Marele poet Mihai Eminescu a fost omagiat la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș, luni, 15 ianuarie a.c., dată cu dublă semnificație, respectiv sărbătorirea Zilei Naționale a Culturii și împlinirea a 168 de ani de la nașterea „poetului nepereche”. Cu această ocazie, pe holul Bibliotecii a fost amenajată o remarcabilă expoziție dedicată lui Eminescu, cu obiecte aflate în patrimoniul Muzeului Județean Argeș.

Ziua Națională a Culturii a fost marcată la Biblioteca „Dinicu Golescu” Argeș printr-un eveniment cu totul special, este vorba de lansarea volumului „Eminescu, poem cu poem”, aparținând criticului literar Alex Ștefănescu. Manifestarea a adunat numeroși invitați, dintre care îi amintim pe poetul Mircea Bârsilă, directorul Muzeului Județean - Cornel Popescu, directorul Bibliotecii Județene - Mihail Sachelarie, subprefectul Gabriel Stoian, acesta din urmă recitând două strofe din poezia eminesciană „Cu mâine zilele-ți adaogi...”.
„Ca să scriu cartea «Eminescu, poem cu poem» am lucrat patru, cinci ani. Am citit tot ce a scris Eminescu și aproape tot ce s-a scris despre Eminescu. Am reflectat asupra poeziei lui. M-a fermecat. Uneori uitam să scriu, atât de mult mă captiva lectura. Am făcut o adevărată baie de frumusețe literară, după aceea, când am ieșit în lume m-am simțit dezamăgit că nu mai puteam să mă adaptez, m-am simțit străin printre scriitorii de azi. (...) Toată lumea a auzit despre Eminescu. Numele lui este peste tot, nume de străzi, de librării, de premii literare, este pe bancnote. Foarte multă lume știe de Eminescu, toți dau aprobator și admirativ din cap când aud numele lui. Alții îl contestă violent, tinerii în special care vor să își facă un nume repede. Toată lumea a auzit despre Eminescu, însă mulți nu-l înțeleg. Eminescu a fost de multe ori și în multe situații de-a lungul istoriei noastre neînțeles. La Eminescu, în afară de muzicalitatea frazelor, există o muzicalitate a ideilor, un joc de simetrii, de idei, un joc de contradicții, de enumerări spectaculoase care nu țin de sonoritatea cuvintelor”, a afirmat Alex Ștefănescu, în cadrul evenimentului.

 

Publicat în Cultura

„De când lumea, nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucureşti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa - n.r.), care nu face nici cinci și că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși de câștig ca bandiţii de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat și se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele și averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-și petrece viaţa la pușcărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheșeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuși cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiș a-l reabilita, alegându-l în Senat.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanţi ai voinţei legale și sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia, care miroase de departe a pușcărie”.

P.S. - Acest articol, scris de Mihai Eminescu, este încă de mare actualitate. Este motivul pentru care în spațiul destinat în mod tradițional editorialului, Jurnalul de Argeș a decis să publice această bijuterie, mai ales că pe 15 ianuarie este ziua de naștere a poetului național.

Articol de Mihai Eminescu (în presa anilor 1870-1889)

Publicat în Opinii

Animată de președintele Filialei Argeș a Federației Societății Civile Române, Constantin Băjenaru, secondat cu însuflețire de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și de Revista „Cronica Timpului”, Serata „Eminescu, jurnalistul” a poposit – joi, 9 februarie – la Biblioteca Județeană Argeș. A fost prima escală din cadrul turneului național, proiectat să aibă loc în 2017, după ce, vreme de trei ediții, manifestarea s-a desfășurat doar în București.

La împlinirea a 167 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, Biblioteca Orășenească Topoloveni a marcat săptămâna trecută acest eveniment prin expoziție de carte dedicată acestei zile, precum și două manifestări în parteneriat cu Liceul Teoretic „Ion Mihalache”. Elevii prezenți la activitate au recitat din poeziile marelui poet, au făcut prezentări pe tema operei și cu privire la viața din spatele creației demonstrând, încă o dată, că iau „rolul” cărții în serios, promovând educația și cultura.

Publicat în Cultura