-am spus cms șef Dan Nicolae că m-am văzut cu dl Gherghe când verifica mașinile din parcare. Cam după un sfert de oră, au intrat în restaurant doi indivizi, vorbind tare, cu telefoanele la ureche, pe care însă le învârteau ostentativ, astfel încât să vedem că suntem filmați. Ba chiar au vrut, la fel de ostentativ, să se așeze la o masă lângă noi, deși erau destule mese libere. Întrucât dl Dan Nicolae îl cunoștea pe unul dintre cei doi indivizi, pentru a evita orice provocare ne-am ridicat și am plecat. Cei doi indivizi țineau telefoanele, tot ostentativ, cu camera de luat vederi către noi.
Dle cms șef Gabriel Gherghe, eu sper să nu fie adevărat nimic din tot ce am scris despre faza cu cei doi indivizi parcă anume trimiși ca să ne sperie (deși totul se mulează perfect pe art. 208 cp referitor la hărțuire), dar vă rog să nu se mai întâmple. De data asta nu fac sesizare la parchet împotriva dvs. Sunteți tânăr, aveți o carieră în față, e păcat să dați cinstea pe rușine. Sunt convins că fac bine scriind acest articol cu rol de semnal, să vă spun ceea ce cu siguranță știți, că de multe ori ceea ce se strică nu se mai poate repara.
Cristian VASILE

Nu vă așteptați la o asemenea invitație, nu? Și ca să vedeți că sunt om de înțeles, vă las pe dumneavoastră să alegeți data și ora. Vă mai ofer și un bonus, de flexibilitate: vă las pe dumneavoastră să alegeți și platforma la care să ducem gunoiul. Singura condiție fiind, totuși, ca să fie una dintre platformele realizate cu bani europeni în cadrul proiectului de reabilitare urbană pe care îl iubiți, probabil, la fel de mult ca pe familie ori bani (părerea mea!). Știu, acolo unde duceți dumneavoastră gunoiul e impecabil de curat. Unde o să vă duc eu nu o să vă placă. S-ar putea ca simțurile dumneavoastră olfactive să fie puternic avariate. O să vedeți multă mizerie. Chiar focare de infecție pe banii celor de la Bruxelles. „Nu e posibil așa ceva”, îmi veți spune cu siguranța profesionistului și cu voce fermă, înainte să ajungem la pubele. Și eu vă voi contrazice și vă voi spune că nu credeam să-nvăț vreodată a nu vă mai crede. Am avut un impuls – reprimat în ultima clipă – de a vă crede acum patru luni când îmi spuneați că toate zecile de platforme de gunoi realizate în cadrul proiectului de reabilitare urbană vor avea sisteme performante de scurgere și că vor fi spălate constant. Ați scos doar niște vorbe fără acoperire. Platformele de gunoi, pe care s-au cheltuit multe miliarde din bani europeni, sunt curățate doar puțin, cu mătura, de către cei de la Salubritate. Nici n-ar avea ce să facă mai mult. Nu e vina lor. Nu e vina lor că ați făcut niște platforme strâmte prin care scosul pubelelor de către gunoieri e un chin. Aș prefera să veniți să ducem gunoiul chiar sâmbătă dimineața sau duminică seara. O să fac un favor mâinilor dumneavoastră care trudesc pentru binele comunității: o să țin eu sacul de gunoi. Să nu credeți însă că o să vă las să plecați foarte repede. Voi avea câteva întrebări. Prima va fi dacă vă place Eugen Ionesco. De ce? Pentru că structura din lemn scump pe care ați pus-o peste fiecare platformă de gunoi e demnă de o piesă de teatru a absurdului. Să nu îmi veniți cu o replică bazată de criterii estetice, că vor râde piteștenii de dumneavoastră. Structurile acelea din lemn nici nu protejează pubelele, nici nu absorb mirosurile pestilențiale. Nu fac nimic. A, reformulez, au totuși un rost: au făcut bani grei. Și nu cred că au fost făcute de o firmă neagreată.
Să nu credeți însă, domnule viceprimar, că vă voi ține prea mult printre gunoaie. Vă voi invita apoi la o plimbare aerisită. Mai întâi să mergem prin Parcul Lunca Argeșului. Vă recomand însă să aveți grijă pe unde călcați: e un mal surpat de un an și nu l-a reparat nimeni până acum.
Vreți să reveniți cu picioarele pe pământ? Ce ați zice de o ieșire la iarbă verde, printre ruinele CET Sud, aproape de Arpechim? Nu vă place? Haideți atunci să mergem prin locurile de joacă ale copiilor, viitorii alegători ai urmașilor urmașilor dumneavoastră. Of, cum am putut să uit? Nu mai sunt locuri de joacă prin cartiere. Le-a dărâmat reabilitarea urbană. 
Unde să mai continuăm turul ăsta special al orașului unde locuim? Vă surâde o plimbare pe lângă ștrandul din Tudor Vladimirescu?  Nu mă refuzați. O să aveți o priveliște minunată a râului Argeș. Sute de PET-uri și ambalaje ce trăiesc într-o simbioză mai mult sau mai puţin perfectă cu natura lăsată de bunul Dumnezeu. Un peisaj lacustru de neuitat. Fir-ar să fie, tot la gunoaie am ajuns!
Vă propun ceva atunci: ce ați zice să aruncăm tot gunoiul din oraș sub preș? Nu avem cum? Aveți dreptate: e nevoie de un preș mare cât... Piteștiul ca să acoperim toate mizeriile vizibile din oraș. Sau aveți altă soluție?
Denis Grigorescu

Din ceea ce mi-a relatat colega de redacție prezentă la conferința de presă extraordinară organizată de inspectorul școlar general, în care acesta a abordat un singur subiect, pe cel al acuzațiilor că ar fi plagiat un manual auxiliar dedicat educatoarelor, Dumitru Tudosoiu a interpretat aria victimizării afirmând că el vrea să lovească în mafia auxiliarelor și noi îi cam frângem aripile. Personajul e chiar o Niagară de tupeu. Chiar nu vreau să i se spargă cadranul de la ceasul de firmă Patek Philippe din cauza unor emoții puternice provocate de acuzații nedrepte. Adevărul e că domnul Titi Tudosoiu încurcă deliberat planurile, ca să creeze ceață. Ca să punem lucrurile într-o logică de cristal, îl vom sprijini întotdeauna pe inspectorul școlar general indiferent care ar fi acesta, nu doar pe domnul Tudosoiu, dacă dorește să reglementeze, și nu doar să mimeze, lupta împotriva mafiei auxiliarelor. Am apreciat și mediatizat (de altfel am fost singurii, iar asta spune multe) faptul că Dumitru Tudosoiu a cerut o evidență cu toate manualele auxiliare distribuite pe anul școlar 2014-2015 în școlile argeșene. Am aflat astfel nu doar lista completă a editurilor care au împrăștiat auxiliare în școlile argeșene, ci și sumele aferente numărului de culegeri vândute per capita de elev. A rezultat astfel că piața auxiliarelor din Argeș bate undeva spre 500.000 euro anual. Asta la oficial, că la negru Satana nu face niciodată statistică. Subliminal, prin declarația că cineva vrea să îi frângă aripile taman când el e decis să ia taurul de coarne în chestiunea auxiliarelor băgate pe gât elevilor, generalul Tudosoiu a încercat să inducă în spațiul public ideea că nu întâmplător au apărut acum și acuzațiile de plagiat. Ceea ce este incorect față de Jurnalul de Argeș, un ziar (subliniem, singurul) care a tocat dintotdeauna, pe bază de argumente și probe, această piață a auxiliarelor tolerată de toți inspectorii școlari generali de până acum. Dacă am fi și noi la fel de insinuanți ca domnul inspector general școlar, ne-am întreba dacă nu cumva domnia sa a cerut inventarierea cu exactitate a acestei piețe tocmai pentru a o controla și exploata mai eficient, din punct de vedere politic și pecuniar.
Problema de fond e că domnul inspector general încurcă spray-urile lacrimogene cu care se joacă încercând să ne convingă că e legitim să plagieze din moment ce a declarat război mafiei auxiliarelor. Numai că una-i una și alta-i alta. Domnul „general” susține cu o serenitate de vițel că a fost invitat de o doamnă educatoare/autoare să apară pe coperta unui astfel de manual auxiliar și el a acceptat cu plăcere. Asta îl face cumva și pe domnia sa autor de manual? Care manual a mai fost tipărit în urmă cu circa zece ani (în procent de 99,99% exact în aceeași formă și conținut) și pe care și-au pus numele patru autori nu doar doi, ca în prezent. Ce standarde morale și profesionale să mai ai tu, ca șef de instituție și dascăl, din moment ce accepți să te bălăcești vesel și inconștient într-o asemenea promiscuitate? Și cât de naiv poți să fii ca să nu realizezi că funcția pe care o deții a devenit un trofeu pentru orice autor de manuale care nu vrea altceva decât să-și optimizeze distribuția cărții sale la nivel integrat în toate școlile din județ? Asta e, de fapt, esența problemei pe care domnul inspector școlar general Dumitru Tudosoiu se face că nu o înțelege. Se prezintă în rol de Superman care declară război mafiei manualelor în timp ce, surpriză, și domnia sa a devenit autor al unui astfel de manual. Care manual va avea un succes uriaș de casă în școlile din județ din moment ce numele domniei sale apare pe copertă, în rol de „special guest star”. Nu-i așa că pute? Atunci du-te, Titi, du-te!
Gabriel Grigore

Pagina 9 din 48